O pilda frumoasa despre Rai si Iad! O sa-ti placa!

“Nu întotdeauna trebuie să întoarcem pagina, uneori trebuie să o rupem!” – Achille Chavee Suntem cei care mintim dintr-o obisnuinta usor de suportat, caci ne-am invatat sa privim doar suprafata lucrurilor. Suntem cei care inselam doar pentru a merge mai departe. Pentru a ne demonstra ca inca suntem plini de viata. Suntem cei care indraznim uneori sa radem, dar nu din tot sufletul, caci nu mai avem curaj nici pentru asta. Suntem cei care alegem sa fim tot mai mecanici. Ne mai lipseste doar cheita pe care ne-ar putea-o rasuci mereu altcineva. Suntem cei care privesc fara sa vada, caci ochii nu ne sunt indeajuns pentru a distinge realitatea. Suntem cei care uitam de noi. Uitam ca suntem conectati! Uitam ca tu si eu inseamna noi. Suntem cei care iubim placerile efemere. Ele ne dicteaza acum destinul. In fiecare zi, in fiecare ceas, in fiecare minut, lumea din jurul nostru se schimba. Fara sa vrem, ne schimba si pe noi. Cei care nu se adapteaza raman in urma. Ne schimbam intr-un egoism pur care ne acopera urechile la strigatele de ajutor ale celor din jur. Mergem inainte…! Fara sa ne pese! Noua trebuie sa ne fie bine, nu lor. Numai ca nici noi nu suntem fericiti. Asteptam mereu sa ne arate cineva calea si drumul drept. Unii mai perversi incep sa arate cu degetul incotro trebuie sa apucam, numai ca ei nu stiu ca nu-i politicos sa arati cu degetul…. Suntem cei care uitam sa mai respiram constient, caci ce rost mai are sa ne analizam propriile inspiratii, atat timp cat in fata noastra o intreaga lume se modifica in fiecare secunda!? Grabeste-te sa nu ramai in urma, dar nu uita sa-ti iei si sufletul cu tine. Si nu uita ca tu si eu suntem de fapt noi. Noi, cei care putem alege mai bine in loc de mai mult! Noi, cei care nu stim sa traim, dar invatam cu usurinta sa murim! Noi, cei care nu mai avem puterea de a spune adevarul, insa stim atat de bine sa ne miorlaim nemultumirea…! de Adrian Cutinov Fiecare corp este singur. Sufletul... niciodata. O asistenta medicala s-a apropiat de patul batranului. Langa ea era un barbat la vreo 30 de ani. "Fiul tau este aici." - a spus femeia batranelului aflat pe moarte. Ea a fost nevoita sa repete cuvintele de mai multe ori... apoi ochii pacientului s-au deschis. Sedat din cauza durerii pe care o suferea, el a vazut vag un tanar in picioare in fata lui. A intins mana... tanarul i-a luat mana in palmele lui, strangand usor pentru a ii transmite un mesaj de dragoste si incurajare. Asistenta medicala a adus un scaun pentru ca barbatul sa poata sta langa pat. Toata noaptea, acesta a stat in salonul slab luminat, tinand mana batranului si vorbind cu el. Ocazional, asistenta venea prin salon pentru a verifica starea pacientului. Ea a sugerat barbatului sa se mute intr-un pat si sa se odihneasca pentur o vreme, insa tanarul a refuzat-o. Din cand in cand, barbatul ii mai povestea cate ceva. Batranelul nu zicea nimic, doar isi tinea fiul strans de mana. La rasarit, omul a murit... Tanarul i-a lasat mana si a mers pentru a vorbi cu asistenta. In timp ce ea se ocupa de acte, el astepta cu capul plecat. Apoi, el nu a mai rezistat si a decis sa o intrebe. Barbatul: "Cine era acel batran?" Asistenta (foarte surprinsa): "Tatal dumneavoastra." Barbatul: "Nu... nu este tatal meu. Nu l-am vazut in viata mea." Asistenta: "Atunci de ce nu mi-ati spus asta in momentul in care v-am dus la el?" Barbatul: "Mi-am dat seama imediat ca este o greseala, insa am stiut ca are nevoie de fiul sau... iar fiul sau nu a fost langa el. Cand am realizat ca este prea bolnav pentru a isi da seama daca sunt sau nu fiul sau, am decis sa raman... stiind cata nevoie avea de cineva." Morala: Singuratatea este dificila. Data viitoare cand cineva are nevoie de tine... doar ramai langa el.
Publicitate

Va prezentam mai jos o pilda minunata despre bunatate, iubire si daruire – despre ceea ce inseamna Dumnezeu cu adevarat. Iubirea fata de aproapele nostru trebuie sa fie una frateasca, iar daca invatam sa ne iubim unii pe altii precum ne-am iubi pe noi insine, vom reusi sa ne bucuram de toate bunatatile lumii.

Avem mai jos o pilda frumoasa, care ne arata cum oamenii din dorinta de a avea pentru ei, uita de cei din jur si, asa se pierd si pe ei.

„Moare un barbat si i se prezinta de catre Domnul 2 usi: usa Iadului si usa Raiului. Deschide barbatul prima usa si vede o masa indestulata, cu mancaruri care miroseau extraordinar, oamenii din jurul mesei erau -insa – extrem de slabi. Intreba barbatul pe Domnul de ce nu mananca oamenii si sunt asa flamanzi.

”Ai vazut ce cozi mari au lingurile? N-au cum sa duca lingurile la gura.” – zise Domnul

Publicitate

Deschide apoi omul nostru si usa Raiului. Acolo, masa era la fel ca in prima incapere, cu acelasi tip de linguri, doar ca aici oamenii erau rotofei, voiosi, bine hraniti. Intreba barbatul pe Domnul de ce acesti oameni arata asa bine.

”Pentru ca acestia se hranesc unii de la altii.” – zise Domnul.

Pentru a trai si noi bine, impreuna, trebuie sa ne hranim de la celalalt, sa gasim in noi partea altruista, sa ne hranim si unii pe altii, dar mai ales sa lasam ca cineva sa se hraneasca de la noi si tot asa, ca intr-un cerc al Paradisului.”

Speram ca va placut aceasta Pilda si ca ati inteles-o si va invitam sa o distribuiti mai departe, sa o citeasca si prietenii dumneavoastra! Va multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde