Oamenii care urasc afirmatiile zilnice trebuie să învețe din asta

Cum nu ne putem alege patria, nu ne putem alege nici parintii. Iar fericirea si nefericirea noastra depind, in mare parte, si de faptul daca reusim sa ne acceptam parintii asa cum sunt ei, sa-i primim si sa-i iubim, sa-i iertam si sa ne rugam pentru ei. In copilarie ne iubim parintii neconditionat, ne dorim sa-i avem mereu alaturi, sa le simtim caldura imbratisarilor si dragostea din priviri...Primii pasi ii facem impreuna, primele cuvinte le adresam lor. Dar anii trec si nu mai avem nevoie atat de mult de sustinerea mamei, nici de incurajarile tatei. In viata noastra isi fac loc propriile trairi, care ne aduc primele dezamagiri si suferinte. La varsta adolescentei ne este greu sa acceptam ca parintii nu sunt intocmai asa cum ne-am dori. Nu au o stare materiala buna, un statut social anume, ei insisi se confrunta cu propriile probleme si greutati, trecand prin dureri sufletesti, pe care noi nu suntem in stare sa le intelegem. A cincea porunca dumnezeiasca ne spune: „Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta…”. Daca ne vom cinsti parintii, vom trai mult si bine. De ce? Pentru ca a-i cinsti pe parintii tai inseamna a cinsti insasi viata primita. Acea viata pe care ne-o daruieste Dumnezeu in conlucrare cu parintii nostri. Dumnezeu ne da acest minuat dar al vietii si vrea ca noi sa ne bucuram de el. Sa apreciem acest dar si sa-I fim recunoscatori, chiar daca noua ne pare ca anume cu noi Dumnezeu a fost nedrept, ca incercarile si greutatile cu care ne confruntam sunt peste puterile noastre. In viata exista momente fericite, dar si zile mohorate, zile in care nu mai esti in stare sa inabusi lacrimile durerii, momente cand pare ca tot sufletul devine o rana de nevindecat. Anume atunci familia ar trebui sa reprezinte acel sprijin, care te-ar ajuta sa le depasesti pe toate. Iar daca lucrurile nu se intampla intocmai cum ne-am dori, ne dezamagim, suferim si suntem gata chiar si sa uram. Sa ne uram acest dar al vietii, pentru ca nu suntem in stare sa-l acceptam cu durerea si suferinta pe care-o aduce. Dumnezeu nicicand nu ne da o cruce mai grea decat o putem duce; ea este exact asa cum trebuie sa fie: nici mai grea, nici mai usoara, nici mai chinuitoare, nici mai apasatoare ca a altora. Doar ca aceste lucruri se inteleg si se percep abia dupa ani, abia dupa ce acei pe care nu i-ai putut accepta in viata ta asa cum sunt, au plecat la cele vesnice. Timpul vindeca ranile trecutului. Iar dupa ani nu mai vrei sa-ti amintesti de ceea ce a fost rau, ramanand doar numeroase regrete. La saptesprezece ani e greu sa accepti ca trebuie sa mergi la balul de absolvire in singuratate, ca desi ai mama si tata, alegerea unei cai in viata, a unei meserii, o faci fara un sfat sau o indrumare; ca nu prea are cine sa te binecuvanteze atunci cand, dupa un timp, ai decis sa-ti creezi o familie, si nici la taina cununiei nu-ti sunt alaturi cei care-ti sunt parinti… Dar timpul trece si ranile mai vechi si mai noi se mai uita si se mai vindeca. Si lucrurile care pareau de neiertat, nu mai sunt atat de grave. Dragostea are o putere mare de vindecare, daca ii permitem sa lucreze in sufletele noastre. Plecarea din viata a tatei m-a facut sa inteleg ca toate neintelegerile si certurile care s-au intamplat intre noi nu mai sunt atat de importante, ca supararile si nedorinta de a ierta m-au privat de posibilitatea de a-i spune ca, de fapt, l-am iubit. Poate nu a fost cel mai bun tata din lume, dar a fost tatal meu… De un an nu mai am nici mama… Poate am petrecut prea putin timp fericit impreuna, dar atat cat erau in viata, mereu mai exista o speranta ca totul poate fi si altfel. Insa moartea nu ne mai ofera nicio sansa de a mai schimba ceva. Aceasta este crucea noastra cand nu stim sa ne iubim parintii. Este crucea suferintei dintre neacceptare si iubire pentru parinti. O cruce care trebuie primita si asumata. Daca as fi stiut ca rugaciunea vindeca, poate as fi reusit cu ani in urma sa deosebesc pacatul de pacatos, sa ma impac cu viata mea, sa vindec viata mea in mine, sa vindec durerea neiubirii cu puterea iertarii. Acum e prea tarziu pentru multe lucruri. Chiar daca Dumnezeu ne vindeca sufletele si ne da speranta unei noi intalniri, totusi ar fi minunat daca am fi reusit sa constientizam importanta iertarii si impacarii cu oamenii din viata noastra asa cum sunt ei, cu pacatele si neajunsurile lor, la timpul potrivit… pentru ca sa nu fie prea tarziu… Te-am iertat, tata, te-am iertat, mama…Te iubesc, tata, te iubesc, mama… Lozan Natalia Cine are parinti, pe pamant nu in gand,Mai aude si-n somn ochii lumii plangand. Ca am fost, ca n-am fost, ori ca suntem cuminti, Astazi, imbatranind, ne e dor de parinti... (Adrian Paunescu)
Publicitate

“Doar sa gandesti pozitiv!” Cu totii am auzit asta inainte. Pentru unii, acest sfat este o simpla reamintire a lucrurilor ce pot si se vor intampla. Totusi, pentru cei ce se lupta cu anxietatea si depresia, acest sfat suna la fel cu “Doar sa cresti mai inalt!”, “Sa faci lucrurile mai bine!” O idee buna, dar practic imposibila.

Un motiv pentru care unii se lupta sa gandeasca pozitiv, chiar si cand vor asta, este o simpla chestie de timp si numere. Cat de mult timp te-ai simtit deprimat sau anxios? Cat de multe ganduri negative s-au repetat la nesfarsit in mintea ta? In multe cazuri, perioada de timp si numarul de ganduri invaluite in negativ fac peste masura de dificil ca oamenii sa gandeasca pozitiv din proprie vointa.

Daca asta iti suna familiar, nu este un motiv de disperare – cat timp esti dornic sa cheltuiesti niste timp si efort. Cheia schimbarii modului in care gandesti este prin viguros exercitiu mental: afirmatii zilnice. Intocmai precum nu te poti astepta sa ajungi intr-o forma fizica buna fara exercitii fizice intense, nu te astepta sa fii capabil de gandire pozitiva spontana si obisnuita fara exercitii cognitive frecvente.

Simplu spus, afirmatiile zilnice iti antreneaza creierul sa gandeasca pozitiv; ele sunt adevaruri inaltatoare pe care vrei sa le crezi si convingeri incalzindu-ti inima despre tine insuti si lume ca intreg. Ele sunt unele dintre cele mai eficiente cai pentru schimbare activa si permanenta a modului in care tu gandesti.

Ca si fiu cinstit, eu am evitat utilizarea afirmatiilor zilnice timp de ani de zile, cand ele ma putea ajuta. Credeam ca sunt prostii si ca doar simpla rostire cu glas tare a lucrurilor nu puteau schimba modul in care gandeam. Greseam. Am avut mare succes utilizand afirmatiile zilnice si daca te lupti sa gandesti intr-un mod pozitiv, incurajator, asta s-ar putea sa functioneze si pentru tine.

Pasul 1: Scrie-ti afirmatiile

Articularea in cuvinte si continutul afirmatiilor tale sunt foarte importante. Ele ar trebui personalizate pentru propriile tale conditii de viata si moduri in care ti-ar place sa gandesti. O buna modalitate de incepere este prin a identifica mai intai gandurile tale negative tipice. De exemplu, daca te descoperi gandindu-te „nu sunt demn de dragoste”, o afirmatie potrivita ar fi exact opusul: „sunt demn de dragoste”.

Publicitate

Cat de multe afirmatii ar trebui sa scrii? Scrie o gramada! Nu te rezuma la doar cateva afirmatii. Daca ai nevoie de zeci dintre acestea pentru a aborda fiecare dintre modurile in care vrei sa gandesti diferit, nu este nici o problema. De fapt, ar putea fi in avantajul tau sa ai o multime de afirmatii; s-ar putea sa te plictisesti sau sa amortesti recitind repetat aceleasi cateva afirmatii.

Nu conteaza daca nu crezi in ceea ce spui! Tot scopul utilizarii zilnice a afirmatiilor este de a schimba modul in care gandesti, asa ca nu crede in indoielile initiale care inevitabil se vor strecura.

Pasul 2: Rostirea afirmatiilor tale

Tine-te de asta incet, dar sigur. Nu te grabi prin ele. Afirmatiile tale vor fi mai eficiente daca le spui incet, cu pauze intre ele si le lasi sa patrunda in subconstient. Ia in considerare o inspiratie profunda intre afirmatii, pentru a simti de parca ai inhala pozitivul si ai expira vechiul mod negativ de gandire.

Spune-le de parca ai vrea cu adevarat (chiar daca nu e asa). Cand reciti afirmatiile, imagineaza-ti,  nu le spune prea repede, doar ca sa scapi de o obligatie.

Recita-ti afirmatiile in fiecare zi. Daca unele nu au patruns inlauntrul tau inca, repeta-le de multe ori la rand. Alege un moment care sa devina parte a rutine tale zilnice – cand te trezesti, inainte de mese, sau chiar inainte de culcare. De asemenea, schimba ordinea afirmatiilor, astfel incat recitarile tale sa nu devina monotone.

Pasul 3: Bucura-te de roadele trudei tale

Nu te astepta ca afirmatiile tale sa deturneze gandirea ta negativa peste noapte; schimbarea modului in care gandesti este o munca grea, lenta. Ar putea lua saptamani sau luni pana cand sa simti ca te-ai intors catre o noua perspectiva. Ai credinta ca in timp, sarguincioasele tale recitari vor da roade si iti vor veni spontan in mine, pe cand iti duci traiul de fiecare zi. Vei fi si mai constient de gandirea negativa, care de obicei era automata.

Mai degraba decat sa te complaci in suferinta care intotdeauna insoteste negativul, gandirea faurindu-si propriul handicap, afirmatiile zilnice te vor ajuta sa anticipezi plin de dorinta fiecare noua zi si sa simti ca vei face fata mai bine provocarilor zilnice. Cel mai important, vei incepe sa simti fericirea care vine odata cu un suvoi statornic de ganduri pozitive – si asta fara sa mai mentionam satisfactia schimbarii intentionate a modului in care gandesti. Daca nu crezi ca afirmatiile te vor ajuta, mi-am luat libertatea de a scrie pentru tine pe prima: „Afirmatiile zilnice pot si ma vor ajuta sa gandesc mai pozitiv!”. Restul depinde de tine. Mult noroc!

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!


Publicitate


Alte Articole