Invata sa tii fericirea langa tine! “Fiecare are în mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia brută, căreia vrea să îi dea o formă…”

Azi dimineata a venit o mama cu fiul ei. A venit de mai multe ori si s-a plans ca ii este greu, ca nu-si iubeste nora. Iar eu i-am pus: -Nora e tanara si nu poate sa inteleaga ca trebuie sa isi iubeasca soacra ca pe mama ei, dar tu esti deja in varsta – tu, atunci, trebuie sa te gandesti la toate. Este dupa cele ale firii ca aici, pe Pamant, in lumea aceasta, mama, dupa ce isi casatoreste fiul, sa inceapa sa nu-si suporte nora, chiar de ar fi aceasta si inger. Pe dinafara totul este frumos, nimic nu se vede, dar nemultumirea ei este launtrica. Nora nu stie aceasta taina a vietii: ca trebuie sa se roage Domnului ca sa-i dea inger bun soacrei sale, iar ei sa-i dea putere sa o iubeasca pe soacra ca pe mama ei – abia atunci baga de seama acest razboi launtric (al soacrei), arata ortodoxia.rol. Vedeti, fiecare razboi fizic incepe mai intai in cuget. Mai intai, oamenii nu se rabda in cuget, mai apoi incep sa se nimiceasca unul pe celalalt. Tot ceea ce se intampla, se intampla pe baza cugetului… in mare masura, aceasta mama nu putea deloc sa inteleaga ce-i spuneam. Vedeam ca este foarte ranita, foarte intristata, si a trebuit sa vorbesc a doua zi mai mult cu ea. Si i-am spus: -intelege, pricepe, nu incerca nimic mai mult! Daca nora nu este buna, roaga-te Domnului sa-i dea inger bun norei tale, si pe tine Domnul sa nu te uite, si roaga-L sa-ti ia aceasta povara a cugetului pe inima – tot ce ai impotriva norei tale, si nu numai impotriva norei, ci si impotriva oricui te-a vatamat – ca Domnul sa-ti dea putere sa-i iubesti pe toti! Daca vei avea fata de toti ganduri de pace, de liniste, pline de dragoste si bunatate, in scurt timp vei vedea cum se vor schimba cei din jurul tau. si nora se va schimba. stii ca tu o bati in chip cumplit si neincetat? Nu o bati fizic, dar tu nu poti s-o rabzi cu gandul, si atunci nu este pace si liniste in casa. si nici barbatul ei, fiul tau, nu are pace din pricina asta. Osteneste-te sa o iubesti. Anevoie este, da… Dar stii de ce n-o iubesti pe nora ta? -Nu stiu, spune ea. -Pentru ca ti-a luat fiul. Fiul nu mai este la tatal si la mama lui, ca atunci cand era mic. Sta in cele ale firii ca omul sa se uneasca cu sotia sa. Mama doreste sa-si casatoreasca fiul si se bucura ca s-a casatorit. Dar apoi sufera cel mai mult. De acum fiul se intoarce mai mult spre sotie, nu o mai intreaba pe mama daca-i este sete, daca-i este foame, si astfel incepe razboiul gandurilor la mama. Poti sa faci asta la nesfarsit, si la sfarsitul sfarsiturilor vei vedea ca nu ai realizat nimic. incearca ceea ce ti-am zis sa faci si vei vedea ca, in scurt timp, totul se va schimba.

O pilda despre iubire

Probabil este cea mai frumoasă și înțeleaptă parabolă despre dragoste. Parabola despre iubire și despărțire! La marginea câmpului stătea Iubirea și Despărțirea și admirau un cuplu de tineri. Despărțirea îi spune Iubirii: – Punem pariu că îi despart? Iubirea zice: – Așteaptă! Lasă-mă să fac doar o încercare, iar după poți să te apropii de ei oricât vrei și vom vedea atunci dacă îi vei putea despărți. Iubirea s-a apropiat de cei doi tineri, i-a atins, i-a privit în ochi și a văzut cum între ei s-a aprins scânteia. Dragostea s-a îndepărtat: – Acum, e rândul tău. Despărțirea a răspuns: – Nu, acum nu pot face nimic. Acum inimile lor sunt pline de iubire. Voi veni mai târziu. A trecut timp. Despărțirea s-a apropiat de casa lor și a văzut o familie tânără cu un copil. A sperat că dragostea a trecut și, prin urmare, despărțirea a trecut pragul casei. Dar, privindu-i în ochi, a văzut Recunoștință. S-a întors și a decis să revină mai târziu. A mai trecut timp și Despărțirea iar a început să le de-a târcoale – în casă se auzeau glasurile copiilor care își întâmpinau tatăl obosit după o zi de muncă; iar mama îi privea cu dragoste. A sperat că măcar de această dată îi va putea despărți, pentru că Iubirea și Recunoștința ar fi trebuit să plece de mult din inimile lor, dar le-a citit în ochi Respectul și Înțelegerea. „Voi veni mai târziu” – și-a zis ea. A mai trecut ceva timp. În casa lor și-a făcut apariția, încă o dată Despărțirea. Copii erau deja adulți, tatăl cu părul cărunt le explica ceva, iar soția gătea în bucătărie. De această dată în ochii lor domnea Încrederea. Iarăși a plecat dezamăgită. A mai trecut timp. Despărțirea s-a reîntors în această casă, unde deja alergau nepoții, iar în fața căminului stătea o femeie îmbătrânită. Și-a zis: „Cred că a venit și timpul meu”. Iar în momentul în care a încercat să privească în ochii femeii, bătrâna s-a ridicat și a ieșit din casă. Despărțirea a plecat după ea. Într-un târziu au ajuns la mormântul soțului. „Se pare că am întârziat. Timpul a făcut munca pentru mine.” A privit în ochii înlăcrimați ai femeii și a văzut în ei Amintirea – amintirea despre Dragoste, Recunoștință, Respect, Înțelegere și Încredere… Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Când te despart zece pași de victorie, dacă faci nouă ai pierdut.” — Paulo Coelho

“Suferim, literalmente, de urmarirea fericirii. Suntem mereu pe fuga, in miscare, pe drum. Scopul nostru nu este sa ne bucuram de ziua pe care o avem, ci sa trecem de aceasta zi.” – Robert Holden.

Potrivit ThoughtCatalog, Robert Holden, un psiholog britanic cunoscut in intreaga lume a inventat expresia “dependenta de destinatie”. Dependenta de destinatie este o preocupare a faptului ca fericirea este in alta parte. Multi oameni sufera de aceasta dependenta, care reprezinta o piedica majora in calea catre succes si in experimentarea lucrurilor bune din viata.

Persoanele care sufera de dependenta de destinatie se aboneaza la ideea falsa ca fericirea este o destinatie. Exista si alte lucruri pe care astfel de oameni le considera drept simple destinatii: succesul, relatiile, cariera si chiar si banii. Intotdeauna trebuie sa ajungem undeva, sa facem ceva sau sa fim cineva inainte de a ne bucura de acest moment frumos. Problema este ca nu ajungem niciodata la locul la care credem ca ar trebui sa ajungem sau sa devenim oamenii care credem ca ar trebui sa devenim.

Viata nu este doar un sfarsit sau doar un inceput. Daca ar fi vorba despre final, am citi doar ultimul capitol al cartilor, am da doar examenele finale de la facultate si am manca doar desertul la cina. Nu este vorba doar despre final. Este vorba despre toate momentele si minutele dintre inceput si sfarsit. Cum facem ca aceste momente sa fie unele importante? Ce facem pentru a calcula aceste minute? Dependenti de destinatie, uitam sa ne bucuram de drumul pe care il avem in viata.

Pe drumul nostru catre oriunde ne indreptam, adesea pierdem ce cautam cu adevarat. Ne grabim prin viata, uitam sa ne oprim in fata scopului, a viziunii, a obiectivelor. Cand ne oprim suficient de mult pentru a gasi cu adevarat aceste lucruri, atunci le vom gasi. Acestea ne vor ajuta sa ne simtim mult mai impliniti, mai productivi si mai semnificativi decat cautarea fericirii.

Ce avem de facut?

Publicitate

Daca noi cautam fericirea… nu o vom gasi niciodata. Insa cand urmarim scopul si obiectivele, viziunea si valorile, descoperim fericirea de-a lungul drumului. In loc sa grabim viata, incetinim sa ne bucuram de viata. In loc sa cautam lucruri temporare, gasim calitati permanente. In loc sa cautam ceva numit fericire, traim pentru ceva numit scop. Si in loc de a trai din orgoliu, traim din iubire.

Johann Wolfgang Goethe: șapte sfaturi de care ar trebui să ținem cont în viață.

“Fiecare are în mâinile sale propria fericire, precum artistul are materia brută, căreia vrea să îi dea o formă. Dar cu această artă se întâmplă ceea ce se întâmplă cu toate: nu ne-a fost dată decât aptitudinea pentru ea; ne rămâne să învățăm meșteșugul și să-l exercităm cu grijă.”

“Să nu te compromiți, să nu faci pentru alții nici prea mult, nici prea puțin, să nu pari mișcat de nimic, să nu te emoționezi de nimic, să nu te grăbești niciodată, să știi să te stăpânești în orice clipă și astfel să menții un echilibru exterior, oricâtă furtună ar fi în sufletul tău. Omul nobil poate în unele momente să nu se supravegheze; cel distins niciodată.”

“Omul distins, cu toată izolarea sa, trebuie să pară mereu legat de ceilalți, în nicio împrejurare să nu fie țeapăn, ci pretutindeni în largul său; totdeauna să apară în frunte, dar niciodată să nu se impună el ca atare.”

“Neprețuita fericire a libertății nu constă în a face tot ce dorești și tot ce-ți oferă împrejurările, ci în putința de face, pe drumul cel drept, fără piedici și opreliști, ceea ce socoți că e drept și că se cuvine.”

“Oamenii cred că organele cu care gustăm arta se formează de la sine ca limba și palatul gurii, că opera de artă poate fi judecată cum judeci mâncarea. Ei nu înțeleg că e nevoie de o cultură cu totul deosebită pentru a te ridica la adevărata desfătare artistică.”

“Omul de rând e mulțumit dacă vede că se petrece ceva pe scenă, omul cultivat vrea să fie emoționat, iar cel cu adevărat instruit e satisfăcut numai dacă are la ce reflecta.”

“Când nu putem vindeca suntem datori să alinăm.”

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Nu par sa aiba un scop anume si probabil ai zice ca ai avut o intalnire complet intamplatoare . Si dupa o vreme descoperi ca sunt oameni care parca ti-au fost scosi in cale sa iti clarifice sau sa te ajute intr-o situatie. Sunt oameni obisnuiti, care iti pot sublinia in situatii obisnuite, ceea ce tie nu iti era clar. Exista oameni care ne pot schimba radical viata printr-o propozitie sau o intrebare spusa intr-un moment cheie, asa cum mi s-a intamplat si mie de atatea ori. Oamenii care ne ies in cale doar pentru o perioada, apar pentru a ne insoti la bine sau la rau, a ne atrage atentia la ceva ce nu vedem singuri, a ne ajuta intr-o situatie fara iesire, a ne oferi suport ca sa trecem peste o situatie greu de depasit, sa intelegem un lucru care era foarte evident dar nu il vedeam clar de gandurile noastre obosite, sau sa invatam o lectie de viata pe care o meritam poate chiar atunci. Unii ( mult mai putini la numar) dintre parintii, rudele sau prietenii nostri sunt alaturi de noi o mare parte din viata. Nu ma refer la cei la care esti obligat sa mergi in vizita, ci la cei care se invart in jurul vietii tale, care pot pleaca o perioada dar revin permanent atrasi de directia drumului tau. E cazul parintilor care sunt alaturi de tine moral, chiar daca ii vezi foarte rar, a prietenilor care vorbesc mai departe de cuvinte, a colegilor pe care te bucuri sa ii revezi desi ai plecat de mult din firma, a cunostintelor care au aceeasi structura si valori ca tine si te simti minunat cu ei fara sa stii exact de ce. Cred ca toti au un rol in a ne ajuta sa ne descoperim, sa ne cunoastem partile ascunse din noi, sa ne ajute sa crestem, sa ne dezvoltam, sa devenim mai buni sau … doar ceea ce suntem. Va fi mai usor sa le intelegem importanta lor in viata noastra, cand vom putea accepta ca in orice moment oamenii se alatura sau pleaca din drumul nostru, pe drumul lor. Si ca nici unul nu intra in viata noastra cu scopul de a ne provoca suferinta in mod intentionat, ci mai degraba sa creeze o situatie care ne ravaseste. Situatie din care la final vom invata cum suntem noi, cum sunt ei, cum ne vedem reciproc in momentele dificile. Ar fi bine sa le oferim optiunea de a se intoarce la noi ( sau noi la ei ) prin acceptarea realitatii ca ne schimbam atat noi cat si ei. Si sustin incercarile de a reinnoda relatiile rupte in situatii neclare, pentru ca aratam ca suntem capabili sa evoluam si sa acceptam ca, atat noi cat si celalalt om, avem potentialul de a ne schimba pozitia si a ne spori intelepciunea. Nu spun ca trebuie sa le permitem tuturor sa ne raneasca si apoi sa ne impacam cu ei, dar trebuie sa apreciem obiectiv daca intr-adevar au vrut sa ne faca sa suferim in relatia cu ei. Si daca am suferit, merita mai ales sa ne intrebam: daca au vrut sa ne faca sa ne simtim rau, de ce le-am permis asta ? Nici un om intr-o relatie nu te poate face sa suferi fara permisiunea ta. Iar daca suferi, inseamna ca ai permis, ca crezi ca meriti, ca ai gresit si trebuie sa fii pedepsit. Oare asa sa fie ? Intr-o relatie esuata nu a fost cineva de vina in mod unic, pentru ca o relatie cu celalalt inseamna a da si a lua, a negocia dorinte, a cere si a primi emotii si informatii in mod bilateral. Din fiecare relatie este bine sa luam doar ce-a fost bun si ne-a ajutat pe drumul nostru si sa mergem inainte deschisi pentru noi experiente si noi lectii, de la alti oameni, acceptand diversitatea. Imi place faptul ca toti avem libertatea de a alege cu cine sa calatorim pe drum si imi place sa reintalnesc oameni schimbati care au inteles asta, ca drumul din intalniri este facut. Si nu din suferinte intentionate din partea celorlalti, ca o pedeapsa ca nu ai fost tu suficient de bun si nu ai meritat ca acel om sa ramana langa tine. Pentru ca drumul nostru nu se opreste la o persoana, ci se deschide catre multe altele care vor intra pe el, fie ca vrem sau nu, indiferent ca acceptam sau nu influenta lor, aceasta se va rasfrange oricum, in acel moment sau poate mult mai tarziu. Influenta unui om in viata ta poate sa fie radicala, indiferent daca ai petrecut 10 minute sau o viata langa el. Si de aceea este radicala, pentru ca l-ai acceptat pe drumul tau si te-ai deschis fata de el ( 10 minute sau o viata ) si atunci ai auzit clar ceea ce aveai nevoie sa auzi si sa intelegi. Cu o singura intrebare potrivita venita de la omul potrivit ce ne-a iesit in drum, se schimba viata noastra, pentru ca de la inceputul pana la sfarsitul vietii cautam raspunsuri. Si aceia care gasesc cele mai multe raspunsuri adevarate pentru ei, cu ajutorul oamenilor care ii intalnesc, sunt cei mai fericiti in viata. Oamenii intra in viata ta pentru un MOTIV, SEZON sau o VIATA.
  • Cand o sa stii care este, o sa stii ce sa faci pentru acea persoana…
  • Cand cineva intra in viata ta pentru un MOTIV,
  • este pentru a indeplini o nevoie pe care ai exprimat-o.
  • A intrat pentru a te asista in momentele dificile,
  • Sa te indrume si sa-ti acorde suport,
  • Sa te ajute fizic, emotional sau spiritual.
  • Pot parea ca fiind trimisi de Dumnezeu si sunt.
  • Sunt acolo pentru motivul pentru care tu ai nevoie sa fie.
  • Apoi, fara vreo greseala din partea ta sau intr-un moment inoportun, aceasta persoana va spune sau face ceva pentru a aduce aceasta relatie la sfarsit.
  • Cateodata ei mor. Cateodata doar se indeparteaza.
  • Cateodata isi fac de cap si te forteaza pe tine sa adopti o pozitie.
  • Ceea ce trebuie sa realizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra indeplinita, munca lor terminata.
  • Rugaciunea ta a fost ascultata si acum este timpul sa mergi mai departe.
Unii oameni intra in viata ta pentru un SEZON,
  • fiindca a venit randul tau sa impartasesti, sa cresti sau sa inveti.
  • Ei iti aduc o experienta de pace sau te fac sa razi.
  • Ei te pot invata ceva ce nu ai mai facut.
  • Ei iti pot da de obicei o cantitate incredibila de bucurie.
  • Crede, este real. Insa doar pentru un sezon.
Relatiile de o VIATA te invata lectii pentru o viata,
  • lucruri pe care trebuie sa construiesti
  • pentru a avea o fundatie solida emotionala.
  • Treaba ta este sa accepti lectia,
  • sa iubesti acea persoana
  • si sa pui ceea ce ai invatat in practica
  • in toate celelalte relatii si aspecte ale vietii tale.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!