Astazi vreau sa va vorbesc despre ceva ce vi s-ar putea parea ciudat. S-a terminat festivalul de teatru veti spune. De ce se numeste articolul, „Despre masti…”? Si de ce sa-mi dau eu cu parerea despre masti? Nu face obiectul muncii mele, veti putea spune din nou.
Si totusi… am ales sa vorbesc despre masti… nu neaparat cele din carton frumos pictate de mestesugari cu zambete largi sau chipuri triste, ci despre fetele noastre, ale fiecaruia dintre noi. Putem spune ca fata e imaginea noastra, cartea de vizita care ne recomanda, care spune istoria vietii noastre, oglinda sufletului nostru… de fata noastra ne ingrijim cat de bine putem, pentru ca, nu-i asa, primii care o vedem suntem chiar noi cand ne trezim si ne uitam dimineata in oglinda. Si totusi, nu despre aceasta parte fizica as vrea sa discutam. As dori sa ne lasam gandurile libere si sa vedem cu ochii mintii o realitate de care de putine ori suntem constienti.
Care?… va veti intreba. Realitatea mastilor noastre. Cele pe care le purtam in fiecare zi. Vizibile sau nu, masti ale bucuriei sau tristetii, ale indiferentei sau arogantei… sunt masti pe care cu cea mai fireasca dezinvoltura le punem pe chip in fiecare zi cand ne facem ritualul de dimineata. Ne-am obisnuit atat de mult cu ele incat ne e teama sa ne lasam chipul descoperit… am deveni mult prea vulnerabili. Nu-i putem lasa pe ceilalti sa ne vada asa cum suntem. Daca nu ne vor mai placea? Daca atunci cand vor vedea ca in locul aparentei masti de incredere si siguranta se ascunde o fiinta sensibila, poate chiar timida, ce vor crede? Nu pot sa-mi dau jos masca duritatii pentru ca risc sa fiu calcat in picioare la serviciu, unde doar cei puternici pot supravietui. Nu pot sa nu-mi afisez masca de nepasare de care am nevoie de atatea ori pentru ca altfel strigatele de ajutor din jur m-ar coplesi.
Cred ca asta e una dintre cele mai folosite masti. Masca indiferentei e cea mai uzata de timp si de purtari repetate. Ne-a salvat pe fiecare dintre noi de atatea ori si ne-a ajutat sa mergem mai departe oferindu-ne iluzia ca daca ne-am facut ca nu vedem inseamna si ca acea realitate nu exista. Cat de mult ne lasam pacaliti de aceste masti si cat de mult ii pacalim si pe ceilalti cu ele… atat de mult incat uneori ne e dificil sa mai stim ce e realitate si ce e imagine. Si ne-am si perfectionat in timp… avem masti atat de subtile incat nu se disting de chipul real. Octavian Paler, un scriitor foarte drag mie spunea: „Traim sub o crusta de sticla datorita careia nu auzim ceea ce trebuie sa auzim…
Lumea e plina de masti de sticla. Te uiti si nu le vezi. Nu… Aceste masti nu se vad. Dar opriti-va si tipati, cereti ajutor, amenintati. Imediat veti observa mastile de sticla. Figurile raman impasibile, fiecare isi vede de viata sa, sub clopotul sau de sticla… Vroiam sa strig. Nu va continuati gesturile ca si cum nimic nu s-ar intampla. Smulgeti-va mastile de sticla!” Am vrut sa vorbim despre masti cu gandul ca poate atunci cand suntem singuri, ne facem curajul sa ne intrebam: „Care e masca mea preferata? De ce o port? Ce se intampla daca o dau jos? Ce se ascunde in spatele ei? Cum ar arata lumea din jurul meu daca nici eu nici ceilalti nu ne-am ascunde dupa masti si am risca curajul sa fim pur si simplu noi insine? S-ar prabusi lumea?”
Nu stim si nici nu vom afla vreodata daca nu vom indrazni sa vedem lumea si altfel… poate ne-am speria intr-o prima faza, pentru ca ne vom descoperi straini intr-o lume pe care nu o cunoastem, dar cu care ne-am putea imprieteni daca am avea tupeul sa spunem: „Buna. Aceasta sunt eu, persoana mea asa cum am descoperit-o si eu acum doua minute si cu care si eu invat sa ma obisnuiesc, pentru ca mi se pare mai simplu sa fiu eu decat sa caut sa-mi fac in fiecare zi masti!”
Veti spune… este simplu sa spui, mai greu e de pus in practica. Adevarat! Dar ganditi-va cat timp, cat efort investim, cu cata migala ne „confectionam” zilnic mastile doar ca sa ne pastram imaginea. Asta uitam, uitam ca ne straduim mult mai mult sa fim cum ne imaginam ca ar trebui sa fim si ne temem sa fim asa cum suntem. Veti putea spune: „Dar eu nu stiu cum sunt de fapt!” Aici e inceputul. Indrazniti sa descoperiti fara teama cum aratati fara masti. Invatati sa va acceptati si sa va iubiti asa cum sunteti, imperfecti dar autentici!
Veti putea spune apoi: „Dar cum ma voi descurca eu fara masca in aceasta lume?” Iata ce spune O. Paler: „Ma persecuta ideea ca toti in jur aveau masti de sticla. Eu singur umblam cu chipul meu adevarat si vulnerabil. Devenisem o ciudatenie probabil, din moment ce mastile erau normale… Chipul meu adevarat devenea poate, o masca intolerabila intr-o lume unde firesti erau mastile.” Nu e ceva usor sa te descoperi asa cum esti, nu e un lucru simplu sa ai curajul sa fii sincer cu tine, s-ar putea nici tu sa nu te placi asa cum esti.
Poate ai construit masca si pentru tine nu doar pentru ceilalti. Si evident, proba de foc e atunci cand asa descoperit, ai de infruntat o lume in care la moda e imaginea, in care la mare cautare e sa fii asa cum se poarta, cum se asteapta de la tine si nu asa cum esti de fapt. Risti prea mult… risti nu doar sa fii dat la o parte, ci chiar sa fii privit ca o ciudatenie. Ai insa de ales. Iti doresti sa traiesti intr-o piesa in care nu doar mastile se schimba, ci si actorii vor fi inlocuiti atunci cand moda da tonul pentru alt trend… sau, iti doresti sa ramai fidel tie, acelei persoane pe care ai invatat sa o cunosti, pe care cu rabdare ai aflat ca o poti iubi asa imperfecta?
Invata sa alegi pentru tine ce simti tu ca iti doresti, esti liber sa faci asta! Inainte sa iti pui masca, doar pentru ca toata lumea face asta, opreste-te, indrazneste sa faci ce simti, chiar daca poate fi ceva diferit. Despre masti putem vorbi mult sau putem sa nu facem nimic in ce le priveste.
Si acum de exemplu, putem sa ne lasam masca indiferentei pe chip si sa ramanem fideli imaginii pe care o avem si o cunoastem si sa refuzam sa ne-o dam jos, chiar daca acum stim ca se poate si altfel. Sa nu uitam insa, cu sau fara masca, viata e spectacolul pe care noi il cream, noi il regizam si tot noi il jucam… cum? Cum alegem sa facem asta. Numai ganduri bune! Aveti grija de voi!
