“Nu renunta la ceea ce iti doresti sa faci. Acolo unde exista DRAGOSTE SI INSPIRATIE, nu cred ca poti gresi” – Ella Jane Fitzgerald.
Atunci când ești gata să-ți afirmi autoritatea, lumea se va modela după tine. Autoritatea și autenticitatea au aceeași rădăcină, ceea ce înseamnă că drumul spre adevărata putere este realitatea. Puterea autentică nu este cea manifestată asupra semenilor noștri, ci aceea de a fi noi înșine. Cel care caută să domine sau să-i înfrângă pe ceilalți pentru a se simți puternic se îndepărtează de puterea autentică.
Când doi se luptă pentru putere, n-o va câștiga niciunul. Puterea pentru care te zbați nu merită efortul: deși, în aparență, poate exista un învingător, în final pierd ambele părți. Sau, cum remarca Lily Tomlin: „Chiar dacă câștigi într-o întrecere de șoareci, tot șoarece rămâi.“
Adevărata putere nu înseamnă competiție, ci sincronizare. Nu e ca o marfă care se termină și pe care ți-o poate lua cineva, ci este energie nesfârșită de care poate dispune oricine, oricând.
Dacă toți oamenii și-ar folosi puterea autentică, am putea reorienta energia irosită în luptă spre realizări extraordinare. Nu are importanță câtă putere ai irosit atât timp cât ești dispus s-o recuperezi. Aparent, oamenii trăiesc până când mor, dar în realitate mor înainte de a ajunge să trăiască. Nu are importanță cât ai rătăcit, cu ce încercări ai fost confruntat și ce greșeli ai făcut, poți transforma totul în aur. Orice experiență pe care ai avut-o este un pas spre deșteptare.
Nu trebuie să aștepți până mori pentru ca Dumnezeu să-ți aducă aminte cât ești de măreț. Amintește-ți singur, acum, și ai câștigat partida. Dacă te resemnezi și te mulțumești cu mai puțin decât îți dorești cu adevărat, nu vei avea niciodată mai mult. Dacă te aștepți ca viața să fie plină de țepe, așa va fi. Mulți dintre noi trăiesc încercând să răzbată în viață cu un singur braț.
Experiențe triste ne-au măcinat energia și rezistența și ne-au sufocat spiritul de inițiativă. Unii ne-am chinuit cu un singur braț atât de mult timp (și am văzut că majoritatea fac același lucru), încât am ajuns să ne acceptăm invaliditatea și să nu ne mai deranjeze că nu ieșim la liman. Și totuși, nu trebuie să continuăm așa. Dacă refuzi să te resemnezi cu o existență schiloadă, îți poți recăpăta integritatea. Nu ți-ai pierdut brațul; acesta ți-a fost doar luat și ascuns undeva. De ce nu te aștepți la nimic bun? Ce poți să faci? Accepți limitele false impuse de ceilalți?
Noi, oamenii, am fost „hipnotizați“ să credem că am fi mai mici decât suntem în realitate. La fel cum un ghiveci prea mic oprește creșterea unui copac puternic sau un acvariu subdimensionat împiedică dezvoltarea peștilor, ne adaptăm și noi unei vieți meschine. Dacă plantăm însă același copac într-un spațiu suficient de mare sau punem peștii într-un lac, aceștia vor crește nestingheriți. Spre deosebire însă de pești sau de copaci, pe noi nu trebuie să ne mute altcineva pentru că avem puterea s-o facem singuri; putem păși într-un loc mai larg unde să atingem plenitudinea.
Nu-ți croi traiul după prejudecăți. Lărgește-ți orizontul pentru a cuprinde tot ceea ce-ți oferă viața.
Alan H. Cohen
Sursa: Viata ca o teapa – Editura Nemira
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
