“Oamenii aleg diferite căi pe drumul către împlinire și fericire. Doar pentru că nu sunt pe drumul tău, nu înseamnă că s-au rătăcit.” – Dalai Lama
Inca de cand eram copii am fost invatati sa ne cerem iertare…insa nimeni nu ne-a explicat de ce e bine sa recurgem la acest gest. E interesant faptul ca de fiecare data cand il facem, simtim cum ceva in interior sta sa moara, uneori chiar doare…in realitate moare cate putin din marele ego care nu vrea asa ceva.
Ca si in orice proces de vindecare, durerea se vindeca intai tot cu durere. Paradoxal, nu? Caci pentru a vindeca o rana e nevoie sa fie intai curatata si asta cauzeaza la randul ei durere.
Ne cerem iertare unii altora pentru a ne putea ierta pe noi insine. Cerem iertarea tocmai pentru ca nu avem suficienta iubire inauntrul nostru pentru a ne vindeca rana sufleteasca. Asa cum atunci cand suntem bolnavi e normal sa cerem ajutor. Iar daca suntem prea caposi si nu cerem, vom suporta consecintele.
De aceea, atunci cand facem acest gest, ceva in interior ne doare. Insa aceasta durere e intermediara, e o punte vindecatoare intre trecut si prezent.
Ce este frumos in acest gest de a cere iertare este ca aduce dupa sine un sentiment de usurare. Ajungi sa constientizezi ca atunci cand ii ceri celuilalt iertare, in realitate nu ii ceri lui, ci tie insuti. Si atunci, indiferent de reactia lui, tu vei primi iertare.
Dar daca iti conditionezi iertarea de atitudinea lui, in realitate tu nu esti dispus sa te ierti, e ca si cum ai lua un medicament sa te calmeze pe moment, stiind ca nu te va ajuta sa te faci bine pe termen lung.
Cand iti ceri iertare, o faci pentru tine, nu pentru celalalt neaparat. Dar il poate ajuta si pe el sa se ierte pe sine. Asadar, sa cerem si sa ne daruim iertare noua insine, fie ca o facem privindu-ne in oglinda, fie in ochii celuilalt.
Si poate de aceea, expresia in limba romana este Imi cer iertare si nu Cer iertare, pentru ca de fapt mie imi cer acest lucru. Si astfel iertarea devine balsamul care vindeca ranile pentru a face loc iubirii si pentru a incepe sa traiesti cu adevarat.
Iti doresc sa te poti ierta…si atunci vei ierta mai usor si iti vei face viata mai frumoasa tie si celorlalti.
Cuvinte. In lumea asta plina de falsitate, in care oamenii-si ascund adevarata personalitate, impreuna cu fiecare sentiment si emotie in parte, mi-au mai ramas uneori, sa-mi incalzeasca sufletul, doar cuvintele.
Societatea ii determina (ne determina) sa luam calea pe drumul asta catre falsitate. Drumul nostru. Al tuturor.
Subconstientul nostru este mult mai puternic decat constientul. Practic, subconstientul influenteaza constientul. Iar el este, la randul lui, ifluentat de societate.
Incerc, de multe ori, sa ma mint ca lumea-i roz si plina de ponei zburatori. Dar lumea nu-i asa. Lumea nu-i plina doar de bucurie si iubire. Lumea asta-i plina cu de toate. A fost compusa inca de la inceputuri cu emotii si sentimente negative. Cu tristete. Cu furie. Cu dezgust. Toate sunt elemente constitutive ale lumii in care traim si, implicit ale noastre.
Asadar, ele trebuiesc traite din plin.M-am hotarat sa-mi las fiecare sentiment sa-mi scalde sufletul si, odata cu asta, sa ma descarc de toate lucrurile care nu ar trebui sa-si faca veacul prin sufletul si mintea mea. Viata e mult mai frumoasa, cu siguranta, traind tot acel amalgam de emotii, de stari si de sentimente. Si mi-ar placea ca intreaga comunitate din care fac parte sa realizeze asta….
