Povestea ingerului cazut din cer

Publicitate

A fost odata ca niciodata un inger, ce traia in Rai. Raiul era plin de ferestre inalte, de jur imprejur cu garduri facute din trunchiurile trandafirilor care se impleteau ca niste maini ce tin greutatea lumii in ele. Si ingerul era unul dintre cei mai curati si frumosi ingeri, ales din vise inalte, ce avea Raiul intreg la aripile sale, unde se juca si radea alergand in Eden, in gradina de vis plina de flori.

Intr-una din zile Creatorul cel ce il adusese in Rai, pleca spunandu-i ca intr-o zi se va intoarce lasandu-I ferestrele largi deschise. Intr-una din zile ingerul se duse spre fereastra inalta, se catara pe ea si arunca in jos o privire. Din greseala aluneca in abisul norilor cazand cu o viteza ametitoare spre Iadul de jos.

Degeaba incerca sa dea din aripi si sa zboare, sa se agate de nimicul care il facea sa alunece si mai repede si mai repede, strigand dupa ajutorul Creatorului. Dar nimeni nu l-a auzit, iar el se prabusi in ocean.

Un inger prabusit in adancul oceanului, se zbate cu ultimele puteri sa iasa la suprafata, dar apa cea grea il trage in jos, nestiind ca ii va rani penele imaculate. Chinuindu-se lovea cu aripile albe imensitatea albastra, dar ele in loc sa il ajute sa zboare, mai rau il trageau in jos.

Din toti rarunchii si cu ultimele puteri isi striga Creatorul, cel ce il adusese in Rai, dar el e departe si nu mai aude si nici nu isi mai cauta ingerul odata iubit. I-a lasat fereastra deschisa, sa zboare, sa cada in Infernul albastru, pentru ca in Rai a adus un alt inger si celui cazut nu ii mai aude ruga.

Cu lacrimi in ochi Ingerul cazut, se rupse de aripile ingreunate de apa, se trase spre mal si atunci realiza ca din clipa aceea nu mai era un inger. Era un muritor condamnat sa traiasca in Infern. ~

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Povestea omului zgarcit

Intr-un oras, traia odata un om tare zgarcit.

Toata viata n-a facut altceva decat sa stranga si sa stranga tot mai multa avere. Niciodata nu i-a fost mila de cineva sarman. Nu dadea ceva de pomana, nici in ruptul capului.

O singura data, intr-o duminica, trecand prin fata unei biserici, i-a aruncat unui cersetor doi banuti.

In rest, toata viata lui nu a dat nimic.

Cand preotul il intalnea si il apostrofa, el raspundea mereu:

Publicitate

” – Parinte, in lumea asta totul poate fi cumparat. Cu siguranta ca si in lumea cealalta este la fel. Cu cate bogatii am strans eu, nu se poate sa nu ajung in rai!”

Oricate sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia sa asculte.

Azi asa, maine asa, pana cand, intr-o noapte, a avut un vis ingrozitor:

Se facea ca murise si ajunsese la poarta Raiului, cand, la intrare, Sfantul Petru l-a intrebat:

“- Bine, omule, ce-i cu tine aici ?”

“- Sfinte Petre, as vrea si eu sa intru in rai.”

“- Da crezi tu ca poti ?”

“- Sfinte Petre, daca trebuie, eu platesc. Am comori nenumarate …”

“- Pai de ce n-ai spus asa, omule, daca ai comori stranse nu-i nici o problema. Ia sa vedem cata avere ai la tine.”

N-a mai putut omul de bucurie cand a auzit ca poate plati. Doar toata viata nu facuse altceva decat sa stranga si sa stranga. A inceput sa se scotoceasca prin toate buzunarele, dar, sa vezi si sa nu crezi, nu mai gasea nici un ban.

Vazandu-l atat de incurcat, Sfantul Petru i-a spus:

“- Mai cauta, mai cauta, poate vei gasi totusi ceva!”Si, intr-adevar, omul a gasit pe fundul unui buzunar doi banuti.

“- Aoleu, dar de ce n-am decat atat ?! Pe pamant aveam de mii de ori mai multi. Aici de ce am ajuns doar cu doi banuti ?”

“Ei, omule”, i-a raspuns Sfantul Petru, “cand ajungi aici ai doar ceea ce ai daruit in viata. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strange in cer. Cu ele poti, intr-adevar, sa intri in rai, dar crezi ca doi banuti sunt de ajuns?! In toata viata, n-ai daruit decat acesti bani unui sarman om ce astepta ajutorul tau in poarta unei biserici. Daca, in timpul vietii, ai fi strans mai multe comori ceresti, poate ai fi intrat in Rai, dar asa …”

Morala: Ai grija ce daruiesti! S-ar putea sa fie singurele lucruri care vor conta.

Citate celebre despre zgârcenie

”Zgârcenia pierde totul, vrând să câştige totul.” La Fontaine

„Zgârcenia pierde totul, vrând să câştige totul.” — La Fontaine

“Zgârciții adună ca și când ar trăi veșnic, risipitorii risipesc ca și când ar trebui să moară.” Aristotel

„Zgârciții adună ca și când ar trăi veșnic, risipitorii risipesc ca și când ar trebui să moară.” — Aristotel

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet