Crizele psiho-spirituale nu se trateaza medicamentos, ci duhovniceste! Sufera ego-ul nostru. Traiti in bucurie. Daca stam prea mult in trecut ne cuprinde depresia. Daca stam prea mult in viitor ne cuprinde anxietatea. Sa ne traim prezentul cu respect pentru trecut si cu speranta pentru viitor.
Stresul nu este ceea ce ti se intampla, ci modul in care privesti ceea ce ti se intampla. Unii psihoterapeuti afirma ca se moare de frica si de oboseala, nu de cancer. Cancerul este o boala care apare pentru acei care au conflicte interioare nerezolvate. Boala este un conflict intre minte si suflet. Fiecare vrea sa transmita ceva, iar cealalta parte intelege altceva. Lovim in organe in functie de fricile noastre. Tratam trupul, dar sa tratam si sufletul.
Cine nu poate trece peste un eveniment neplacut din viata poate face cancer de stomac. Cineva are resentimente si il loveste un cancer renal. Altcineva se teme ca va muri de foame si va face cancer hepatic ca nu are cu ce sa-si hraneasca familia…
Frica si furie sau dragoste si recunostinta. Frica este o problema sufleteasca si nu a mintii. Agresivitatea este o forma a fricii. Este frica si apoi furia. Uneori lacrimile nu vin pentru ca plansul nu poate fi manipulat usor.
Cainta, multumire si transformare spirituala. Boala ne trimite spre introspectie. Faptul ca esti cu cineva si te simti singur se datoreaza ca nu suntem in relatie buna cu Dumnezeu. Dependentele sunt dureri de factura sufleteasca.
Orice i se intampla sufletului afecteaza si corpul. Orice i se intampla mintii afecteaza si corpul si viceversa, minte-suflet-corp. Daca apelezi la divin, la spiritualitate, exista o solutie. Dumnezeu nu este imbuteliat ca sa nu avem accest la El. Oricine are acces la Doamne. Nu stim sa accesam, nu ca nu putem. Hristos nu se ascunde in Potir sau in icoana, ci se descopera. Taiem pacatele de la tulpina, dar ele se tin de radacini. Este o dizarmonie care trebuie armonizata. Vindecare inseamna crestere spirituala.
Suferinta poate oferi multe lucruri sufletului nostru pe care fericirea nu le poate oferi. Adeseori fericirea ne stoarce, ne dilueaza, iar suferintele ne curata, ne purifica. Suferinta are ceva special, iar fericirea este un bun comun.
Smerenie, pocainta, genunchi…
Boala, efect al pacatului
Nu trebuie sa ne amagim cu gandul ca bolile sunt intamplatoare. Din contra, ele sunt trimise cu un scop precis, acela de a ne aminti ca avem probleme mult mai serioase din punct de vedere sufletesc si ca trebuie mai intai sa ne vindecam sufleteste si abia apoi trupeste. In majoritatea covarsitoare a cazurilor, bolile sunt efectul direct al patimilor sufletesti. De exemplu, un om stapanit de patima lacomiei pantecelui poate ajunge sa sufere mult mai repede de boli de stomac sau intestinale, cel invidios este mult mai predispus la boli ale fierii, iar cel iubitor de bani ajunge mai repede la dependenta de munca sau la boli cauzate de niveluri ridicate de stres.
Insa corelatia dintre patimile sufletesti si bolile trupesti nu este facuta decat arareori in societatea secularizata de astazi. Sfantul Ioan Gura de Aur o observa insa imediat: „Sa ne gandim la mantuirea noastra si sa ne dam toata silinta ca nu numai trupul sa ni‑l insanatosim, ci sa vindecam si feluritele boli ale sufletului nostru. Daca vrem sa fim cu mintea treaza si cu ochii deschisi, putem vindeca mai usor bolile sufletului decat bolile trupului. Ne supara, de pilda, o patima.
Daca vrem cu gand cucernic sa ne ridicam cu mintea la scaunul de judecata din ziua cea infricosatoare si sa ne gandim nu la placerea de aici, ci la durerea de acolo, apoi indata vom alunga si izgoni patima din sufletul nostru. Asadar, sa nu ne trandavim, stiind ca viata de aici este o lupta, o arena, in care trebuie sa fim pregatiti de lupta, sa avem in fiecare zi cugetul nostru treaz si tanar, pentru ca, bucurandu‑ne de ajutorul cel de sus, sa putem zdrobi capul acestei fiare viclene, al dusmanului mantuirii noastre adica”
(Sf. Ioan Gura de Aur, „Omilia a XLII‑a la Facere”, I, in Scrieri II. Omilii la Facere II, PSB 22, EIBMBOR, 1989, pp. 93‑94).
Atunci cand bolnavul invata ca o mare parte din suferinta sa vine de la ganduri, incepe sa se detensioneze, invata sa‑si accepte boala cu toate neputintele care provin de la aceasta si sa o considere drept o incercare menita sa‑l apropie, nu sa‑l indeparteze de Dumnezeu.
