Unul dintre faimoșii gânditori despre tot ceea ce privește iraționalul, filozoful german Arthur Schopenhauer a primit foarte devreme titlul de doctor în acest domeniu, la vârsta de 24 de ani. Îi plăceau foarte mult cărțile și filozofia, așadar era extrem de grijuliu cu cărțile și manuscrisele, voia să le mențină în stare perfectă. Avea chiar și propria bibliotecă, unde erau aproximativ 1400 de cărți.
Viziunea lui asupra vieții poate mulțumi foarte puțini oameni, dar o majoritate destul de decentă era de acord cu el. În viață, filozoful a fost un pesimist, iar afirmațiile lui îi puteau descuraja uneori chiar și pe cei mai nepăsători oameni.
Existau unele contradicții la această persoană. Arthur Schopenhauer era parțial față de budism, dar pe masa lui era întotdeauna o statuie a lui Buddha. Este ciudat, pentru că budismul este impregnat de dorința de a trăi, de a-ți iubi mediul înconjurător, natura, pe tine însuți și, desigur, oamenii. De a fii răbdător și amabil cu oricine, de a radia dragoste în permanență. Aceste aspecte nu se potriveau deloc cu stilul filozofului, care considera că viața este îngrozitoare și că nimic nu poate fi mai rău decât să trăiești.
Schopenhauer a citit mult, a studiat, a gândit și a vorbit șase limbi. Astfel a introdus conceptul de motivație. Părerea lui a fost că voința omului este fundamentală pentru tot ceea ce face, pentru tot ceea ce vede și observă, întreaga lume este reflectarea ei. Și faptul că lumea este departe, în opinia sa, de perfecțiune, vina este în întregime a oamenilor.
Filosoful a preferat câinii în detrimentul oamenilor. Nu-i plăceau deloc oamenii și nu le putea suporta spiritul, dar câinii, în special rasa pudelilor, au avut mereu un loc special în inima lui. El s-a implicat foarte mult în mișcarea activiștilor pentru drepturile animalelor. Doar dragostea lui pentru câini îl împingea să comunice și să interacționeze cu oamenii din jurul lui. Deși nu-i plăceau oamenii, avea totuși nevoie de ei.
El a fost fascinat de învățăturile lui Kant, chiar i-a copiat stilul de viață în multe feluri. Este clar că filosoful a avut o perioadă dificilă cu filozofia sa, dar credea că numai o persoană goală din punct de vedere spiritual și mental se poate plictisi de ea. Adică, dacă o persoană este saturată spiritual și bine dezvoltată, atunci nu se plictisește de sine și se poate descurca destul de bine fără alți oameni.
La fel ca mulți filosofi celebri și chiar oameni de știință, el a început să devină cunoscut abia după moartea sa. Înainte de asta, nimeni nu l-a ascultat, dimpotrivă, au încercat să îl evite. Acest lucru a provocat adesea o discordie violentă între el și societate.
Această persoană a fost în mod inerent un introvertit extrem, un mizantrop. Oamenilor de acest fel nu le plac și nici măcar nu îi tolerează pe alții. Poate de aceea declarația lui despre viață va părea dură sau neîncrezătoare pentru mulți. Cu toate acestea, pentru majoritatea oamenilor care s-au confruntat deja cu trădarea sau înșelarea de către cei dragi, această afirmație va avea sens, va avea și o oarecare dreptate și, în consecință, un leac pentru durere și dezamăgire.
“Nu-i spune prietenului tău ceea ce nu ar trebui să știe dușmanul tău”– Arthur Schopenhauer
Cel mai bine este să nu spui nimănui anumite detalii despre viața ta care ar putea fi întoarse în cele din urmă împotriva ta. Dacă ei nu știu prea multe lucruri despre tine, nu vor avea cu ce să te rănească mai târziu, în cazul în care se vor transforma în dușmani.
Și totuși, mai este acela un prieten bun dacă nu poți avea încredere în el? Îți va rămâne el un prieten de nădejde dacă îi dai mereu răspunsuri vagi la întrebările despre tine? Acest subiect este discutabil. Cert este faptul că, în zilele noastre, este foarte greu să ai încredere în cineva.
