Probabil că toată lumea a observat că oamenii buni nu sunt apreciați așa cum ar trebui. Mai degrabă, sunt apreciați doar atâta timp cât sunt utili și cât o persoană are parte de beneficii de la ei.
Asta nu înseamnă că, dacă ești bun, trebuie să devii rău. Există o înțelepciune în acest sens: să trăiești cu lupii înseamnă să urli ca un lup. Pentru a trăi confortabil, o persoană bună trebuie să urmeze aparențele pe care le urmează și ceilalți oameni, dar să rămână autentică în interior. Cu alte cuvinte, să fie un bun actor și să joace doar un rol.
Deoarece, printre oamenii răi, a fi bun și a arăta bunătatea ta este periculos. Ei nu vor înțelege și nu vor aprecia bunătatea, ci vor profita de ea. Florile trebuie dăruite celor care sunt capabili să le aprecieze – în caz contrar, le vor arunca pur și simplu.
Din păcate, oamenii buni nu înțeleg întotdeauna acest adevăr sau mândria lor nu le permite să îl vadă. Continuă să fie nobili în fața impoliteții sau să ajute oameni care nu știu să aprecieze acest lucru.
Cred că principala cauză a acestui paradox este societatea însăși. Societatea este construită greșit și la conducere sunt oameni nepotriviți. În continuare vă voi spune o pildă pe acest subiect:
Odată, împăratul Chinei s-a gândit cum să îmbunătățească sistemul de justiție și a ajuns la concluzia că ar trebui să îl pună în funcția de judecător pe cel mai înțelept om din țară. El a considerat că cel mai înțelept om din regatul său era Lao-zi.
Așa că împăratul a ordonat să-l aducă pe Lao-zi la palat. După ce acesta s-a prezentat, împăratul i s-a adresat cu următoarele cuvinte:
– Te consider cel mai înțelept om din regatul meu, așa că vreau să ocupi funcția de judecător șef.
Lao-zi a râs la aceste cuvinte și a răspuns:
– Faci o mare greșeală. Nu mă vei ține nici măcar o zi în această funcție, nu îți va plăcea deloc modul în care eu văd lucrurile.
Împăratul a fost uimit de răspunsul ciudat al lui Lao-zi, deoarece se aștepta ca înțeleptul să-i mulțumească pentru onoare. Dar Lao-zi a refuzat să explice motivul părerii sale, spunând că împăratul va vedea de unul singur.
Primul caz pe care Lao-zi trebuia să-l judece se referea la jefuirea unuia dintre cei mai bogați oameni din țară, un prieten apropiat al împăratului. Așadar, împăratul avea mari speranțe că Lao-zi va pedepsi hoțul așa cum se cuvine.
Dar când Lao-zi și-a anunțat verdictul, toți au fost surprinși. Verdictul suna așa:
– Atât hoțul, cât și acest om bogat trebuie să fie închiși pentru câteva luni.
– Dar pentru ce mă închizi pe mine în închisoare? – a exclamat omul bogat, mirat.
– De fapt, te-aș fi închis doar pe tine în închisoare, iar hoțul ar fi fost eliberat – i-a răspuns Lao-zi. – Există un motiv clar pentru asta. Această sumă imensă de bani pe care o ai acum nu a apărut din senin. Ai exploatat mulți oameni și ai profitat de ei, iar acest lucru i-a determinat să fure pentru a-și câștiga existența. Tot acest lanț de evenimente a început de la tine, tu ai greșit primul.
Bogatul nu a putut să-i răspundă la aceste cuvinte, deoarece știa că reprezentau adevărul curat. După proces, el a solicitat o întâlnire de urgență cu împăratul, căruia i-a spus:
– Ai numit un om foarte periculos în funcția de judecător. Îți dai seama ce se va întâmpla dacă el va continua să fie în această funcție? Data viitoare, el te va condamna pe tine, pentru că ești la conducerea întregului sistem.
Atunci împăratul și-a amintit avertismentul lui Lao-zi și a înțeles acum esența lui. L-a chemat pe înțelept în fața sa și i-a spus:
– Va trebui să te eliberez din funcția pe care o ocupi. Îmi pare rău că ți-am consumat timpul.
– Ți-am spus de prima dată că nu sunt potrivit pentru asta – a spus Lao-zi. – Pentru a conduce o societate greșită, ai nevoie de oameni greșiți, iar eu nu sunt printre ei.
