Sa nu uitam ca vindecarea incepe cu Dumnezeu!

Nu fii îngrijorat că drumul tău nu este la fel cu al celorlalţi. E nevoie de curaj ca să fii tu însuţi şi să nu trăieşti reacţionând la ceea ce le place sau le displace altora. Fii curajos şi urmează-ţi inima. Tu trebuie să-ţi urmezi propria ta cale unică, pentru a te onora pe tine însuţi şi pentru a-ţi îndeplini ţelul spiritual .Dacă sensul vieţii tale îi incomodează pe alţi oameni, atunci ei NU trebuie să împărtăşească această călătorie cu tine. Dacă aşa stau lucrurile, nu fii dezamăgit.Atunci când ceilalţi aleg să plece – aceasta se datorează, de obicei, faptului că ei trebuie să meargă într-o anumită direcţie, pentru a se onora pe ei înşişi. Intotdeauna, dintr-un lucru bun ţi se dă mai mult. Dacă iubirea te face să te simţi bine, va fi mai multă iubire. Dacă banii te fac să te simţi bine, vei atrage mai mulţi bani. Dacă ceea ce faci cu timpul tău te face să te simţi bine, vei avea mai mult timp pentru a face acel lucru.Dar dacă aceste lucruri nu-ţi fac plăcere, vei avea mai puţin din ele. Lucrurile de care nu te bucuri,nu prosperă. Ceea ce faci din spirit de sacrificiu sau vinovăţie, devine dificil şi problematic.Poţi să faci un milion de afirmaţii, dar nu vor avea nici un efect. Universul nu sprijină ceea ce faci din spirit de sacrificiu sau vinovăţie.E chiar atât de simplu! Lumea nu va fi niciodată bună, decât dacă eşti dispus să-i vezi bunătatea. Ceea ce experimentezi depinde de felul în care priveşti lucrurile. Când priveşti prin prisma judecăţii,viaţa este denaturată şi goală. Când priveşti cu o inimă şi o minte deschisă, viaţa este impresionantă şi plină de sens.Atunci când priveşti ceva fără iubire, te separi de acel lucru. O faci pentru a încerca să-ţi micşorezi frica. Dar, cu cât te separi mai mult, cu atât este mai mică legătura dintre tine şi ceilalţi şi cu atât devii mai înfricoşat.Singurul lucru care poate avea efect asupra fricii, este să o îmbrăţişezi cu iubire. De îndată ce priveşti cu iubire, vezi o lume diferită. Viaţa este invăţătorul nostru şi noi putem învăţa din tot ceea ce ne aduce ea. Bineînţeles că nu întotdeauna ne place ce ni se iveşte în cale. Atunci când viaţa ne cere să ne aprofundam înţelegerea şicompasiunea, nu suntem întotdeauna dispuşi să o facem. Suntem mulţumiţi cu nivelul la care ne aflăm.Putem să protestăm, atunci când viaţa ne cere să o luăm din loc, dar asta nu ne împiedică să mergem înainte. Nu-i putem spune “nu” vieţii noastre.Puterea vindecătoare şi reparatoare a experienţei noastre se afla în capacitatea ei de a ne ajuta să accesăm şi să manifestam cele mai profunde părţi din noi înşine. Acesta este motivul pentru care provocările spirituale sunt o parte necesară a evoluţiei noastre. Adevărul este paradoxal. Pentru a-l înţelege în întregime, trebuie să-l abordezi din toate unghiurile.O singură abordare parţială nu duce decât la adevăruri parţiale.Până când nu vei admite natura paradoxala a adevărului, nu vei transcende conflictul din conştiinţa,sau pe cel din cadrul relaţiei. Numai atunci când admiţi valabilitatea tuturor punctelor de vedere, poţi depăşi dualitatea. de Paul Ferrini Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Vindecarea incepe cu Dumnezeu! Ne imbolnavim de iubiri intelese gresit. Putin cate putin, cu zambetele mirosind inca a primavara, ne transformam in fluturi. Zburam, de mana cu oameni pe care ii iubim pentru tot ce NU NE DAU.

Ii iubim pentru ce ne asteptam sa ne ofere, pentru tot ce ne-am dori sa fie si inca nu au devenit. Ne asumam responsabilitati pentru schimbarile lor, pentru bucuria lor, pentru implinirea si deznadejdea lor.

Uitam sau nici nu apucam sa invatam ca iubirea adevarata nu se traieste intre pastile si medici. Nu pe paturi de spitale mirosind a depresii, a suferinte taiate cu lama pe vene, ori a sinucideri comise in numele ei…

Ne condamnam apoi, dupa despartiri de care ne facem vinovati, pentru esec. Pentru lipsa de respect fata de omul caruia nu i-am dat tot ce si-a dorit. Tot ce a cerut. Uneori absurd, alteori egoist. Si mereu iubindu-ne pentru ce ii oferim, nu pentru ceea ce suntem: copii de Dumnezeu.

Ne condamnam plangandu-ne vinovatiile in perne pe care celalalt si-a odihnit capul, dupa certuri din care el iesea mereu invingator. In perne pe care el a visat dorul de altcineva, plecarea abia asteptata de langa noi si cosmarul care se numeste NOI…

Publicitate

Uneori trec ani. Pentru altii, mai norocosi putin, trec luni. Pana ce ingenunchem mutilati de suferinte si strigam catre Dumnezeu. Acela pe care nu L-am intrebat daca iubirea inseamna durere. Nefericire. Acuze. Tipete. Condamnari. Lovituri. Sinucideri. Pastile. Acela pe care nu L-am intrebat daca persoana pe care o vedem frumoasa, este si cea pregatita pentru noi.

Ne jucam de-a Dumnezeu, apoi, cand ne dam seama ca nu suntem, alergam la El sa-I cerem ajutor. Sa ne scape din inchisori, sa ne elibereze de nedreptati si sa ne tina in brate. Nu meritam nici macar sa ne asculte, si noi cerem vindecare. De suferintele pe care singuri ni le-am ales. In schimbul unor iubiri de-o vara, de-un an, de-un fior, de-o noapte…

Si niciodata de-o viata!

M-am vindecat de neiubirea de Dumnezeu. Mi-am cerut iertare pentru iubirile pamantesti, traite pe paturi de iluzii cusute frumos. Cu ata de minciuna. De promisiuni si tradari.

Si intr-o zi mi-am facut curaj sa-L rog pe acelasi Dumnezeu, caruia nu i-am cerut niciodata parerea pentru alegerile mele, sa ma salveze. Sa-mi dea rabdarea de a astepta iubirea adevarata, nascuta din El si scrisa cu sangele Celui ce a murit ca eu sa traiesc. Curat si biruitor.

Si-a venit o zi in care El m-a intrebat:

„Vei spune tu lumii despre iubirea divina?”

Da, Doamne, am raspuns, voi spune! Ajuta-ma doar sa n-o mai pierd niciodata! Caci fara Tine sunt Nimic!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet