“Mainile lui Dumnezeu” – O pilda frumoasa pe care am descoperit-o zilele trecute pe intenet!

Cu multi ani in urma, a trait in India un intelept care se spune ca pazea intr-un cufar incantator un mare secret care l-a facut sa fie invingator in toate aspectele vietii sale si care, pentru aceasta, se considera cel mai fericit om din lume. Multi regi invidiosi i-au oferit putere si bani si au incercat sa-l jefuiasca pentru a-i lua cufarul, dar totul a fost in zadar. Si cu cat incercau mai mult, cu atat erau mai nefericiti, pentru ca invidia nu le dadea pace. Asa au trecut anii si inteleptul era in fiecare zi mai fericit. Intr-o zi a venit la el un copil si i-a spus: -Domnule, la fel ca si tine, vreau si eu sa fiu foarte fericit. De ce nu ma inveti si pe mine ce trebuie sa fac pentru a reusi? Inteleptul, vazand simplitatea si puritatea copilului, i-a zis: –Pe tine te voi invata secretul pentru a fi fericit. Vino cu mine si fii foarte atent. In realitate, sunt doua cufere in care pastrez secretul pentru a fi fericit si acestea sunt: mintea mea si inima mea, iar marele secret nu este altceva decat o serie de pasi pe care trebuie sa-i faci de-a lungul vietii: Primul pas este sa stii ca Dumnezeu exista in toate lucrurile din viata si, pentru aceasta, trebuie sa-l iubesti si sa-i fii recunoscator pentru toate lucrurile pe care le ai si pentru toate lucrurile care ti se intampla. Al doilea pas este sa te iubesti pe tine insuti si in fiecare zi, cand te trezesti si inainte sa adormi, trebuie sa spui: „Sunt important, am valoare, sunt in stare, sunt inteligent, sunt iubitor, astept mult de la mine, nu exista obstacol pe care sa nu-l pot invinge.” Acest pas se cheama autostima ridicata. Al treilea pas este sa pui in practica tot ceea ce spui ca esti si, daca tu gandesti ca esti inteligent, actioneaza inteligent; daca tu gandesti ca esti in stare, fa ceea ce iti propui; daca tu gandesti ca esti iubitor, exprima-ti iubirea; daca gandesti ca nu exista obstacol pe care sa nu-l poti invinge, atunci propune-ti scopuri in viata si lupta pentru ele pana cand le vei obtine. Acest pas se cheama motivare. Al patrulea pas este sa nu invidiezi pe nimeni pentru ceea ce are sau pentru ceea ce este; ei vor obtine partea lor, tu o vei dobandi pe a ta. Al cincilea pas este sa nu pastrezi in inima ta ranchiuna impotriva nimanui; acest sentiment nu te va lasa sa fii fericit; trebuie sa-l lasi pe Dumnezeu sa faca dreptate si tu… iarta si uita! Stiu ca e greu, dar nu imposibil. Al saselea pas este sa nu iei lucrurile care nu-ti apartin, aminteste-ti ca, potrivit legilor nescrise ale naturii, maine vei pierde ceva de mai mare valoare. Al saptelea pas este ca nu trebuie sa faci pe nimeni sa sufere; toate fiintele pamantului au dreptul sa fie respectate si iubite. Al optulea si ultimul pas: trezeste-te intotdeauna cu un suras pe buze si observa imprejurul tau, cautand sa descoperi in fiecare lucru partea lui buna si frumoasa; ajuta-i pe cei care au nevoie, fara sa te gandesti ca nu vei primi nimic in schimb; cand privesti pe cineva, descopera-i calitatile sale. Secretul fericirii se afla in fiecare, cauta-l in interiorul tau si-l vei descoperi! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Unii trăiesc fără nici un ideal, fără nici o țintă. Trec prin lume ca niște fire de paie pe un râu. Nu merg ei, ci curentul îi duce.” — Seneca

Citeste o frumoasa poveste care circula pe internet. Te va impresiona cu siguranta si te va face sa te gandesti la darurile nepretuite pe care ni le-a oferit Dumnezeu:

Mainile

Un batran, probabil in varsta de 90 de ani sau mai mult, statea pe o banca in parc fara ca nimeni sa il vada. Statea nemiscat, tinandu-si insa capul aplecat si uitandu-se la mainile sale. Cand m-am asezat langa el, nu mi-a constientizat prezenta si cu cat stateam mai mult, cu atat ma intrebam daca este bine.

In cele din urma, nevrand sa il deranjez, insa vrand totodata sa ma asigur ca este in regula, l-am intrebat daca se simte bine. Si-a ridicat privirea, s-a uitat la mine si a zambit. “Da, sunt bine, multumesc ca ai intrebat”, a spus el cu o voce patrunzatoare si senina.

“Domn scump, nu am vrut sa va deranjez, insa stateati aici holbandu-va la mainile dvs si am vrut sa ma asigur ca sunteti bine,” i-am explicat.

“Te-ai mai uitat vreodata la mainile tale?”, m-a intrebat. Vreau sa spun… te-ai uitat cu adevarat la mainile tale? Mi-am deschis palmele incet si am privit fix la ele. Mi-am intors mainile pe-o parte si pe alta, ridicand apoi palmele si coborandu-le.

“Nu, cred ca nu m-am uitat niciodata cu adevarat la mainile mele”, i-am spus in timp ce incercam sa ghicesc unde vrea sa ajunga.

Apoi a zambit si a spus povestea urmatoare: “Opreste-te si gandeste-te un moment la mainile pe care le ai, cum ti-au fost de ajutor de-a lungul anilor. Aceste maini, desi ridate, zbarcite si fara vlaga au fost uneltele pe care le-am folosit toata viata mea ca sa ajung, sa pun mana si sa imbratisez viata. M-au sprijinit si m-au prins cand m-am prabusit pe podea in copilarie. Mi-au pus mancare in gura si haine pe spatele meu. Cand eram copil, mama mi-a spus sa le indoi in rugaciune.

Mi-au legat sireturile la pantofi si mi-au tras cizmele. Au sters lacrimile copiilor mei si au mangaiat dragostea vietii mele. Mi-au tinut pusca si mi-au sters lacrimile cand am plecat la razboi.

Publicitate

Au fost murdare, harsaite si jupuite, umflate si incovoiate. Au fost agitate si neindemanatice cand am incercat sa imi tin fiul nou-nascut. Decorate cu inelul de nunta au aratat lumii intregii ca eram casatorit si ca iubeam pe cineva special. Au scris scrisorile pentru acasa si au tremurat si s-au zguduit cand mi-am ingropat parintii si sotia si mi-am condus fiica la altar.

Cu toate acestea, au fost puternice si sigure cand mi-am tras amicul afara dintr-o transee si cand am ridicat plugul de pe piciorul celui mai bun prieten. Au tinut copii, au consolat vecini si au tremurat in pumni de manie cand nu am inteles.

Mi-au acoperit fata, mi-au pieptanat parul, m-au spalat si mi-au curatat restul corpului meu. Au fost lipicioase si umede, incovoiate si frante, uscate si sangerande. Si pana in ziua de astazi, cand nimic din mine nu mai functioneaza cum ar trebui, cu ajutorul acestor maini ma ridic si ma asez. Si din nou continua sa se indoaie in rugaciune.

Aceste maini sunt dovada locurilor in care am fost si a duritatii vietii mele.

Insa si mai important este ca aceste maini vor fi cele pe care Dumnezeu le va cauta si le va strange atunci cand ma va conduce acasa.

Si Lui nu ii va pasa unde au fost aceste maini si ce au facut.

Ii va pasa cui i-au apartinut aceste maini si cat de mult iubeste aceste maini. Si cu aceste maini ma va ridica langa el si acolo voi folosi aceste maini pentru a atinge fata lui Dumnezeu.”

Fara indoiala ca nu ma voi mai uita niciodata la mainile mele in acelasi mod. Nu l-am mai vazut niciodata pe batran dupa ce am plecat din parc in acea zi, insa nu o sa-l uit niciodata, nu o sa uit nici cuvintele pe care le-a spus.

Cand mainile mele sunt ranite sau pline de rani sau cand mangai fata copilului meu sau a sotiei mele, ma gandesc la barbatul din parc. Cred ca a fost mangaiat si dezmierdat si tinut de mainile lui Dumnezeu.

Si eu vreau sa ating fata lui Dumnezeu si sa-i simt mainile pe fata mea. Multumesc, Doamne, pentru mainile pe care mi le-ai dat .

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde