Odată, un drumeț bătrân și câinele său au pornit într-o călătorie lungă și complicată spre găsirea fericirii absolute. Ei mergeau zile în șir prin pustiu, neavând o sursă de apă sau un loc care le-ar fi ferit de arșiță.
Dar iată că ei au observat un palat grandios în depărtare. Înaintea palatului se întindea o grădină mare și verde. Apropiindu-se, bătrânul a observat un izvor și multe fântâni. Se simțea de-a dreptul istovit de sete,când ușa palatului s-a deschis și de ei s-a apropiat un tânăr binevoitor. Era slujnicul stăpânului castelului.
El i-a propus drumețului să înnopteze în palat o noapte, pentru a se odihni și a-și recăpăta puterile. Slujnicul a mai adăugat că drumețul va putea păși pragul palatului, doar dacă-și va lăsa câinele afară, pentru că stăpânul lui urăște câinii. Auzind acest lucru bătrânul a refuzat propunerea slujnicului, spunând că nu-l poate lăsa afară pe prietenul său cel mai bun și s-a pornit mai departe spre destinație, alături de câine.
Drumețul și câinele se târau pe pământul înfierbântat, fiind lipsiți de ultimele puteri.
După câteva ore pline de suferință, ei au văzut o casă mică, dar foarte drăguță. Acolo locuia o bătrânică. Când cei doi s-au apropiat de casa ei, ea deja îi aștepta cu un pahar de apă rece, parcă citindu-le gândurile.
Drumețul a întrebat-o pe bătrână dacă aceasta le-ar putea oferi adăpost și hrană lui și prietenului său, pentru că ei sunt pe cale să moară de foame și oboseală. Doar că spunând acestea, bătrânul a rugat să i se spună din timp dacă i se va permite să-și ia și câinele, pentru că în caz contrar el nu va păși pragul casei.
Bătrâna le-a zâmbit și le-a spus să intre împreună.
Intrând în casă, i-a spus drumețului că nici el și nici câinele său nu au rezistat drumului greu și au murit, iar acum ei au găsit, în sfârșit, adevăratul rai.
Atunci bărbatul a întrebat-o nedumerit pe bătrână de ce atunci au trecut peste acel palat grandios, fără ca să intre. Iar bătrâna le-a răspuns că acolo e casa diavolului și că el îi ademenește, cu ușurință, pe toți pribegii suferinzi și că e de mirare că el nu s-a lăsat prins în capcană.
Drumețul s-a uitat zâmbind la câinele său și i-a mulțumit pentru faptul că acesta l-a mai salvat încă o dată.
Una dintre cele mai josnice fapte posibile pe care le poate săvârși un om este trădarea prietenului. Nu contează dacă acest prieten este om sau animal, dacă până la urmă îi trădăm atunci ajungem fără nimic, lipsindu-ne de cel mai prețios cadou de la Dumnezeu – prietenia.
“Nu te mulțumi cu oricine, numai ca să ai pe cineva. Stabilește-ți standardele.”
Dragostea vine când o aștepți mai puțin, când nici măcar nu o cauți. Vânătoarea după dragoste nu aduce niciodată un partener potrivit. Creează numai neîmplinire și nefericire.
Dragostea nu e niciodată în afara noastră; dragostea e În noi. Nu insista ca dragostea să vină imediat. Poate că încă nu ești pregătit pentru asta, sau nu te-ai dezvoltat spiritual suficient ca să atragi dragostea pe care ți-o dorești.
Nu te mulțumi cu oricine, numai ca să ai pe cineva. Stabilește-ți standardele. Ce fel de dragoste ţi-ar place să atragi? Fă o listă eu calitățile pe care le dorești ca adevărat într-o relație. Dezvoltă acele calități în tine însuti, și vei atrage o persoană care le are.
Poate vrei să examinezi ce anume ține dragostea departe de tine. Poate fi spiritul critic? Sentimentul că nu meriți? Standardele exagerate? Imagini de stele dc cinema? Frica de intimitate? Crezul că nu meriți să fii iubit? Fii gata pentru iubire atunci când apare. Pregătește terenul, și fii gata să hrănești dragostea. Fii iubitor, și vei fii demn de iubit.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
