“Imaginea unei cruci este alcatuita dintr-o verticala si dintr-o orizontala. Verticala ne aduce aminte ca venim din cer si ca vom merge in cer. Suntem o realitate dubla. Suntem mereu pe verticala si mereu pe orizontala. Mereu cu datorii fata de pamant, si mereu cu datorii fata de cer. Mereu nascuti din pamant, si mereu nascuti din cer.” – Mitropolit Antonie Plămădeală
Stiu cum ma numesc, imi cunosc varsta, stiu ce greutate am, stiu care este culoarea parului meu, dar, pe mine nu ma cunosc.
Pentru mine, acest lucru ramane ascuns si nu-mi este deloc cunoscut.
Tu, insa, Hristoase al meu, tu, care ,,cercetezi inimile si rarunchii”, tu ma cunosti!
Tu cunosti pe fiecare om care vine in lume, ,,din pantecele maicii lui”.
Tu tii in mainile tale, cu care m-ai creat, imaginea chipului meu cel tainic si ascuns, in cele mai mici detalii.
Ce n-as da, Doamne, sa pot vedea si eu acest chip!
Sa il am in fata ochilor.
Si sa vad, in sfarsit, cine sunt eu cu adevarat!
O voce tainica, launtrica, imi spune ca nu as putea sa vad imaginea aceasta a mea, asa cum sunt eu.
Si chiar daca as vedea-o, cum as putea sa ma recunosc pe mine in aceasta?
De aceea, Doamne, sunt bucuros ca Tu, plin de dragoste pentru mine, pastrezi pentru tine aceasta ,,fotografie” a mea, a ceea ce sunt eu, cu adevarat.
Fiindca stiu ca Tu o sa lucrezi in mine ca sa recreezi chipul meu cel adevarat, chipul meu cel dintai, si sa-l arati ,,fara pata sau intinaciune”, ci ,,sfant si fara de prihana”.
Doamne, te las pe Tine sa lucrezi inlauntrul meu si sa ma faci sa devin ceea ce trebuie sa fiu…
Sinelui meu…
Cauta adanc in sufletul tau, cunoaste-te pe tine insuti, analizandu-te cu atentie.
Cerceteaza care este voia Lui Dumnezeu in viata ta.
Fa-te cautator ca sa gasesti margaritarele si pulberea de aur in comoara cuvintelor Lui Dumnezeu. (Matei 13, 44-46)
Deschide-ti inima, goleste-ti sufletul de cele nefolositoare ca sa faci loc harului Lui Dumnezeu sa se salasluiasca inauntrul tau.
Pune la baza existentei tale,,temelia care este Iisus Hristos”(I Corinteni 3, 10-12).
Daca vrei sa urci,,sus”, smereste-te, cauta…
Scruteaza in adancul sufletului tau.
Deschide, Doamne, in adancul sufletului meu, izvorul autocunoasterii si al smereniei mele.
Pentru ce ma rog?
Desigur, nu ca sa-i insir lui Dumnezeu pacatele mele.
Nu ca sa ma mandresc cu faptele mele bune.
Nu ca sa-mi impac constiinta ca nu am neglijat ,,datoria” rugaciunii.
Nu ca sa arat cu degetul pe ceilalti ,,pacatosi” care sunt in jurul meu.
Nu ca sa incep si sa termin ziua ,,religios”.
Ci ca sa cer de la Domnul Preamilostiv sa acopere cu mila sa, multele mele greseli, faptele mele cele bune facute cu de-a sila, lipsa dragostei si a intelegerii fata de fratii mei si multele mele pacate.
Pentru acest lucru ma rog!
Pentru ca sa reinnoiesc sentimentul pacatoseniei mele, dar si increderea mea in mila Lui Dumnezeu.
Iar cand ma rog, sa simt ca sunt langa Dumnezeu cel Sfant.
Monahul Iosif Grigoriatul
“Dumnezeu nu vrea în nici un caz să fie urmat de oameni lipsiţi de personalitate, de oameni lipsiţi de identitate. Dimpotrivă, vrea ca cei care-L urmează să aibă personalitate, să aibă identitatea lor, să aibă demnitatea lor, să ştie ce fac, să fie responsabili pentru ceea ce fac. Lepădarea de sine nu înseamnă ura de sine, ci lepădarea de egoism.” – Mitropolit Antonie Plămădeală
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
