Sa nu te compari niciodata cu altcineva! Iata de ce

Publicitate

“Atitudinea pozitivă poate să nu îți rezolve toate problemele , dar va deranja destul de mulți oameni pentru a merita efortul.” – Herm Albright

Din pacate acest comportament face parte din subconstientul multor persoane si este unul dintre cele mai rapide modalitati prin care ne putem scadea stima de sine. Iata zece motive, potrivit celor de la listdose, pentru care nu ar trebui sa ne comparam niciodata cu persoanele din jurul nostru:

1. Stima de sine scazuta – “Imi doresc sa fi avut mai multi prieteni, la fel ca Andreea”. Atunci cand te compari cu alte persoane, stima ta de sine scade iar tu vei suferi in cel mai scurt timp de un complex de inferioritate. Este posibil sa simti ca nu ai ceva in viata ta, iar acest lucru te face sa te simti inferior fata de o persoana care are.

Sa spunem ca ai dreptate gandind in acest fel, dar sa analizam un pic situatia mai in profunzime. Andreea are mai multi prieteni decat tine iar acest lucru te face sa te simti mai putin valoros ca persoana. Suna altfel, nu? Nu o sa stii niciodata daca Andreea gandeste acelasi lucru pe care-l gandesti tu despre ea, sa nutreasca o dorinta de a fi in locul tau. Atunci cand o sa traiesti la nivelul standardelor altor persoane tot timpul vei fi pe minus.

2. Nimeni nu este perfect – Daca nu stiai afli acum: nu o sa poti sa fi niciodata bun la toate deoarece nu ai fost facut sa fi asa, nu asa au evoluat lucrurile. Asa ca, de ce sa te ingreunezi singur cu toate asteptarile nerealiste. Fi liber si bucura-te de imperfectiunile tale. Ai incredere in mine, este mult mai distractiv decat sa fi perfect. Imbratiserea imperfectiunilor este o metoda prin care poti invata din nou cum sa traiesti si sa fi fericit.

3. Comparatiile cauzeaza resentimente – Ti-ai pierdut vreodata un prieten bun sau o prietena buna pentru ca ai adunat in mintea ta gelozie si resentiment fata de calitatile lui, care in comparatie cu ale tale erau mul mai multe? Aceste sentimente sunt cauza multor probleme in relatiile cu cei din jurul nostru. Cu toate acestea, jelozia si resentimentele nu sunt cauzele problemei, radacina problemei se afla in obiceiul de a ne compara cu cei din jurul nostru. In loc sa construim poduri construim ziduri in relatia cu ceilalti.

4. Acest obicei iti fura pasiunea pentru viata – Comparatiile ne fac sa vedem viata prin ochii altor persoane. Este posibil sa fi un scriitor extraordinar de talentat dar iti vei dori sa practici dansuri salsa pentru ca alti prieteni de-ai tai o fac. Ne comparam slabiciunile cu aspectele puternice ale prsonalitatii altor persoane si astfel ajungem in lumea problemelor. Nu putem sa ne dam seama de visul nostru atata timp cat lucram pentru a construi visul altor persoane.

Publicitate

5. Cauza a depresiei – Probabil ai auzit ca acest obicei de a te compara cu ceilalti te poate impinge catre implinirea scopurilor si iti poate oferi motivatie si putere. Aceste aspecte nu sunt adevarate deoarece comparatia cauzeaza mai mult rau decat bine. O minte depresiva vede toate persoanele din jurul ei ca fiind fiinte perfecte, iar prin comparatie, tu nu te vei putea niciodata masura cu aceste fiinte.

Exista doar o simpla teorie in mintea unei persoane care traieste in lumea comparatiilor: ei sunt tot timpul mai buni, eu sunt tot timpul rau. Astfel te indrepti catre o depresie care iti cauzeaza agonie si durere.

6. Ne face sa fim nesiguri – Se pare ca multi dintre cei care au acest obicei cred ca vor simti mai multa siguranta interioara. Comparatia ne conduce cu pasi repezi catre crizele de identitate si de distinctie. Poti schimba aceasta atitudine incercand sa nu mai te tratezi in acest mod pe tine insuti.

7. Ne face nefericiti – “Nu vreau sa fiu bogat, nu vreau sa am parte de succes, vreau doar sa fiu fericit”. Este foarte adevarat faptul ca fericirea este cel mai important aspect al vietii noastre. Comparatiile ne afecteaza fericirea foarte mult. Din pacate fericirea multor persoane depinde de nefericirea altor persoane.

8. Ne degradeaza relatia cu noi insine – Atunci cand traim visul altor persoane, asteptand sa avem capacitatea de a emula ceea ce au facut alte persoane este un alt mod prin care credem in puterea comparatiei, ca si cand detinem aceleasi calitati. Incearca sa privesti lumea din diverse punte de vedere si adapteaza-te la cel care ti se potriveste, tie adica naturii tale. Doar tu ai autoritatea de a te face fericit si de a face ca relatia cu tine insuti sa fie una fericita.

9. Ne opreste din drumul nostru – Ne straduim sa facem ceva si depunem toate resursele in atingerea scopurile, dar de cele mai multe ori avem tendinta sa ne masuram limitele cu cele ale celor din jurul nostru. Astfel deviem de la traseul propus, regretand acest lucru ceva timp mai tarziu.

10. Personalitatea incepe acolo unde se termina comparatiile – Actiunea de a te compara cu alte persoane te rapeste de individualitate. Incepi sa privesti lumea prin ochii altor persoane, in consecinta te pierzi pe tine insuti. Nu este nimeni ca tine, esti o persoana unica, fii tu insuti, fii tu!

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala

Un barbat s-a hotarat sa divorteze. Ce s-a intamplat apoi l-a invatat cea mai importanta lectie a vietii sale

Publicitate

Am ajuns acasa intr-o seara, sotia mea imi pregatea masa si am luat-o de mana si i-am spus: “Am ceva sa iti spun”. S-a asezat si a inceput sa manance in liniste. Am observat durerea din ochii ei.

Nu stiam ce sa ii spun, dar trebuia sa ii impartasesc gandurile mele. “Vreau sa divortam!”. Am deschis subiectul cu calm. Nu parea a fi enervata de cuvintele mele. Din contra, m-a intrebat linistita “de ce?”.

Am evitat sa ii raspund si asta a enervat-o. A aruncat tacamurile si a inceput sa tipe la mine: “nu esti barbat!”.

In acea seara nu am mai discutat. Ea plangea si vroia sa stie ce s-a intamplat cu casnicia noastra. Insa nu puteam sa ii ofer un raspuns satisfacator; ma castigase o alta femeie, Jane. Nu o mai iubeam. Imi era mila de ea!

Ma simteam vinovat, asa ca m-am apucat sa redactez un contract de divort in care renuntam la casa, la masina si la 30% din actiunile companiei mele. S-a uitat la contract si l-a rupt in bucatele. Femeia cu care petrecusem 10 ani devenise un strain pentru mine. Ma simteam prost ca ii irosisem timpul, resursele si energia, dar nu puteam sa imi retrag cuvintele de dragoste pentru Jane. A inceput sa planga in fata mea, fapt care m-a linistit. Ideea divortului ma obseda de cateva saptamani si acum devenise mai clara si mai bine conturata.

A doua zi am ajuns acasa foarte tarziu si am gasit-o scriind ceva. Nu am mancat, m-am dus direct la culcare si am adormit rapid pentru ca petrecusem o dupa-amiaza obositoare cu Jane. Cand m-am trezit ea inca scria. Nu mi-a pasat asa ca m-am intors si m-am culcat la loc.

Dimineata mi-a prezentat conditiile ei de divort: nu vroia nimic de la mine, dar imi cerea o luna de zile inainte sa depunem actele. In aceasta luna trebuia sa ne straduim sa ducem o viata cat mai normala. Motivul ei era simplu: fiul nostru avea niste examene dificile peste o luna si nu vroia sa il stresam cu vestea divortului.

Mi s-a parut rezonabil ceea ce ea imi cerea, dar a mai inclus o conditie. Mi-a cerut sa imi amintesc momentul cand am dus-o in brate peste prag in noaptea nuntii noastre. Vroia ca in fiecare dimineata din timpul acelei luni sa o duc in brate din dormitor pana la usa de la intrare. Am crezut initial ca e nebuna. Ca sa putem sa traim civilizat in ultimele noastre zile impreuna, am acceptat cererea ei ciudata.

I-am spus si lui Jane despre conditiile ciudate ale sotiei mele… A inceput sa rada zgomotos si mi-a zis ca e absurd. “Indiferent la ce trucuri va apela, trebuie sa accepte divortul”, mi-a spus dispretuitor.

Eu si sotia mea nu mai avusesem niciun fel de contact fizic de cand anuntasem divortul. Asa ca atunci cand am dus-o in brate in prima zi, eram amandoi destul de stangaci. Fiul nostru aplauda in spatele nostru,“Tati o duce pe mami in brate!”. Cuvintele lui m-au durut amarnic. Am mers aproape 10 metri cu ea in brate. Si-a inchis ochii si mi-a soptit: “Nu ii spune fiului nostru despre divort.”

A doua zi, ne-a fost mai usor amandurora. Ea s-a asezat cu capul pe pieptul meu. Puteam sa ii simt parfumul bluzei. Mi-am dat seama ca nu ma mai uitasem la femeia asta atent de foarte mult timp. Am observat ca nu mai era tanara. Avea riduri fine pe fata, iar parul ei incepuse sa albeasca. Casatoria noastra isi pusese amprenta asupra ei. Pentru un minut, m-am gandit la ceea ce am putut sa ii fac.

Publicitate

In a patra zi, cand am ridicat-o, am simtit un sentiment de intimitate. Aceasta era femeia care imi daruise 10 ani din viata ei. In a cincea si a sasea zi, am realizat ca incepusem sa ma apropii din nou de ea. Nu i-am spus acest lucru lui Jane. Devenise mai usor sa o ridic pe masura ce treceau zilele. Poate ca acest antrenament ma facuse mai puternic.

Intr-o dimineata, incerca sa aleaga cu ce sa se imbrace. A incercat cateva rochii, dar nu a gasit niciuna care sa ii vina. A suspinat :”toate rochiile mi-au ramas mari”. Atunci am realizat ca slabise atat de mult incat acesta era motivul pentru care o ridicam mai usor.

Apoi mi-am dat seama… adunase atat de multa durere in inima ei. Fara sa imi dau seama, am intins mana si i-am mangait capul.

Atunci a intrat pe usa fiul nostru si mi-a spus ca este momentul sa o iau in brate pe mami.Momentul in care o luam in brate pe mami devenise o parte importanta a vietii sale. Sotia mea i-a facut semn sa se apropie si l-a luat in brate. Am luat-o in brate si am dus-o pana in hol. Mana ei era asezata pe gatul meu usor si natural. Eu am tinut-o strans in brate. Exact ca in ziua nuntii noastre.

Ma intrista ca slabise atat de mult. In ultima zi, cand am ridicat-o in brate nu am putut sa fac niciun pas. Fiul nostru plecase deja la scoala. Am tinut-o strans si i-am zis ca nu observasem pana acum ca viata noastra ducea lipsa de momente de intimitate. Am plecat spre birou, am iesit din masina fara sa o incui. Imi era teama ca daca mai intarzii un minut o sa ma razgandesc. Am urcat scarile. Jane mi-a deschis usa si i-am spus: “imi pare rau, nu mai vreau sa divortez”.

S-a uitat la mine nedumerita si mi-a atins fruntea. “Ai febra?” I-am dat mana la o parte si i-am repetat ca nu mai vreau sa divortez. Casnicia mea era plictisitoare pentru ca nu mai puneam pret pe micile detalii ale vietii noastre, nu pentru ca nu ne mai iubeam. Mi-am dat seama ca vreau sa o duc in brate in fiecare dimineata pana cand moartea ne va desparti. Jane mi-a tras o palma zdravana, mi-a inchis usa in nas si a inceput sa planga. Am plecat si m-am oprit la o florarie ca sa ii comand un buchet de flori.

Vanzatoarea m-a intrebat ce sa scrie pe biletel. I-am zis sa scrie: “te voi purta in brate in fiecare zi pana cand moartea ne va desparti”.

Cand am ajuns seara acasa mi-am gasit sotia moarta tinand buchetul de flori in maini si cu un zambet pe buze. Sotia mea se lupta cu cancerul de cateva luni si fusesem atat de ocupat cu Jane incat nici n-am observat. Stia ca o sa moara curand si vroia sa ma salveze de la o reactie negativa a fiului meu in cazul in care ma decideam sa bag divort. Cel putin in ochii fiului meu… sunt un sot iubitor.

Micile detalii ale vietii noastre sunt cele cu adevarat importante intr-o relatie. Nu conteaza casa, masina, proprietatile, banii. Acestea creeaza un mediu propice pentru a ne face fericiti, dar nu sunt motivul fericirii.

Gaseste timp pentru a fi prietenul sotiei sau sotului tau si fa acele mici lucruri care creeaza intimitate. Fa astfel incat sa ai o casnicie fericita!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet