Invata sa iti recuperezi puterea si increderea in tine – „Soarta omului valoreaza cat si-o evalueaza singur.”

Subsemnatul, va aduc la cunostinta intentia irevocabila de a demisiona oficial din functia de adult pe care o detin acum abuziv. Dupa o analiza detaliata a situatiei, m-am hotarat sa ma retrag si sa preiau atributiile unui copil de sase ani, cu toate drepturile si indatoririle pe care le-am avut candva, dar la care am renuntat cu prea mare usurinta. Vreau sa desenez cu creta colorata pe strada unde locuiesc, atunci cand trec oameni maturi si importanti spre serviciu, si sa nu-mi pese de stresul lor in lupta cu minutele si traficul care ii asteapta. Vreau sa fiu mandru de trotineta mea cea rosie, fara sa ma interseze cat costa asigurarea pe anul viitor. Vreau sa cred sincer ca bomboanele Tic-tac sunt mai bune decat banii, pentru ca le poti manca. Vreau sa stau intins la umbra unui copac, cu un pahar de limonada in mana si cu ochii la norii pufosi care alearga pe cer, intrebandu-se cu uimire de ce adultii nu fac la fel. Vreau sa ma intorc in trecut, la vremurile cand viata era simpla. Atunci cand tot ce stiam se rezuma la cele sapte culori, cinci poezii, zece cifre si vocea mamei care ma chema la masa cand nu imi era foame. Vreau inapoi, atunci cand nu imi pasa de cat de putine lucruri stiam, pentru ca nici nu stiam cat de putine stiam. Vreau sa cred, ca odinioara, ca totul pe lumea asta este fie gratuit, fie se poate cumpara cu pretul unei inghetate la pahar. M-am maturizat prea mult si nici nu mai stiu cand m-am trezit mare. A fost cu siguranta un abuz si imi cer iertare. Am ajuns astfel sa aflu ceea ce nu ar fi trebuit: razboaie si purificarii etnice, copii abuzati si copii murind de foame, divorturi, droguri in licee, prostitutie, justitie corupta, politicieni de mahala, biserici de homosexuali, frati invrajbiti fara bani, ura, barfa. Am aflat despre materialism nedialectic si mame denaturate, care isi vand copilele de 12 ani unor animale cu chipuri de barbati, pentru un televizor de ocazie. Ce s-a intamplat cu timpul cand aveam impresia ca moartea este un concept de poveste, ca doar imparatii batrani mor ca sa faca loc pe tron printilor tineri, casatoriti cu printese castigate in urma ultimei zmeiade? Unde sunt anii cand mi se parea ca tot ce ti se putea intampla mai rau in lume era sa nu fii ales in echipa lui Menica repetentul, atunci cand jucam fotbal in spatele scolii? Vreau sa ma reintorc la vremea cand toti copiii citeau carti folositoare, cand muzica era neotravita, cand televiziunea era pentru stiri si emisiuni de familie, fara sex explicit si violenta implicita la fiecare zece secunde. Vreau desene animate cu Donald Duck, peripetii echipajului „Speranta”, navigand cu „Toate panzele sus” si pe mama citindu-mi despre Iosif si fratii sai. Ce bine era cand credeam, in naivitatea mea, ca toata lumea din jur este fericita deoarece eu eram fericit! Promit solemn ca, imediat ce o sa-mi reiau atributiile de copil, o sa-mi petrec dupa-amiezile catarandu-ma in copaci, calarind bicicleta varului Cristi si citind Robinson Crusoe, ascuns in coliba injghebata din ramuri si frunze de fag, in spatele gradinii. Imi iau angajamentul ca nu o sa imi pese de ratele casei, de facturile de telefon, curent, gaze, apa, gunoi, cablu Tv si Internet, asigurari pentru masini, asigurari de sanatate, taxe anuale de proprietate, credit-carduri, iarba netaiata, computerul virusat si faptul ca masina a inceput sa vrea la mecanic. Va asigur ca nu o sa fiu pus in incurcatura atunci cand o sa fiu intrebat: „Ce-o sa te faci cand o sa cresti mare?”, deoarece acum stiu: vreau sa fiu COPIL. Gata cu plecatul la serviciu cand ar trebui sa dorm si sa-l visez pe Florin Piersic – Harap Alb, gata cu stirile despre teroristi, bombe si caderi de avioane. Gata cu barfele anturajului, care nu-mi dau pace nici la biserica, gata cu hernia de disc, par grizonat, ochelari pierduti, medicamente scumpe si dinti de portelan. Gata, stop, cedez! Demisionez din functia de ADULT. Vreau sa cred in sinceritatea zambetelor, nobletea vorbelor, o lume a cuvantului dat si respectat, a dreptatii, a pacii, a viselor implinite, a imaginatiei innobilate, a ingerilor buni si a omului dupa chipul si asemanarea Lui Dumnezeu. Vreau sa am iarași sase ani si jumatate. Fiti voi mari si importanti, si ocupati, si ingrijorati. Eu vreau sa cresc MIC! Frumoasă și nostalgică această demisie ,preluată de pe internet. Intrebarea este cine oare ne-o mai acceptă ? Decizia o poate lua fiecare pentru el însuși , asta pentru că atunci când nu te mai simți COPIL, ai murit de mult, iar „Copilăria este inima tuturor vârstelor.” ( Lucian Blaga). Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

„Oamenii ce traiesc in dezacord cu propria lor fire sunt nevoiti sa caute adapost pe langa altii. ” – J. P. Jacobsen

Dragi suflete rebele, empatice și talentate,

Vă simțiți într-un fel că nu meritați binecuvântările și talentele voastre?

Unde vă dați puterea?

Poate că atunci când vine o oportunitate de carieră, imediat credeți că este ceva prea mult pentru voi și o dați la o parte.

Poate că vă luptați cu stabilirea limitelor pentru că sunteți bântuiți de vinovăție când spuneți “Nu”.

Poate vă simțiți împovărați de un sentiment de îndatorare când aveți bunăstare și noroc?

Sau poate că adânc nu vă simțiți ca o persoană demnă, iubitoare, așa că nu prețuiți iubirea.

Dacă adânc în noi ne este frică de putere sau simțim că nu merităm, mintea noastră subconștientă va veni cu o mie de manevre misterioase pentru auto-sabotare.

Uneori, ne uităm cu durere cum acționează în relația noastră cu banii, cu sănătatea, succesul în carieră și în relațiile intime.

Copiii nu au aceste nevroze.

Ei încă își mai amintesc că sunt creații Divine. Lipsiți de rușine și lipsiți de vină, strălucesc așa cum sunt.

Dar, pe măsură ce intrăm în lume, spiritele noastre se împotmotesc de judecata societății, de valorile opresive, de invidia toxică și de agresiune.

Acum e momentul să vă găsiți din nou puterea.

Pentru a trece de la sărăcie la abundență,

Trebuie să înțelegeți că lumea nu este un joc fără rezultat.

Doar pentru că ați luat o felie mare de Univers nu înseamnă că altcineva va avea mai puțin.

Există destul pentru ca fiecare să strălucească în felul său propriu și să se bucure de bunăstare în propriile sale forme.

Același lucru este valabil și pentru relații.

Iubirea nu este finită. Nimeni nu câștigă în detrimentul altcuia.

Pentru a trece de la vină la recunoștință,

Știți că, indiferent ce vi se dă, nu este în cele din urmă al vostru.

V-ați născut cu nimic și ați fost perfecți și nu puteți lua nimic în mormânt.

Nimic – materialele, oamenii și animalele de casă, noroc și ghinion – vă aparțin, sunteți pur și simplu steward pentru o perioadă de timp.

Nu dețineți aceste daruri și nu sunteți în cele din urmă responsabili pentru venirea și plecarea lor.

Publicitate

Deci, nu este nevoie să dețineți nimic în exces. Ceea ce vi se dă în fiecare zi, este exact suma potrivită.

Pentru a trece de la auto-sabotaj la grație,

Amintiți-vă că orice – banii voștri, casa voastră, un stil de viață confortabil, chiar și emoțiile pozitive și plăcute – sunt în sine nesemnificative până când nu le veți înțelege.

Ele sunt instrumente pentru manifestarea măreției voastre.

Orice este oferit este acolo, astfel încât să puteți folosi pentru a face ceea ce sunteți în mod unic talentat să faceți.

Cele mai mari daruri ale voastre se află în interiorul vostru, nu în afara voastră.

După cum a spus David Viscott, “Scopul vieții este să vă descoperiți darul vostru. Scopul vieții este acela de a-l dezvolta. Înțelesul vieții este să vă oferiți darul.”

Dificultățile financiare și cele din iubire ar putea să nu fie ceea ce vreți, dar poate că sunt ceea ce aveți nevoie.

Tot ce trebuie să faceți este să identificați lecțiile spirituale obscure îngropate, înglobate în provocările voastre zilnice, și în cele din urmă aceasta este singura voastră slujbă ca și căutător.

Dacă putem aduce cu toții înapoi un sentiment de putere sănătos și recunoaștem puritatea inimilor noastre, în mod colectiv putem obține mult mai mult.

Începeți prin a spune Nu la alegeri incongruente și spunând Da la oportunități și binecuvântări.

Nu este nimic nedivin ca să intrați în puterea voastră.
Mai mult ca oricând, lumea are nevoie să vp ridicați acum.

Unde mergem de aici?

Revendicarea locului vostru în lume nu este doar un act real de curaj, ci și o formă de serviciu public nobil. Arătând lumii ca fiind empaticul sensibil care sunteți, vă susțineți nu doar drepturile voastre, ci și cele ale tuturor sufletelor pasionate și poroase care vin înainte și după voi.

Dacă vă respectați atunci când ceilalți vă numesc regina dramei sau fiind așa și pe dincolo, vă ajutați surorile și frații sufletești să lupte împotriva nedreptății. Faptul că sunteți sinceri cu privire la realitatea emoțională nu este doar vindecare personală, ci și transpersonală. Găsiți-vă oamenii și aderați la trib.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!


Publicitate


Alte Articole