Am facut o multime de greseli in viata mea, am ranit oameni, am rupt lucruri si relatii, am spus lucruri gresite care au lovit adanc… Timpul ne ajuta sa ne dam seama de toate acestea, uneori mai tarziu, dar intotdeauna la timp pentru a evita urmatoarele greseli. Cel putin pe unele dintre ele, pe altele probabil viata ne va obliga sa le repetam pana invatam lectia.
Cel mai important mi se pare asumarea greselilor si acceptarea lor. Aceasta actiune eliberatoare ne da o forta incredibila si astfel ne redobandim energia pe care am consumat-o in momentul in care am gresit.
Propriile greseli ne invata cu timpul sa intelegem ce inseamna o iertare din inima. Atunci cand iertam, retraim evenimentul asa cum trebuia sa fie, e ca o renastere a propriului suflet, uneori blocat in evenimente din trecut.
Iertarea inseamna sa eliberezi pe cineva, realizand ca de fapt prizonier era chiar sufletul tau. Atunci cand iertam nu inseamna neaparat ca ne-am impacat cu persoana respectiva, ci ne-am oferit noua libertatea de a merge mai departe. A ierta nu inseamna a accepta langa tine omul care ti-a gresit, ci doar a spune la revedere trecutului. A ierta inseamna a constientiza persoana care am fost, persoana care suntem si a cauta sa devenim persoana care ne dorim sa fim.
In viata e important sa ne asumam riscuri, uneori chiar facand greseli. Drumul spre persoana care ne dorim sa fim e plin de greseli, de propriile greseli. Asumarea acestora si iertarea lor este cheia fericirii noastre.
Uneori, trebuie sa-i dai voie unui om sa plece de langa tine! Nu, nu pentru ca ti-o cere, ci pentru ca ceva din interiorul lui iti anunta aceasta dorinta! Lasa-l sa se vindece! Lasa-l sa caute alte orizonturi care-i pot intari slabiciunile. Lasa-l sa caute locuri ce ar putea sa-l minuneze daca langa tine nu o mai poate face!
Nimeni nu apartine nimanui. Suntem cu totii niste seminte care se pot desface in prezenta anumitor semeni. Asta este frumusetea noastra: faptul ca vom inflori fiecare intr-un mod diferit…! Uneori, trebuie sa fim ajutati sa facem asta!
Petalele noastre au culori diferite si marimi inegale. Pacatul de care ne putem face vinovati este sa oprim dezvoltarea unei seminte care putea ajunge la maturitate o floare unica! O floare ce ar imbogati lumea cu o aroma diferita de toate celelalte!
Noi insa o obligam sa ramana intr-o stare de potentiala dezvoltare. O sufocam prin minciuna, prin posesivitate si prin ura! Uneori, trebuie sa ai taria de a aduna cioburile dupa ce se farama o relatie din care faceai parte. Sunt momente in care trebuie sa lasi un om sa redevina ceea ce a fost inainte sa te cunoasca pe tine: o fiinta impacata cu sine!
Cand va avea nevoie de altcineva, va incepe sa caute. Se va pregati asa cum te pregatesti atunci cand vrei sa escaladezi un munte: cu tot echipamentul care te poate proteja de tot ce este mai rau! Paradoxul este ca va intalni pe cineva care-i va schimba viata, exact in ziua in care va renunta la echipament. Atunci va ramane intr-o stare pura care va putea sa rezoneze cu o persoana la fel de pura!
Niciodata nu primim mai mult sau mai putin decat suntem pregatiti sa oferim. Daca armonia dintre voi nu-si face simtita prezenta, lasa-ti partenerul sa mai caute! Nu suntem toti in aceasta viata intr-o continua cautare?
De iubire, de frumusete, de zambete, de liniste…! …dar si de lacrimi de fericire!
