Nimic nu este prea tarziu, pentru ca poate exista un nou inceput oricand!

Frustrarea emotionala in relatie… oare cati dintre noi o traim? Ne indragostim, pornim la drum alaturi de o persoana, facem tot ceea ce putem ca sa-i creem confortul afectiv si emotional, daruim, uneori nu cerem nimic in schimb, desi asteptam in sufletul nostru o recunoastere a eforturilor noastre. Nu intelegem ce se intampla, de ce nu primim in mod firesc o reciprocitate, o recompensa fireasca pentru eforturile noastre orientate catre fericirea celuilalt, cu toate ca, in fiecare zi, daruim din ce in ce mai mult si il inconjuram cu toata dragostea noastra. Suna cunoscut? Am intalnit si intalnesc multe relatii in care este vorba despre faptul ca unul dintre ei daruieste neconditionat, o face din toata inima si da, probabil ca se asteapta ca la un moment dat partenerul sa simta sa-i ofere la randul lui, confort emotional, afectiv si relational. Dar asta nu se intampla intotdeauna… ci ceea ce se petrece este ca partenerul care a beneficiat de atentia, acceptarea si dragostea neconditionata din partea celuilalt se transforma intr-o persoana pasiva si dezangajata. Uneori, daca partenerul sau intrerupe acest aflux de energie pozitiva si cere ceva si pentru el, cel obisnuit cu tratamentul frumos primit pana in acel moment, are accese de rautate sau de nepasare in care afirma “daca nu-ti convine, pleaca”! Deci nici vorba de o “recompensa” pentru faptul ca a beneficiat de atatea momente frumoase ci, din contra, transmite mesajul ca daca nu primeste in continuare aceleasi lucruri (sau mai multe), evident fara ca sa ridice vreun deget, atunci il pedepseste pe partener, scotandu-l din viata sa. Mesajul este “daca refuzi sa-mi oferi neconditionat si ai pretentii, atunci nu mai am nevoie de tine”… Cred ca un astfel de mesaj ne duce cu gandul la un fel de “sclavagism emotional” in care asupritorul cere si nu da inapoi decat firimituri, iar cel care ofera din prea plinul sufletului, ramane pustiit, cu sentimente de neputinta, tristete, dezamagire, furie, si toate acestea doar pentru ca a dorit sa ofere frumosul… Ce se intampla de fapt? De ce, noi oamenii, nu putem sa apreciem (decat dupa ce pierdem eventual) si sa rasplatim dragostea neconditionata? Care este motivul pentru care atunci cand primim nu stim sa fim recunoscatori pentru asta, ci credem ca ni se cuvine si eventual, prindem incredere si ne transformam in mici tirani: “ma iubesti, deci fa cum vreau eu, daca nu, pleaca”! Suntem atrasi de persoane cu care relatiile sunt dificile, nesatisfacatoare si care uneori ne pun in pericol sanatatea psihica si fizica. Avem nevoie sa simtim ca luptam pentru cineva, apreciem o persoana doar daca am trecut prin multe suferinte emotionale ca sa ramanem langa ea, valoarea omului de langa noi consta tocmai in costurile implicate pentru a-l mentine in viata noastra. Despre ce vorbim aici? Dragostea se presupune ca este un lucru frumos, insa apreciem pe cineva doar daca ne face sa suferim, nu daca ne iubeste si ne arata asta. Cu ce ramanem in final este un gust amar, deoarece lucrurile urate, care ne-au cauzat suferinta, nu se uita usor, asa ca, dupa tot efortul depus, tot singuri si neimpliniti ne simtim… Una dintre explicatiile posibile ale faptului ca nu apreciem bunatatea si dragostea neconditionata este propria imaturitate emotionala, alaturi de iresponsabilitatea relationala. Nu putem aprecia ceva atat de frumos, daca nu avem maturitatea necesara ca sa percepem si sa primim in locul potrivit din sufletul nostru aceste lucruri. Poate ca avem o credinta conform careia partenerul intra in viata noastra si este dator prin faptul ca este indragostit sa se poarte frumos, ca asta este alegerea lui si ca pe noi nu ne obliga asta cu nimic. Este corect ca nu este vorba de “obligatii”, ci este vorba de apreciere si recunostiinta, date de maturitatea emotionala a fiecaruia. Astfel, in loc sa ne trasformam in fiinte pasive, egocentrice si egoiste, receptori si consumatori de dragoste, sa incepem sa ne orientam si noi catre cel care ne ofera atatea lucruri minunate si sa incepem la randul nostru sa daruim neconditionat. Am citit undeva ca in relatie este minunat daca reusesti sa oferi 70% si sa ceri 30% si ma intreb oare cum ar arata viata fiecaruia dintre noi, viata in cuplurile si in familiile noastre, viata tuturor oamenilor, daca am incepe fiecare dintre noi, in mod constient si matur, sa ne responsabilizam si sa invatam sa daruim? Suntem co-creatorii propriei vieti precum si a relatiilor noastre, asa ca oricand putem alege fericirea proprie si acelui de langa noi si evitarea suferintei proprii si a celui care ne sta alaturi in viata… Daruieste! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Există suflete pe lumea stă care au darul de găsi fericirea oriunde și de a o lăsa în urmă atunci când pleacă.” – Frederick Faber

Dumnezeu a creat oamenii si le-a oferit tot ce le trebuia. Insa iata ce s-a intamplat.

Dumnezeu i-a creat pe oameni, le-a oferit posibilitatea de a comunica si de a gandi, i-a lasat sa locuiasca in Paradis, la poalele unor munti verzi, cu cascade. Le-a oferit viata vesnica si le-a permis sa se dezvolte; se astepta ca oamenii sa aspire la acest lucru.

Timpul a trecut, dar oamenii nu s-au dezvoltat.

Ei nu au mers dincolo de locul in care stateau si nici nu au urcat pe munte. Nu priveau nici catre cer si nici nu stiau cum sa iubeasca… asa ca au devenit tristi.

Creatorul a decis sa afle care era problema. El s-a transformat in om si a devenit, la randul lui, un calator… a ajuns in satul oamenilor lui. Inainte de apus, toti oamenii s-au asezat in jurul calatorului pentru a vorbi cu el.

Dumnezeu le-a spus ca exista viata dincolo de satul lor.

Creatorul: “Vreti sa mergeti acolo? Veti vedea cum traiesc si oamenii din alte locuri.”

Oamenii au raspuns cu tristete in glas: “Nu, nu putem. Suntem deja batrani. Este prea departe pentru noi.”

Creatorul: “Atunci haideti sa urcam pana in varful muntilor. Veti privi lumea de sus!”

Oamenii suspinand: “Este prea tarziu. Nu mai avem energie.”
Creatorul, uitandu-se catre cer: “Uitati-va catre cer… si va voi spune despre viata in Imparatia Cerurilor.”

Oamenii au raspuns din nou: “Este tarziu… mintea noastra nu poate intelege povestea ta.”

Publicitate

Calatorul a devenit trist… el a decis sa ridice moralul oamenilor: “Hai sa cantam un cantec.”

A inceput cu cateva versuri… insa oamenii au vazut cum Soarele apune.

“Este tarziu, este timpul sa dormim.” – au spus ei in cor, in timp ce se indreptau catre colibele lor.

Creatorul a stricat catre ei: “Oameni buni, atunci cand viata este infinita… niciodata nu este tarziu!”

Dar ei nu s-au mai intors. Atunci Creatorul si-a spus “Voi lua aceste cuvinte de limitare de la oameni: tarziu, nu, imposibil, departe, mare, greu, dificil… si voi pune in inima lor bucuria infinita. Poate ca ei vor intelege legea mea: NIMIC NU ESTE PREA TARZIU pentru ca nu exista un sfarsit, exista doar un inceput.”

“Nu uita niciodată că pielea se încreţeşte, părul încărunţeşte, iar zilele se transformă în ani… dar ce e mai important se conservă; forţa şi determinarea ta nu au vârstă. Spiritul tău este cel care îndepărtează pânzele de păianjen. Dincolo de orice punct de sosire e unul de plecare. Dincolo de orice reuşită e o altă încercare. Cât timp trăieşti, simte-te viu. Dacă ţi-e dor de ce făceai înainte, fă-o din nou. Nu te pierde printre fotografii îngălbenite de timp… mergi mai departe atunci când toţi se aşteaptă să renunţi. Nu lăsa să se tocească tăria pe care o ai în tine. Fă astfel ca în loc de milă să impui respect. Când nu mai poti să alergi, ia-o la trap. Când nu poţi nici asta, ia-o la pas. Când nu poţi să mergi, ia bastonul. Însă nu te opri niciodată.” – Maica Teresa

Publicitate
Alte Articole
Pilde
Nu exista persoana care sa nu se confrunte cu episoade dramatice in viata sa, dar important este cum le face fata si ce solutii adopta. Poate ca sfaturile sau incurajarile primite de la cei dragi nu fac minuni, dar in mod sigur pot fi luate in considerare. Nu trebuie sa ti se intunece lumea daca traversezi o perioada proasta si in niciun caz nu trebuie sa accepti ca "asta e viata ta". Trebuie sa lupti pentru tine si sa te ridici ori de cate ori cazi, pentru ca tu esti singura persoana care stie cel mai bine ce trebuie sa faca. Iata 3 modalitati care te pot ajuta in depasirea momentelor dramatice: 1. Este necesar sa recunosti ca tu esti persoana care creeaza drama In cazul in care drama te urmareste la fiecare pas, trebuie sa te gandesti de ce atragi evenimentele negative in viata ta. Trebuie sa ajungi la miezul problemei si sa incerci sa descoperi unde gresesti. Te confrunti cu unele situatii complicate? Nu mai pierde timp plangandu-te si incearca sa gasesti solutii. Nimic nu este atat de grav precum pare. Elimina factorii care te deranjeaza si incearca sa privesti acea problema de sus, ca si cum ai fi intr-un avion si ai privi pe geam. Nu-i asa ca acum ti se pare ceva marunt? Nu exista problema ce nu poate fi rezolvata, exista doar refuzul de a fi o persoana puternica. 2. Incearca sa abordezi in alt mod problemele cu care te confrunti Foarte multa drama nu duce la nimic bun, iar tu stii foarte bine asta! Adesea, avem tendinta sa ne lasam prinsi in probleme si nu mai vedem portita de scapare indiferent daca aceasta se afla fix in fata noastra. In cazul in care te simti coplesita de o situatie, poti sa faci un pas inapoi si sa analizezi totul inca o data. Concentreaza-te asupra pasilor pe care trebuie sa ii faci si adopta o gandire logica, sigur nu vei da gres. Si, cel mai important lucru, incearca sa vezi totul intr-un mod pozitiv. Indiferent cat de grava este situatia in care 3. Analizeaza relatiile din viata ta si renunta la cele toxice Este important sa faci o analiza a relatiilor din viata ta si sa le depistezi pe cele toxice. Este adevarat ca ai nevoie sa te confesezi, sa spui ce probleme ai si sa primesti solutii, dar unele persoane iti sunt alaturi doar pentru a castiga ceva de urma ta. Nu iti spun sa elimini complet o relatie toxica, dar poti sa o reduci la minimum. Tine mine: ai nevoie de persoane care te iubesc pentru ceea ce esti si care te incurajeaza la fiecare pas. Critica o poate face oricine, dar foarte putini te pot aprecia si intelege cu adevarat. "Eu singură nu pot schimba lumea, dar pot arunca o piatră în apă pentru a creea mai multe valuri." — Maica Tereza "De îndată ce vei avea încredere în tine, vei şti exact cum îţi doreşti să trăieşti." – Johann Wolfgang von Goethe "O viață în care faci greșeli nu este mai onorabilă, ci mai folositoare decât una în care nu faci nimic." — George Bernard Shaw Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!