Gânduri care ne fac mai fericiti. Fa din ele un dialog interior ori de cate ori te simti coplesit de viata, de probleme, sau de propriile limitari

Publicitate

Fericirea nu consta in ceea ce am, ce sunt, unde am fost, ci in felul in care vad lucrurile si ce fac cu toate acestea. Ce aleg sa gandesc, pe ce ma concentrez: pe pozitiv sau pe negativ. Si cum transform dezavantajul in avantaj. A fi fericit este o optiune.

Fericirea vine din a-mi cunoaste prioritatile si a trata orice altceva ca fiind secundar. Din energia si entuziasmul pe care mi le da viata in timp ce ma transforma. Tristetea vine din transformari, dar multe sunt necesare pentru a putea sa devin tot mai bun. Iar cele care nu sunt necesare, sunt provocate de mine din greseli. Dar eu invat din greseli. Greselile si esecurile sunt motive de bucurie, pentru ca aduc cu ele oportunitati nebanuite de dezvoltare.

Cautam constant fericirea pentru ca ne-am obisnuit sa vrem totul, viata perfecta. Dar daca am fi in mod continuu fericiti, ne-am obisnui atat de mult cu acea stare, incat am uita ca suntem fericiti. In curand ne-am declara nefericiti, pana cand noi stimuli, mai puternici ne-ar aduce din nou fericirea. In timp, aceasta ar deveni tot mai greu de atins.

In realitate, nu este posibil si normal sa fii constant intr-o stare de beatitudine si extaz, pentru ca nu ai mai putea face diferenta intre fericire si alte stari de spirit. Trebuie sa pornim cu gandul ca tristetea este necesara din cand in cand pentru a putea simti fericirea.

Gandurile de mai jos ne ajuta in momentele in care cadem prea adanc in tristete, melancolie, sau chiar depresie. Ele nu ne fac fericiti, dar au puterea de a ne reaminti ca suntem deja fericiti. Ne amintesc de motivele de bucurie din viata noastra. Pur si simplu scot fericirea din sufletele noastre la lumina si ii dau o noua stralucire.

Fa din ele un dialog interior ori de cate ori te simti coplesit de viata, de probleme, sau de propriile limitari.

Vreau sa am o viata de zile fericite. Nu voi lasa ca ziua de azi sa fie altfel.

Timpul nostru este limitat. Nu e vreme de tristete. Dar mai este timp sa fac fiecare minut demn de amintiri placute.

Imi doresc ca la sfarsitul vietii sa nu regret ca am trait posac, ci sa fiu mandru ca mi-am daruit o viata de momente fericite.

Vreau ca standardul meu de viata sa nu coboare mai jos de fericire. Fericirea este o prioritate pentru mine.

Placerea sta in lucrurile simple.

Pasiunea si creativitatea mea sunt maxime cand iubesc si cand sunt fericit.

Publicitate

Visele mele sunt mai presus de orice obstacole. Nimic nu ma poate opri de la a merge cu bucurie spre viitorul meu frumos.

M-am nascut ca sa reusesc, nu ca sa esuez. Nu ma dau batut.

Eu stiu ca pot sa-mi fac visele sa devina realitate. Am mai experimentat asta. Si primul pas este sa imi creez atitudinea si starea de spirit necesare.

Vreau sa ma las coplesit de trecut, inghitit de el, sau sa il asimilez si sa ma eliberez de tot ce a fost? Privirea mea este inainte spre tot ce ma asteapta bun de acum inainte.

Sunt pregatit pentru ce ar putea fi mai rau, dar ma astept ca totul sa mearga bine. Toata energia si concentrarea mea merg in directia reusitei.

Schimbarea aduce cu ea intotdeauna noi oportunitati de a creste si noi sanse sa fiu fericit.

Frica este incertitudine deghizata. Daca o imbratisez, va disparea, lasandu-ma mai curajos cu o fapta si mai bogat cu o experienta de viata.

Problemele sunt semnul ca sunt viu. Cu cat mai multe probleme rezolv, cu atat sunt mai viu si mai valoros. Prefer sa ma lamentez sau sa am multa experienta de viata si puterea de a depasi rapid orice obstacol? Problema mea de acum va mai conta peste un an? Dar peste 5?

Problemele se rezolva pana la urma, intr-un fel sau altul. Dar stresul meu ramane. Problema cu care ma confrunt este reala, sau e doar in mintea mea? Ma eliberez de toate prejudecatile si ideile limitative care imi intuneca judecata. Caut noi perspective asupra realitatii. Castig clarviziune, invat rapid din greseli si pe viitor imi voi inocula doar idei sanatoase si conforme cu realitatea.

Pot incepe oricand sa corectez ceea ce am gresit. Cu cat mai repede fac asta, cu atat mai repede revin la directia buna.

Vina dispare cand invat lectia. Lectia invatata inseamna victorie. Iar eu devin tot mai puternic.

A gresi este omeneste. Primul care ma iarta trebuie sa fiu eu insumi. Ca intreg, eu sunt la fel de valoros, la fel de integru in orice moment. Nu ma defineste o greseala, ci tot ceea ce sunt eu ca om.

Nu trebuie sa fiu frustrat in urma unei decizii proaste, ci sa sa iau una mai buna care sa schimbe situatia in favoarea mea. Decat sa ma intristez pentru ce nu a mers bine, mai bine sarbatoresc ce mi-a iesit excelent.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet

Razbunarea ne arde sufletul. O pilda care ne arata de ce nu este bine sa ne razbunam

Publicitate

Pilda care iti va schimba viata! De ce nu e bine sa te razbuni!

Daca ne raportam strict la nivelul nostru de viata, injustetea unui act facut de cineva unei alte persoane s-ar putea rezuma la a-i face un rau,de a-i tulbura acesteia viata, de a o dezechilibra emotional,de a-i face un rau fizic etc. Daca privim la nivel universal,global, noi stim ca

Universul nu admite goluri, deci raul despre care am spus mai sus ar putea fi facut pentru a echilibra ceva,un alt rau care s-a produs inainte de momentul analizat.

Asta inseamna ca persoana care are calitate de victima, de data asta, a facut ceva unei alte persoane,nu neaparat aceleiasi, ce a produs acest dezechilibru si acum,Dumnezeu a intervenit pentru a restabili ordinea fireasca. Trebuie mentionat aici ca toate fiintele din Univers sunt interconectate,deci un act facut fata de o persoana atrage un al tact care poate veni din alta parte a lumii.

Admitand aceasta ipoteza,actul unei razbunari isi mai are sensul ? Deja a intervenit divinitatea,deci omul trebuie sa ramana la locul lui si sa accepte situatia,bine ar fi sa isi ceara si iertare lui Dumnezeu,daca persoanei in cauza nu doreste sa o faca.

Doar Dumnezeu da plata si rasplata

in cea de-a doua situatie,cand cineva face un rau unei persoane fara ca inainte sa se fi produs un alt rau,acum ar fi primul pas spre dezechilibru. Victima este lovita,spre exemplu. Teoretic, agresorul ar merita si el sa fie lovit si poate ca victima are posibilitatea sa ii aplice si ea loviturile. Ce ar trebui sa faca ?

Publicitate

Cum deja am admis ideea ca suntem in faza de prim pas spre dezechilibru,cand victima a fost lovita, agresorul are o datorie fata de Univers. El a produs o turbulenta,o agitatie energetica, o durere fizica si sufleteasca etc. Aceasta datorie il urmareste pas cu pas.

Daca intre timp,mai are la activ si alte victime, si fata de acelea a produs aceleasi dezordini energetice,deci datoria fata de Univers a crescut. Daca fiecare dintre victime s-ar razbuna, aparent, lucrurile s-ar echilibra intre ele si agresor,insa pentru a restabili echilibrul,intra in joc mai multe elemente : emotii, sentimente, energie, afectiuni fizice,ganduri etc. ,elemente pe care omul nu le cunoaste in totalitate,el le simte sau le vede doar la nivel superficial.

Or, echilibrului restabilit trebuie sa fie perfect si aceste detalii sunt cunoscute decat de catre Dumnezeu. Din acest motiv, omul nu trebuie sa se razbune. El trebuie sa accepte situatia (sa intoarca si celalalt obraz) si sa isi priveasca agresorul cu mila pentru ca el nu stie ce face si ce il asteapta.

Regulile divine sunt clare,nu cunosc exceptii si nici intelegere. Toata creatia se supune acelorasi legi si totodata toata creatia beneficiaza de aceeasi infinita iubire divina. Deci,sa-L lasam pe Dumnezeu sa judece si dea El plata si rasplata pentru fiecare.

Noi ar trebui sa tinem minte un lucru foarte important : suntem interconectati si o bataie din aripi a unui fluture aici poate declansa un cutremur in Himalaya.

Sursa: caplimpede.ro

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Pilde