Cu sute de ani în urmă, Benjamin Franklin a spus: „Plângerile constante sunt o manifestare evidentă a ne-recunoștinței pentru toate binefacerile la care avem acces”.
În fiecare zi încercăm să ne schimbăm viața în bine, să atingem obiectivele propuse, să călătorim, să câștigăm mai mulți bani și să cumpărăm ceea ce dorim, să fim fericiți și să ne bucurăm de fiecare moment.
Căutarea motivației și inspirației, milioanele de metode de a ieși din zona de confort și de a avansa spre o viață mai bună par uneori atât de complicate și copleșitoare încât ajungi să renunți. Oare există viața perfectă? Avem nevoie de ea? Nu există un răspuns corect.
Dar există o metodă minunată descrisă în cartea lui Will Bowen „O lume fără plângeri. Oprește-te din lamentări și viața se va schimba”. În esență, titlul spune tot. Deși simplitatea aparentă a acestei teorii este greu de pus în practică.
A te plânge este un obicei, la fel ca și periajul dinților dimineața sau băutul cafelei. Ați observat că, atunci când vă întâlniți cu prietenii sau cunoștințele, adesea discutați despre știri triste și bârfe, începeți să vă plângeți de șefi sau familie, de nedreptăți și dificultăți?
Desigur, fericirea iubește liniștea, și de obicei oamenii nu se laudă cu realizările lor, cu succesul sau cu planurile lor mari. Dar asta nu înseamnă că nu există un echilibru sau subiecte pozitive de discuție. Ce să mai vorbim despre dialogurile noastre interne, despre regretele și îngrijorările noastre privind oportunitățile pierdute, greșelile și eșecurile. E înfricoșător să te gândești câtă energie și resurse interne sunt consumate de aceste dialoguri complet inutile!
Will Bowen a avansat teoria conform căreia dacă 1% din populația lumii (astăzi aproximativ 70 de milioane de oameni) ar învăța să trăiască fără să se plângă, acest lucru ar fi un impuls spre schimbare în conștiința umană. Când numărul de adepți ai mișcării a atins șase milioane, Bowen a simțit, după spusele sale, capacitatea de a influența realitatea prin efort mental concentrat.
Sloganul cărții a fost un citat de la Maya Angelou – o scriitoare americană, poetă, deținătoare a multor premii și peste treizeci de grade doctorale onorifice: „Dacă ceva nu îți place, schimbă-l. Dacă nu poți schimba situația, schimbă-ți atitudinea față de ea. Nu te plânge”.
Dacă încetând să ne plângem, vom înceta să dăm vina pe alții pentru greșelile noastre, vom deveni mai buni și vom găsi mai multe motive de râs și veselie.
Există atât de multe plângeri în lume doar pentru că, de obicei, lumea nu este așa cum ne-am dori să fie. Obsesia umană că totul este rău și că nu merge conform planului nostru ne face să discutăm despre dificultăți și să ne concentrăm exclusiv pe aspectele negative, amplificându-le exponențial.
Realizând că amplificăm problemele în mintea și comunicarea noastră, putem schimba fundamental cursul cel puțin al propriei noastre povești.
„Plângerile nu vor aduce niciodată în viața ta ceea ce dorești, ele doar amplifică tot ceea ce nu dorești”. Dorești prosperitate și bogăție, dar te gândești și discuți despre probleme și eșecuri, intrând astfel într-un cerc vicios: atragi ceea ce gândești.
Primul pas spre dezvoltare, bogăție și fericire este recunoștința. Dar nu poți să te plângi și să simți recunoștință în același timp.
Se știe că pentru a consolida un obicei este nevoie de 21 de zile. Adică, trebuie să trăiești 21 de zile fără a te plânge. Autorului cărții i-au trebuit mai mult de opt luni pentru a finaliza acest experiment. Ca „ancoră”, el a propus folosirea unei brățări violet pe care o dădea jos de pe o mână și o punea pe cealaltă de fiecare dată când se plângea.
Milioane de oameni din sute de țări au adoptat această idee și au observat schimbări semnificative în viețile lor. Voluntarii trimiteau un număr enorm de pachete cu brățări oricui dorea să se alăture proiectului.
Dar nu este obligatoriu să folosești acea brățară. Poți crea orice fel de obicei pentru a ține cont atunci când te plângi. Important este să observi momentul în care te plângi.
O plângere este o reacție împotriva a ceea ce este perceput ca o nedreptate. În schimb, constatarea unui fapt este o afirmație neutră, menită să informeze (și nu să reproșeze) interlocutorul.
Ne plângem din aceeași cauză pentru care facem totul: credem că acest lucru ne aduce beneficii. Poate cuiva i se face milă de noi, poate cineva ne va ajuta, ni se va arăta compasiune, și se va acorda atenție nouă și problemelor noastre. Dar în realitate nu este așa. Putem pur și simplu să cerem ajutor și sprijin dacă este necesar, fără a manipula sentimentele și sensibilitatea celor dragi nouă.
Un alt avantaj incontestabil al vieții fără plângeri, menționat de toți participanții la experiment, este sentimentul de fericire care apare în mod inconștient fără eforturi vizibile. Acest lucru este ușor de explicat tot prin subconștient, care începe să se concentreze asupra momentelor bune.
Această metodă îmi amintește într-un fel de o dietă în care renunți la dulciuri și alimente nesănătoase: la început eșuezi foarte des, pentru că ți se face poftă mereu, apoi reușești să reziști puțin mai mult. Apoi, imediat ce vezi rezultate tangibile, ai mai multă răbdare pentru o perioadă mai lungă de timp.
Treptat, stilul de viață sănătos și o alimentație corectă devin o rutină obișnuită, iar gustările ocazionale nu mai par atât de dorite și interzise și nu influențează silueta, starea de spirit și stima de sine. Doar atunci începi să te bucuri cu adevărat și să fii mândru de tine!
Așadar, de ce să nu începi chiar acum să lucrezi la un nou obicei și să începi o nouă viață fericită fără plângeri, devenind parte a acelui 1% din populația Pământului care a învățat să se bucure de viață, fără să se plângă de ea?
