Era odata un rege care avea 4 neveste.
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.
De asemenea, o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.
Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.
Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!
Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: “Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.” O intreba pe cea de-a patra nevasta:
-Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie ?
-Nici vorba ! replica cea de-a patra sotie si pleca fara un alt cuvant. Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.
Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie:
-Te-am iubit toata viata mea. Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie ?
-Nu ! veni raspunsul celei de-a treia sotii. Viata e prea buna ! Cand vei muri, ma voi recasatori ! Inima regelui se stranse de durere.
Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie:
-Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie ?
-Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta! replica cea de-a doua sotie. Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau. Regele fu devastat si de acest raspuns.
Apoi se auzi o voce:
-Eu te voi urma oriunde vei merge ! Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale. Adanc indurerat, regele spuse:
-Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia !
In realitate, noi toti ca si acel rege avem 4 sotii in viata noastra:
Cea de-a patra sotie este TRUPUL nostru. Indiferent cat timp si efort investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.
Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.
Cea de-a doua sotie sunt FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.
Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi, bunastare si putere. Totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge!
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Nu tot ceea ce primim ni se cuvine
O poveste reala spune ca intr-un orasel din America, traia un om care s-a imbogatit din petrol. Dorind sa sprijine localitatea unde s-a nascut si a crescut a facut un gest surpriza.
De Craciun, in fiecare an, fiecare om din cei 10.000 – 15.000 de locuitori primea acasa un plic cu o suma de bani de la prietenul nostru.
Asta s-a intamplat an de an, timp de cativa ani buni.
Intre timp, copii omului au crescut si a venit vremea sa se duca la facultate. Tatal s-a gandit ca trebuie sa intrerupa traditia cu plicurile de Craciun pentru a le cumpara copiilor un apartament si a le plati facultatea. Asadar, in acel an…nimeni nu si-a mai primit plicul cu bani acasa.
Mai intai au crezut ca e doar o intarziere, apoi au inceput sa se enerveze, iar dupa o saptamana de la Craciun au intrat in panica. Oare nu-si vor mai primi banii ?
Dupa o discutie in piata centrala a localitatii…incet incet tot mai multi locuitori s-au indreptat catre casa unde locuia cel care ii ajutase atatia ani.
Au inceput sa vocifereze, au venit cu bannere, lozinci si pancarte. Intr-un final omul nostru iese din casa si incearca sa le explice situatia :
– Dragii mei, acum am copii mari, trebuie sa ii dau la universitate, sa le cumpar o casa, sa isi continue si ei studiile, sa am grija de viitorul lor.
La care toata gloata a raspuns in cor:
Nu se poate asa ceva…tu iti dai copiii la facultate pe banii nostri?
Morala – Nu tot ceea ce primim ni se cuvine. Nu tot ceea ce primim trebuie sa fie la nesfarsit. daca cineva ne-a ajutat o perioada si dupa aceea nu o mai face, este probabil ca nu mai poate si nu trebuie sa ne suparam ci sa multumim pentru tot ce am primit.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
