Am fost mereu nemulțumită de ceva, căutam defecte, mă comparam cu alții. Și e atât de trist că atât de mult timp a fost irosit pe asta, în loc să mă admir și să mă iubesc.
Mereu căutam defecte la mine… „Părul nu este suficient de strălucitor, nasul nu este destul de drept, fața estre prea lată, buricul prea mare, porii dilatați, vocea neplăcută, picioarele nu sunt lungi, degetele scurte și groase.
Strănuți prea tare.
Mănânci într-un mod neplăcut.
Te cocoșezi.
Gândești primitiv.
Nu ai talent.
Nu știi să înoți, să schiezi sau să patinezi…
Ești mediocră în toate.
E imposibil să te iubească cineva. Pot doar să te compătimească și să fie cu tine din milă…”
Orice atenție îmi aducea acest sentiment, de compătimire.
Mă chinuiam cu aceste gânduri și-i chinuiam pe cei din jur.
Încheiam orice relație pentru că mă temeam că voi fi părăsită după ce mă va cunoaște mai bine.
Îmi trăiam fiecare zi temându-mă că nu sunt suficient de bună.
Nu suficient de frumoasă.
Nu suficient de interesantă.
Însă la un moment dat, m-am săturat groaznic să trăiesc în acest mod și am avut curajul să încerc să mă iubesc.
Rezultatul muncii depuse:
Mă privesc cu riduri mici în colțurile ochilor, ochi strălucitori de fericire și mă iubesc nesfârșit.
Cu toate defectele și ciudățeniile mele.
Mă privesc și sunt uimită de puterea și determinarea mea de a face totul cum vreau și de a fi cum vreau.
Era și timpul. Cum de nu m-am putut iubi niciodată?
Părerea psihologului:
Iubirea de sine este un concept adânc, care se referă la aprecierea și respectul față de propria persoană, indiferent de defectele sau imperfecțiunile percepute. Cu toate acestea, mulți oameni se luptă cu iubirea de sine din diverse motive.
Iată câteva motive pentru care oamenii pot avea dificultăți în a se iubi pe ei înșiși și câteva reflecții asupra subiectului:
1. Educația și mediul: Mulți oameni sunt crescuți în medii în care sunt criticați constant sau sunt comparați cu alții. Aceasta poate crea un sentiment de nesiguranță și de neîncredere în sine.
2. Presiunea societății: Societatea, adesea prin intermediul mass-media, promovează anumite standarde de frumusețe, succes și valoare. Persoanele care nu se încadrează în aceste criterii pot simți că nu sunt „suficient de bune”.
3. Experiențe traumatice: Traumele, fie că sunt abuzuri fizice sau emoționale, pot lăsa răni profunde în psihicul unei persoane, ducând la sentimente de vinovăție, rușine sau valoare scăzută.
4. Îndoiala de sine: Uneori, oamenii își pot pune la îndoială propriile decizii, sentimente și valoare, mai ales în fața eșecurilor sau criticilor.
5. Perfecționism: Așteptarea de a fi perfect în toate aspectele vieții poate duce la frustrare și autocritică severă, deoarece perfecțiunea absolută este, în esență, inatingibilă.
6. Teama de judecată: Frica de a fi judecat sau respins de alții poate duce la o reținere în a-și exprima adevăratul sine și la o autoevaluare negativă.
Iubirea de sine nu înseamnă a fi narcisist sau a ignora propriile defecte. Mai degrabă, este vorba de a recunoaște și a accepta imperfecțiunile, în timp ce se lucrează pentru a crește și a se dezvolta ca individ. Este, de asemenea, despre a avea compasiune față de sine și a se trata cu aceeași bunătate și înțelegere pe care am oferi-o altor persoane.
Învățarea iubirii de sine este un proces continuu. Aceasta poate implica terapie, meditație, jurnalizare, sau pur și simplu alocarea de timp pentru auto-reflecție și auto-îngrijire. Pe măsură ce oamenii încep să se iubească pe ei înșiși mai mult, ei pot constata că au o mai mare reziliență în fața provocărilor vieții, relații mai sănătoase și o satisfacție generală crescută în viață.
