Tom Hardy a trebuit să învețe să înțeleagă natura umană destul de bine. Nu din cauza faptului că este un actor faimos, ci pentru el însuși – pentru a nu se mai „arde” atunci când are încredere în oameni. Fiind o persoană foarte retrasă în realitate, temându-se să lase prea mult pe cineva aproape, el a început să privească lumea altfel.
Tom Hardy identifică 3 tipuri de oameni în care, în opinia sa, nu poți avea încredere.
1. Lăudătorii sunt dăunători.
La prima vedere, ce poate fi mai plăcut decât laudele și complimentele? Sunt unele persoane care începe să se topească, să laude fără margine pe altcineva. Minunat, nu-i așa? Dar în realitate, acesta este doar un „înveliș”. Dor după ce se trezește, persoana lăudată își dă seama pentru ce au fost spuse toate aceste cuvinte frumoase – pentru a-i distrage atenția.
Astfel de oameni sunt deosebit de periculoși atunci când o persoana are o încredere de sine exagerată sau foarte scăzută. Atunci când o persoană lăudată are o stimă de sine exagerată iubește orice laudă și cred cu sfințenie în ea; iar când persoana are o stimă scăzută de sine, aceasta primește lauda ca pe un sprijin. Fii atent la lauda falsă.
2. Oamenii copilăroși.
Relațiile dintre doi adulți ar trebui întotdeauna să se construiască pe principiul „Adult – Adult”. Nu altfel. În caz contrar, persoana care se comportă copilăros, va fi și iresponsabilă.
Desigur, în multe cazuri poate face promisiuni. Și la fel de bine le poate și încălca. Însă promisiunile încălcate sunt doar o jumătate de problemă. La fel de bine poate bârfi pe la spate și chiar să facă răutăți, fără a înțelege sincer ceea ce se întâmplă în jurul său.
În interior, o astfel de persoană copilăroasă se simte ca un copil căruia i se permite totul. Ca și cum s-ar fi născut într-o familie în care orice plânset îi aducea tot ce-și dorea inima.
Astfel de oameni nu știu să aprecieze relațiile umane. În schimb, pot părea cei mai corecți prin vorbe – pentru că au văzut cum cineva a reacționat pozitiv la ele. Și le-au repetat, fără a pune în ele niciun gram de înțelegere și acțiune. De aceea, oamenii trebuie judecați după acțiunile lor, nu după povestirile lor.
3. Moralizatorii.
Cuvântul sună bine, și potrivit dicționarului, are o descriere bună (nota redactorului: „Moralizator – Care contribuie la crearea unei atmosfere morale, la răspândirea moralei, care dă învățături morale, care moralizează pe cineva.”). Adevărul este că, din ce în ce mai des, înțelesul se completează cu „iubind să se ocupe de ținutul moralei” – impunând moralitatea.
Doar că acest lucru nu are absolut nicio legătură cu înțelegerea obișnuită a „moralității”. Astfel de oameni iubesc să vorbească mult. Dezbat probleme mari care oricum nu ajung la nicio rezolvare în urma discuției. Și mai mult decât atât, ei trebuie să păstreze foarte bine secretele altora.
Însă, la fel ca și în cazul oamenilor copilăroși, nu țin cont de ceea ce spun, știu doar să le zică altora cum să facă. Și la fel de bine discută despre secretele altora, chiar dacă au promis să le păstreze doar pentru ei. Aceștia sunt oamenii care creează doar o senzație verbală de moralitate, dar care nu au absolut nimic în comun cu ea.
Întâlnind una dintre aceste trei aspecte într-o persoană apropiată, ar trebui să te gândești – ce scop urmărește această persoană de caută să intre în discuție cu tine. Pentru că cu cât cineva este mai aproape de tine, cu atât îți poate provoca mai mult rău, știind exact unde trebuie să „apese”.
