Într-o zi, o femeie a venit la Dumnezeu. Ea mergea cocoșată deoarece avea un sac greu în spate.
– Ești obosită, doamnă?, Domnul era îngrijorat. Dă-ți jos povara de pe umeri, așază-te și odihnește-te.
– Mulțumesc, dar nu este atât de greu, a refuzat femeia. Nu pot să îl dau jos, dacă se va întâmpla ceva în acest timp? Nu mă voi ierta niciodată pentru asta!
– Mai exact, pentru ce nu ești gata să te ierți?
– Dacă i se întâmplă ceva copilului meu. Tocmai am venit să te rog: Doamne, mântuiește-l și ține-l pe pământ!
– Fac mereu asta, a spus Domnul serios. Ți-am dat vreodată un motiv să te îndoiești de grija mea?
– Nu, dar … Există atât de multe pericole, influențe negative, alegeri greșite în această viață! Și se află la o vârstă în care vrea să încerce totul, toate domeniile, să se afirme cumva în toate. Mi-e foarte teamă că va derapa de pe drum și se va răni singur.
– Ei bine, atunci data viitoare va fi mai atent, pentru că va ști deja prin ce durere a trecut, a răspuns Domnul. Este o experiență foarte bună, din care poate învăța ceva. De ce nu vrei să-l lași să învețe?
– Pentru că vreau să-l scutesc de durere! Exclamă mama puțin iritată. Uite, port mereu cu mine un sac plin de paie ca să îl întind acolo unde poate cădea el.
– Și acum vrei să-l înconjor cu paie pe toate părțile? Bine. Uite!
Domnul a creat instantaneu o grămadă de paie și a aruncat-o pe pământ. Grămada de paie forma un inel în jurul fiului femeii, îngrădindu-l de toate pericolele, de toate ispitele și, în același timp, de viață. Femeia a văzut cum fiul încerca să scape de grămada de paie, dar în zadar. După mai multe încercări de a scăpa de paie, până la urmă fiul a scos niște chibrituri din buzunar și a dat foc paielor. După ce paiele au luat foc, întreaga imagine a fost instantaneu cuprinsă de fum.
– Fiule!, țipă femeia. Te voi ajuta eu!
– Ce vrei să faci, să mai arunci paie pe foc? A întrebat Domnul.
Țineți minte: cu cât părinții au mai multe paie, cu atât mai puternică este dorința copiilor de a scăpa de ele. Dacă ei nu reușesc acest lucru, pot începe chiar să își facă rău. La urma urmei, ei nu știu ce este durerea și ce este libertatea de alegere. Crezi că acesta este un sac de paie, dar de fapt este un sac care îl împiedică pe copil să învețe și să se dezvolte. El conține toate ororile care crezi că se pot întâmpla, toate temerile care trăiesc în tine, toate grijile pe care i le porți. De aceea povara ta este atât de grea și spatele tău este atât de obosit.
– Deci nu ar trebui să am grijă de fiul meu?! Asta îmi spui, Doamne?
– Ai grijă, dar doar cât trebuie. Nu îți mai face atâtea griji. Cu cât îl protejezi mai mult, cu atât îi faci mai mult rău. El trebuie să învețe din propriile sale experiențe. Și până la urmă, lasă-mă și pe mine să îmi fac treaba mea. Ai încredere în mine!
