Povestea ingerului cazut din cer

Publicitate

A fost odata ca niciodata un inger, ce traia in Rai. Raiul era plin de ferestre inalte, de jur imprejur cu garduri facute din trunchiurile trandafirilor care se impleteau ca niste maini ce tin greutatea lumii in ele. Si ingerul era unul dintre cei mai curati si frumosi ingeri, ales din vise inalte, ce avea Raiul intreg la aripile sale, unde se juca si radea alergand in Eden, in gradina de vis plina de flori.

Intr-una din zile Creatorul cel ce il adusese in Rai, pleca spunandu-i ca intr-o zi se va intoarce lasandu-I ferestrele largi deschise. Intr-una din zile ingerul se duse spre fereastra inalta, se catara pe ea si arunca in jos o privire. Din greseala aluneca in abisul norilor cazand cu o viteza ametitoare spre Iadul de jos.

Degeaba incerca sa dea din aripi si sa zboare, sa se agate de nimicul care il facea sa alunece si mai repede si mai repede, strigand dupa ajutorul Creatorului. Dar nimeni nu l-a auzit, iar el se prabusi in ocean.

Un inger prabusit in adancul oceanului, se zbate cu ultimele puteri sa iasa la suprafata, dar apa cea grea il trage in jos, nestiind ca ii va rani penele imaculate. Chinuindu-se lovea cu aripile albe imensitatea albastra, dar ele in loc sa il ajute sa zboare, mai rau il trageau in jos.

Din toti rarunchii si cu ultimele puteri isi striga Creatorul, cel ce il adusese in Rai, dar el e departe si nu mai aude si nici nu isi mai cauta ingerul odata iubit. I-a lasat fereastra deschisa, sa zboare, sa cada in Infernul albastru, pentru ca in Rai a adus un alt inger si celui cazut nu ii mai aude ruga.

Cu lacrimi in ochi Ingerul cazut, se rupse de aripile ingreunate de apa, se trase spre mal si atunci realiza ca din clipa aceea nu mai era un inger. Era un muritor condamnat sa traiasca in Infern. ~

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Povestea omului zgarcit

Intr-un oras, traia odata un om tare zgarcit.

Toata viata n-a facut altceva decat sa stranga si sa stranga tot mai multa avere. Niciodata nu i-a fost mila de cineva sarman. Nu dadea ceva de pomana, nici in ruptul capului.

O singura data, intr-o duminica, trecand prin fata unei biserici, i-a aruncat unui cersetor doi banuti.

In rest, toata viata lui nu a dat nimic.

Cand preotul il intalnea si il apostrofa, el raspundea mereu:

Publicitate

” – Parinte, in lumea asta totul poate fi cumparat. Cu siguranta ca si in lumea cealalta este la fel. Cu cate bogatii am strans eu, nu se poate sa nu ajung in rai!”

Oricate sfaturi i-ar fi dat preotul, el nu vroia sa asculte.

Azi asa, maine asa, pana cand, intr-o noapte, a avut un vis ingrozitor:

Se facea ca murise si ajunsese la poarta Raiului, cand, la intrare, Sfantul Petru l-a intrebat:

“- Bine, omule, ce-i cu tine aici ?”

“- Sfinte Petre, as vrea si eu sa intru in rai.”

“- Da crezi tu ca poti ?”

“- Sfinte Petre, daca trebuie, eu platesc. Am comori nenumarate …”

“- Pai de ce n-ai spus asa, omule, daca ai comori stranse nu-i nici o problema. Ia sa vedem cata avere ai la tine.”

N-a mai putut omul de bucurie cand a auzit ca poate plati. Doar toata viata nu facuse altceva decat sa stranga si sa stranga. A inceput sa se scotoceasca prin toate buzunarele, dar, sa vezi si sa nu crezi, nu mai gasea nici un ban.

Vazandu-l atat de incurcat, Sfantul Petru i-a spus:

“- Mai cauta, mai cauta, poate vei gasi totusi ceva!”Si, intr-adevar, omul a gasit pe fundul unui buzunar doi banuti.

“- Aoleu, dar de ce n-am decat atat ?! Pe pamant aveam de mii de ori mai multi. Aici de ce am ajuns doar cu doi banuti ?”

“Ei, omule”, i-a raspuns Sfantul Petru, “cand ajungi aici ai doar ceea ce ai daruit in viata. Acestea sunt comorile pe care fiecare le strange in cer. Cu ele poti, intr-adevar, sa intri in rai, dar crezi ca doi banuti sunt de ajuns?! In toata viata, n-ai daruit decat acesti bani unui sarman om ce astepta ajutorul tau in poarta unei biserici. Daca, in timpul vietii, ai fi strans mai multe comori ceresti, poate ai fi intrat in Rai, dar asa …”

Morala: Ai grija ce daruiesti! S-ar putea sa fie singurele lucruri care vor conta.

Citate celebre despre zgârcenie

”Zgârcenia pierde totul, vrând să câştige totul.” La Fontaine

„Zgârcenia pierde totul, vrând să câştige totul.” — La Fontaine

“Zgârciții adună ca și când ar trăi veșnic, risipitorii risipesc ca și când ar trebui să moară.” Aristotel

„Zgârciții adună ca și când ar trăi veșnic, risipitorii risipesc ca și când ar trebui să moară.” — Aristotel

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

O pilda frumoasa despre averea din suflet si averea de pe pamant! “Nu saracia te mantuieste si nici bogatia nu te osandeste!”

Publicitate

S-a propovaduit in Romania zilelor noastre ideea ca toti tinerii bogati s-au imbogatit prin furt. Daca ne uitam bine toti canta cuvantul Domnului, au mers cot la cot cu sfintii in campanie. Toti il iau pe Dumnezeu la DNA, iar aceasta imagine bulverseaza foarte tare societatea.

Cert este ca in momentul de fata toata lumea vrea sange. Noutatea este ca vorbim de oameni tineri foarte bogati, cum ar fi Elena Udrea sau Sebastian Ghita, dar lista poate continua si cu personaje secundare, fiul lui Cocos, fiul lui Hrebenciuc, fiul lui Cosma etc. De aceea ne-am aruncat o privire asupra invataturilor bisericesti despre acest „pacat” al bogatiei si ce trebuie sa inteleaga tinerii bogati despre rolul lor dar si saracii care tanjesc la bogatii…

Un tanar framantat de intrebari; de cea mai mare intrebare: ce sa fac sa mostenesc viata cea vesnica ? Auzise de „Proorocul”1, Se apropie de Mantuitorul cu cuviinta, ca unul ce era de neam bun:

– „Invatatorule bune, ce sa fac sa mostenesc viata cea vesnica ?

Mantuitorul ii intrerupe intrebarea: „Ce ma numesti «bun» – singur Dumnezeu e bun’”. – Ca si cand ar fi vrut sa-l corecteze de mai inainte in parerea ce-o avea tanarul despre bunatate sau chiar despre bunatatea sa. (Sunt oameni care se bat in piept ca-s cinstiti. Asa o fi; dar sa nu creada ca cinstea e numai atata cata o au ei. Cinstea si bunatatea cata o avem noi e o masura prea mica fata de marimea ei adevarata, cum sunt acestea numai la Dumnezeu). Iata cum il ridica dintr-o data la o intelegere mai adevarata despre bunatate. Mantuitorul stia sigur ca tanarul nu-L cunoaste, ci-L socoteste numai ca pre un Prooroc in Israel.

– „Stii poruncile Legii ?” (Si i le spune Mantuitorul pe scurt: sa nu curvesti, sa nu ucizi, sa nu furi si celelalte; incepe cu porunca ce l-ar primejdui mai mult – tanar fiind. ) Deci daca vrei sa intri in viata, tine poruncile. Tanarul „voind sa se indrepteze*” – unii din parinti spun: vrand sa se laude inaintea Mantuitorului, marturiseste ca toate acestea le-a pazit din tineretele sale. E de crezut; familiile alese pazesc poruncile legii. Totusi tanarul acesta, desi implinise poruncile, staruia in el nemultumirea cu sine insusi si cu omeneasca sa bunatate.

– „Vrei sa fii desavarsit ? Mergi vinde-ti averile tale si le imparte saracilor si vei avea comoara in cer, si vino urmeaza-Mi Mie !”

La nimeni pana aci n-a cerut Iisus sa-si vanda averile ! Tanarul voia mai mult decat intrarea in viata, de pe urma implinirii poruncilor.

„Vrei sa fii desavarsit ?’” – implineste sfaturile !

Publicitate

Pe cuvantul acesta se intemeiaza calugaria ! Deci iata ce fagaduinta dau calugarii: ca implinesc mai mult decat poruncile; se fagaduiesc sa implineasca sfaturile: al saraciei, al vietuirii curate si al urmarii Mantuitorului, ascultatori facandu-se lui Dumnezeu si povatuitorilor lor.

Aci tanarul, luat oarecum pe neasteptate, nu si-a dat seama Cine il cheama si la ce il cheama. N-a adancit raspunsul Mantuitorului si a
plecat intristat. Mantuitorul, dand din cap, a vazut ca era lipit cu inima de bogatie si n-a cugetat destul de adanc. Si a zis ucenicilor cuvantul acesta: „Cat de anevoie vor intra bogatii in imparatia lui Dumnezeu”, – gandindu-se la ispitele si primejdiile bogatiei. Atunci au zis ucenicii:

„Doamne, dar cine poate sa se mantuiasca ?”

Era credinta la cei vechi ca bogatii se pot mantui mai usor, ca unii ce au miei si boi si pot aduce jertfe, pe cand cei saraci n-au de unde aduce jertfe.

„Ceea ce la oameni e cu neputinta, e cu putinta la Dumnezeu !”

Jertfele oamenilor nu pot sa-i mantuiasca, ci numai jertfa de pe Cruce a Mantuitorului ne este data spre mantuire. intelesul bogatiei: Nu saracia te mantuieste, nici bogatia nu te osandeste; precum nici bogatia nu te mantuieste, nici saracia nu te osandeste, ci cum ai sufletul tau si fata de bogatie si fata de saracie. Esti sarac si zorit cu gandul dupa avere, iata ca nu te mantuieste saracia ta. Esti bogat, dar desfacut cu inima de bogatia ta, iata ca nu te primejduieste bogatia ta.

Cum stai cu sufletul si fata de una si fata de alta, de la asta atarna mantuirea sau osanda ta. Iata imparati care s-au mantuit: sfantul imparat Constantin si maica sa, Elena; imparateasa Irina; sfantul Ioan Guradeaur era de neam inalt si avand bogatie; sfantul Vasile avea bogatie, dar avea inima dezlipita de ea si traia ca si cum n-ar fi avut-o. Sfantul Vasile a intemeiat din averea sa primul spital.

Maica Domnului nu era o cersetoare. Sfantul Marcu avea case in Ierusalim. Pescarii aveau oameni angajati. Mai departe stim din predanie despre tanarul acela, ca dupa Rastignirea Mantuitorului si dupa inviere, dovedindu-si dumnezeirea Sa. dupa inaltare si dupa Pogorarea Duhului Sfant, a auzit si el despre toate acestea si abia atunci si-a dat seama cine era Cel cu care vorbise el si nu L-a inteles. Iar cand a vazut uciderea lui Stefan si linistea lui cereasca. precum si propoveduirea pe fata si fara nici o frica a Apostolilor, a venit acasa si s-a marturisit crestin, lepadandu-se de toate, asa cum il sfatuise Iisus.

Sursa: parintele Arsenie Boca – „Cuvintele vii”

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet