Postilul, pe langa semnificatia religioasa, postul este o metoda de detoxifiere inca din vechile timpuri!

"Fii blând cu tine însuți. Este greu să fii fericit când cineva este supărat pe tine tot timpul." - Christine Arylo Iubeste-te pe tine insati asa cum nu te-ai mai iubit niciodata. Iubeste-te asa cum stii sa iti traiesti marile povesti de iubire. Cu pasiune, cu avant, cu ochii inchisi si inima deschisa. Nu lasa ochii in jos atunci cand ai de infruntat priviri. Pastreaza-ti spatele drept. Si nu-i lasa pe altii sa-ti formeze cocoasa. Pornind in cautarea de sine, te impotmolesti intotdeauna de altii… Intotdeauna exista in viata ta un “altul” pe care sa-l iubesti mai mult decat pe tine, un altul fata de care ai intotdeauna rabdare, il imbratisezi cu drag, il astepti cu nesat, ii canti sub clar de stele, ii asculti noaptea durerile, ii alungi gandurile grele, ii plangi durerile, il intelegi chiar si atunci cand nu-l mai intelegi. Intotdeauna daruiesti o parte din tine celorlalti. Ai invatat ca doar daruind poti primi iubire. O daruiesti celui care iti promite fericirea in schimb. Dar tie nu iti daruiesti nici macar un sfert din ceea ce daruiesti altora. Iubeste-te pe tine insati asa cum nu te-ai mai iubit niciodata. Iubeste-te asa cum stii sa iti traiesti marile povesti de iubire. Cu pasiune, cu avant, cu ochii inchisi si inima deschisa. Nu lasa ochii in jos atunci cand ai de infruntat priviri. Pastreaza-ti spatele drept. Si nu-i lasa pe altii sa-ti formeze cocoasa. Demnitatea sa-ti inalte barbia. Nu te lasa calcata in picioare, dar nici nu crea gauri negre si cratere in pantofii altora. Arata-ti curaj si incercare si nu uita de capacitatea de a o lua vesnic cu tine insati de la inceput. Arata respect fata de propria persoana si intretine zilnic acest respect. Nu te gandi ca nu esti suficient de importanta ca sa nu contezi in ochii tai. Lasa-te sa fii asa cum esti. Nu te schilodi de dragul altora sau pentru a-i face pe cei din jur mai fericiti. Altfel, intr-o buna zi, vei gasi ca tocmai cei pe care ii iubesti au ales sa te ucida. In fiecare secunda, accepta-te, imbratiseaza-te, investeste permanent in relatia ta cu tine. Ofera, progreseaza, avanseaza, fa compromisuri daca este cazul. Nu lasa oglinda sa te minta. Nu te judeca mai aspru decat meriti. Fa-o sa te respecte. Sa-ti inchine aprecieri sincere. Cu acel “cineva” esti intotdeauna toleranta. De ce nu ai mila si fata de tine!?... Iubirea de sine nu inseamna egoism, ci capacitatea de a-l putea iubi pe celalalt. In fiecare zi, poti sa te certi cu tine insati, dar invata sa te certi cu folos. Nu uita ca la urma urmei, esti om. Omul greseste, sufera, rade de isterie, varsa lacrimi de fericire, sufera, merge mai departe. Iarta, fii deschisa cu tine. Nu te judeca prea rau. II poti lasa pe altii sa faca asta. Nu te lasa inconjurata de oameni care se hranesc cu energia ta pozitiva si nu dau nimic in schimb. Nu lasa ca un inghiontit pe strada sa iti strice buna dispozitie pentru o zi intreaga. Nu holba ochii la televizor daca visurile tale iti colcaie inca in minte si in sperante. Pentru totdeauna” este intotdeauna un cuvant prea mare… Dar poti sa te iubesti pentru astazi, se poate pentru maine, se poate pentru toata viata…
Publicitate

Unii nu postesc deloc, altii postesc o saptamana sau cateva zile, iar altii, o saptamana la inceput si o saptamana la sfarsit. Fiecare isi va lua plata dupa ostenelile sale. Dar cei care postesc, adeseori se mai si incurca in intelegerea postului. Unii postesc ajunand mai ales vinerea – si e foarte bine.

Pentru ca postul si ajunarea dau bun prilej organelor noastre celor dinlauntru sa se repare – aceasta “uzina” care suntem noi insine si care merge asa, ca un automat: de pilda, nu ne dam seama cand se transforma painea in energie. Si cand postim, se bucura tot launtrul nostru, ne spune “mersi”, pentru ca se reface aievea. Asadar, cine tine post cu regularitate isi face el insusi foarte mult bine.

Este la cate unii aceasta panica: “Daca nu mananc, mor, ametesc!” Nu-i adevarat. Postul armonizeaza si invioreaza tot launtrul nostru. Postul crestin, supravegheat si tinut cu intelepciune, este recomandat de sfintii Parinti, iar unii din ei aveau studii de medicina inalta si ei urmareau sa ne faca noua bine, nu sa ne chinuiasca. Asa ca toate au fost randuite cu foarte multa luciditate si pricepere.

Postul trebuie sa fie luminat, consimtit de buna voie, nu cu ciuda, ci sa fie ca o bucurie. Nu un post cu ciuda sau tinut de frica, pentru ca atunci stomacul resimte postul ca o mare suferinta, iar mintea culege numai matraguna si numai rautati. Dumnezeu nu vrea un astfel de post. Este un post netrebnic, cu adevarat, atunci cand posteste aceasta aparatura fizica, iar sufletul se revolta. Nu asa! Dumnezeu vrea ca totul sa fie global, armonios; sa posteasca si trupul, dar sa posteasca si sufletul, si atunci e postul cu adevarat binefacator. Sa se bucure si cele dinlauntru si sa nu se revolte gura si limba ca le-am pus la post.

Frati crestini, as vrea sa ramaneti macar cu doua ganduri si anume: un post cumpatat; si dupa un post aspru, sa mancati putin. Unii postesc toata ziua, ajuneaza, si seara mananca cat ar fi mancat toata ziua si apoi toata noaptea le este rau. Este si un cuvant in popor: “Craciunul satulului, Pastele fudulului” – adica acum se taie bietii porci si mancam si ne imbuibam cu toate dupa post, mancam pentru tot postul cu un fel de razbunare si ne vatamam trupul (…). E nevoie de post cu adevarat, frati crestini.

Dar un post aspru se impleteste cu rugaciunea si cu meditatia, si mai ales sa-ti posteasca si gura in timpul postului. Sunt oameni care fac din aceasta ravna a postului un ideal. Si ferice, cu adevarat, de cei ce merg pe aceasta cale frumoasa si cu adevarat vrednica, calea postului! Numai sa fie dusa cu statornicie si rabdare, pentru ca este o cale spinoasa, frati crestini, si totdeauna veti avea de suferit pe aceasta cale. Si sfintii au suferit foarte mult, toti, fara nici o exceptie.

Publicitate

Iar daca cineva ajunge la varful faptelor bune si apoi se ademeneste si cade, caderea lui e mare, pentru ca ii tulbura pe toti. Sfantul Timotei stia ca are nevoie de un frau pentru tineretea lui – caci tineretea aceasta de multe ori se preface intr-un fel de flacara si cuprinde totul in jur. De aceea, sfantul Timotei se ingradea din toate partile, ca sa stinga aceasta flacara a pacatului. Si el nu parasea nicicum lucrul lui Dumnezeu, ci cu tot postul lui aspru, acum era la Efes, acum la Corint, sau pe mare, sau in alta parte, oriunde era invatatorul sau, sfantul apostol Pavel. Toti marii sfinti au fost bolnavi, frati crestini.

Incepand de la sfantul Pavel, care avea mereu nevoie de sfantul Luca, sau sfantul Ioan Gura de Aur care vomita mereu si nu putea manca niciodata cu altcineva la masa, din pricina acestei slabiciuni… sfantul Nicolae care avea picioarele ranite si umflate, de la minele de plumb din Asia Mica, unde a fost deportat…

Toti sfintii, fara exceptie, au primit suferinta in trupul lor, ca pe un ghimpe care ii ajuta sa fie mereu cu mintea la Bunul Dumnezeu; de aceea ei primeau cu foarte mare bucurie aceste suferinte. Iisus insusi a suit acest drum al suferintei, a calatorit pe drumul Crucii si picioarele Lui au netezit asprimea caii, au facut-o mai lesnicioasa celor ce vor merge dupa El.

Tineti seama de toate acestea, frati crestini. Luati-va in serios propria viata, pentru ca o data ii este dat omului sa traiasca si dupa moarte vine judecata – spune sfantul Pavel. Daca noi vorbim numai despre aceste lucruri si le laudam cu gura, dar nu le facem, e ca si cum am vedea in vitrina unui magazin o mancare foarte buna, dar nu o putem lua, pentru ca este un geam intre noi. Asa este si cu aceasta ne-aplecare spre poruncile lui Dumnezeu, spre lucrarea lor. Sa facem, frati crestini. Dumnezeu sa ne ajute sa facem, si negresit, ne vom bucura de roadele si sporul cel duhovnicesc. Amin.

Postul e inainte de toate, infranare, frati crestini. Pentru ca daca nu mananci de dulce, dar mananci de post mai mult decat trebuie si mananci si o mancare foarte bine gatita, acela nu mai este post.

Noi astazi nici nu mai bagam in seama poruncile lui Dumnezeu, dar pentru acest dispret grozav fata de poruncile Lui, fara indoiala ca vom fi aspru judecati. Noi, cei de azi, ne-am obraznicit, suntem “evoluati”…

Nu va temeti de post. Postul nu e lasat sa omoare omul, ci sa potoleasca patimile din noi. Daca esti bolnav si postesti, de cele mai multe ori te vindeci prin post. Si dimpotriva, daca mananci prea bine, poti fi oricat de sanatos, indata te distrugi. Si apoi sa nu uitati ca postul nu inseamna numai post de mancare, ci sa te abtii de la tot ceea ce simti ca nu-ti este de folos: de la o placere vinovata, de la un roman nepotrivit.

Parintele Sofian duhovnicul, batranul cel frumos. Editura Bizantina, Bucuresti 2012


Publicitate


Alte Articole