Rugăciunea de Joi – Spălarea de Păcate şi Curăţirea Vieţii

Cand am fost copii viata a fost mai simpla, asa-i? Cred ca nu sunt singura care crede uneori acest lucru. Adevarul este ca viata a fost, este si va fi mereu simpla, doar ca noi o complicam. Sa te bucuri de lucrurile simple e aproape o garantie a fericirii . Suntem intr-o permanenta graba prin viata, intr-o concurenta unul cu celalalt. Mergem pe strada dand din coate incercand sa ii depasim pe cei din fata noastra. Dar oare unde ne grabim? Cand am uitat sa ne bucuram de lucrurile simple din jurul nostru? Dimineata ne bem cafeaua pe fuga, ne plangem mereu de vreme indiferent daca e cald sau frig, uitam sa ne bucuram de oamenii din jurul nostru si de fiecare data ii respingem sau ii exepediem, deoarece tindem sa credem ca ne opresc din atingerea idealurilor. Am devenit precauti si stam de fiecare data cu garda sus cand cineva ne zambeste sau ne vorbeste frumos, banuindu-l de intentii ascunse. Am ajuns sa facem lucrurile mecanic, ne trezim dimineata si fara sa ne dam seama si fara sa simtim ajungem la locul de munca, ne intoarcem obositi, ne aruncam in pat pentru a o lua maine din nou de la capat. Trecem prin viata superficial, iar in putinele momente de meditatie ne gandim la fericire ca la un obiect pe care trebuie candva sa il gasim. Tanjim dupa fericire fara sa ne dam seama ca aceasta vine din sentimente si trairi. Stim exact ce nu ne place, ce ne deranjeaza, ce ne scoate din sarite, inventariem cu exactitate toate neplacerile, dar oare stim cu adevarat si ce ne place? In graba noastra zilnica dupa beneficiile materiale, lucrurile simple au ajuns sa nu ne mai atraga atentia. Unde oare am pierdut simplitatea? Pentru ca in momentul in care o vom redescoperi, ne vom regasi pe noi insine. Un apus sau un rasarit de soare, gustul cafelei de dimineata, o plimbare intr-o zi insorita prin parc, cititul unei carti frumoase sau un zambet oferit. Acestea sunt doar cateva din bucuriile simple care nu costa nimic, dar fiind prea impovarati de griji uitam sa le traim. A venit timpul sa investim in oameni, in dragoste si in bucuria produsa de lucrurile marunte. Sa incetam sa vanam himere si sa ne oprim din aceasta goana prin viata si sa ne bucuram de lucurile marunte si simple si de fericirea care se afla exact in fata noastra. A venit timpul sa ne regasim fericirea uitata. Te rog, bucura-te de lucrurile mici din viata. Intr-o zi vei realiza ca acestea au fost intr-adevar lucrurile mari! Dragul meu om, Nu-ti spun pe nume ca nu are rost si daca stau bine sa ma gandesc nici nu ma refer la o persoana anume. Vreau sa te anunt ceva. Eu nu scriu doar ca sa astern niste cuvinte pe hartie... Nu scriu doar pentru ca am creat pagina asta si ulterior blogul si vreau sa le umplu cu ceva. Nu scriu pentru ca mi se cere. Nu scriu ca sa fac impresie sau ca sa vada ceilalti ce om minunat sunt eu sau ce bine ma pricep la insirat cuvinte. Eu scriu pentru ca asa ma descarc. Scriu pentru ca atunci cand sufletul imi plange are nevoie sa-si spuna cumva durerea. Scriu pentru ca trebuie sa-mi "marturisesc" cumva dorul, fericirea, emotia din suflet. Scriu pentru ca asa imi cere mie sufletul, nu pentru ca nu am altceva de facut sau pentru ca vreau sa dovedesc ceva lumii. Nu incerca sa-mi ceri explicatii, ca nu stiu daca ti le voi putea da si nici daca vreau sa o fac pana la urma. Nu trebuie sa dau socoteala nimanui pentru ceea ce simt si pentru cum aleg eu sa ma linistesc. Si nici nu-mi impune cum sa scriu, ca nu are rost. Eu scriu cum cred eu ca e mai bine pentru linistea mea. Nu stiu daca intelegi ce vreau sa spun, dar mi-as dori sa ma accepti asa. Si daca vreo propozitie de-a mea te va face sa tresari vreodata de emotie, eu ma declar multumita. Nu-ti cer mai mult. Sunt niste simple ganduri pe care le fac publice si pe care bineinteles ca tu nu esti obligat sa le citesti. Dar nu incerca sa imi gasesti nod in papura. Poate scriu prost, lasa-ma... Nu citi, treci mai departe, sigur vei gasi ceva pe gustul tau. Georgiana R. - Lamuriri Pasaje din viata
Publicitate

Joia este pentru creştini vreme de adâncă smerenie. Ne amintim de ziua în care Domnul a spălat picioarele apostolilor Săi, dându-le astfel pildă de iubire adevărată a aproapelui, învăţându-i că cel care vrea să fie mai mare va trebui să-i slujească pe toţi şi să le fie slugă, iar nu stăpân.

Veniţi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, le voi face albe ca zăpada. Iar de vor fi roşii ca purpura, le voi face ca lâna.

Rugăciunea de joi aduce profundă umilinţă inimii şi calmează cugetul trufaş. Aşa cum zice Sfântul Efrem Sirul în Plânsul de Joi seara, nu ne este de folos a fugi de mâinile Stăpânului care vrea să Îşi verse tămăduirea peste noi şi să ne curăţească, ci mai mult se cuvine să ne întindem mintea, inima şi trupurile către harul Lui vindecător şi să stăruim în rugăciune.

Cerem lui Dumnezeu ca în această zi să verse o picătură de întoarcere pentru sufletul nostru care trăieşte departe de poruncile Lui. Cerem un fir de lumină care să ne lumineze darul sufletului şi să arate întunecimea lenevirii noastre lăuntrice.

Atunci când venim înaintea lui Dumnezeu, cugetul nostru trebuie să fie sincer, curat de orice dorinţă ascunsă, şi El va curăţi adâncimea păcatelor noastre. Aşa cum zice proorocul Isaia, prin care a grăit Dumnezeu, avem nădejde că El poate şi caută să ne ridice din negura păcatelor şi să ne facă albi ca zăpada.

“Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut. Încetaţi să mai faceţi răul. Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă.”

Iar mai apoi a venit Însuşi Hristos la noi, ca să ne spele prin botez şi apoi cu scump sângele Său. De aceea viaţa noastră are un preţ mai mare decât am putea noi da vreodată în schimb pentru ea. Cineva a murit pentru noi, şi cu aceasta trebuie să trăim mereu în minte.

Publicitate

Cei ce vor să lepede necurăția lor, trebuie să se roage mereu, luând seama la faptele şi mai ales la gândurile lor. Se cuvine să avem mereu candela inimii aprinsă, chiar dacă umblăm afară din cămara de rugăciune.

Rugăciunea de joi

Doamne Iisuse Hristoase, Fiule şi Cuvântul lui Dumnezeu Tatăl, care în ziua de astăzi ai luat Cina cea de pe urmă, cu ucenicii Tăi, şi cu mare umilinţă ai spălat picioarele lor, şi ale ucenicului care Te-a vândut!

Apoi, luând pâine şi vin în mâinile Tale Cele Sfinte şi binecuvântându-le cu puterea Ta cea Dumnezeiască, le-ai făcut însuşi Trupul şi Sângele Tău, cu care i-ai împărtăşit zicând: “Luaţi, mâncaţi şi beţi, că acestea sunt Trupul şi Sângele Meu, pentru ca să se ierte păcatele voastre.”

Cela ce tot în ziua aceasta Te-ai înălţat la cer şi ai şezut de-a dreapta lui Dumnezeu, Tatălui Tău, să împărăţesti împreună cu El în veci, ca Unul-Născut Fiul Său preaiubit.

Rogu-Te deci, pentru rugăciunile ucenicilor Tăi, iartă păcatele noastre, ale tuturor, ale celor vii şi ale celor răposaţi. Dă-mi, Doamne, lacrimi fierbinţi, ca să-mi plâng păcatele.

Darul Tau cel curăţitor, care a spălat picioarele ucenicilor Tăi, să spele şi să curăţească inima şi sufletul meu, ca aşa, cu vrednicie, cu curăţie şi cu umilinţă să mă împărtăşesc cu Sfintele Tale Taine, acum şi în timpul morţii mele.

Iar în ora despărţirii mele, cu bucurie să se suie sufletul meu la Tine, fără de nici o frică, întrebare sau împiedicare să trec vămile văzduhului, intrând în mărirea Ta cea cerească. Ajută-mi, Doamne, ca să Te măresc în veci, să mă închin Numelui Tău Celui Sfânt. Amin.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate