A face față pierderii unui animal de companie este extrem de dificil. Din păcate, mulți nu sunt pregătiți să admită cât de dureroasă este o astfel de pierdere și cât de mult ne afectează starea emoțională și fizică. Recent, New England Journal of Medicine a scris despre o femeie care, după moartea câinelui ei, a fost diagnosticată cu „sindromul inimii rupte” – un atac de cord acut cu semne de atac de cord. Deși întreaga lume a aflat despre știri, aproape nimic nu s-a schimbat în percepția generală.
Puțini oameni îndrăznesc să ceară o zi liberă de la serviciu pentru a-și plânge animalul de companie iubit. Ne este frică să nu părem prea sentimentali sau instabili din punct de vedere emoțional. Și, din păcate, puțini angajatori vor fi de acord să satisfacă o astfel de cerere.
Faptul că societatea nu ia suficient de în serios moartea animalelor de companie este dăunător capacității noastre de recuperare.
Nu suntem doar lipsiți de sprijin social, ci și stânjeniți de durerea suferinței și ascundem această durere față de cei dragi. Uneori, fără să realizăm pe deplin ce ni se întâmplă, ne întrebăm de ce reacționăm atât de inadecvat la o pierdere.
Câteva explicații despre motivul pentru care ne întristăm atât de mult și de unde vine golul.
1. PIERDEREA ANIMALELOR DE COMPANIE DOARE LA FEL DE MULT CA PIERDEREA MEMBRILOR FAMILIEI.
Mulți proprietari consideră că animalele lor de companie fac parte din familie. Pentru cei care trăiesc singuri, nu există nimeni mai apropiat și mai drag. Își pot vedea părinții și frații de câteva ori pe an, dar un câine, o pisică, o pasăre și alte suflete vii fac parte din viața de zi cu zi, așa că moartea lui poate fi simțită mai acut decât pierderea rudelor.
2. ANIMALELE DE COMPANIE SUNT TERAPEUȚII NOȘTRI
Animalele de companie sunt capabile să exercite un efect terapeutic, chiar dacă nu au fost instruite să facă acest lucru. Prezența lor ne oferă o companie plăcută, ne ajută să luptăm cu singurătatea, reduce nivelul de depresie și anxietate. Atunci când nu mai sunt în viața noastră, pierdem o sursă importantă și vitală de sprijin și confort.
3. GRIJA PENTRU EI DĂ UN NOU SENS VIEȚII.
Când există cineva de care să avem grijă, ne simțim diferit, stima de sine crește, apare o resursă de viață și un sentiment de scop. Când animalele de companie pleacă din viața noastră, dispare sentimentul de nevoie de care avem nevoie.
4. VIAȚA DE ZI CU ZI SE SCHIMBĂ
Îngrijirea unui animal este un complex de sarcini și responsabilități care umplu zilele cu activități. Rămânem activi plimbându-ne câinele, trezindu-ne devreme pentru a hrăni pisica, așteptând cu nerăbdare weekendul când putem călări calul. Odată cu pierderea lor, se schimbă modul în care planurile și acțiunile noastre au fost concepute până atunci. Nu suntem chinuiți doar de durerea mentală, existența începe să nu mai aibă scop.
5. NE PIERDEM O PARTE DIN IDENTITATE.
În apropierea locuinței, proprietarii de câini se recunosc de obicei după numele animalelor lor de companie. Oriunde merg, sunt întâmpinați ca „mama” lui Alma sau „tatăl” lui Rex. Nu este neobișnuit ca animalele de companie să aibă mai mulți urmăritori pe rețelele sociale. Ele devin o parte integrantă a autoidentificării noastre și, odată cu pierderea lor, are loc o cădere în „eu” nostru. Fără ele, se pare că devenim fără chip și invizibili. Moartea unui animal nu doar frânge inima, ci declanșează o reacție reală și profundă de durere. Acest lucru trebuie luat în serios și cu înțelegere.
Din păcate, cei care nu au un animal de companie nu pot înțelege acest aspect, și mulți tratează animalele ca pe niște lucruri, fără să le pese de emoțiile și sentimentele care se crează între stăpâni și acestea.
