Probabil că fiecare dintre noi s-a întrebat la un moment dat: “Este gândul o entitate materială?” De ce uneori rugăciunile sau cererile noastre către Dumnezeu par să funcționeze? De ce bolnavii fără speranță încep brusc să se însănătoșească și să se refacă?
Unele procese care au loc în creier pot să producă cu adevărat miracole. Aceste miracole sunt, de fapt, fapte științifice dovedite.
Dar să discutăm despre toate acestea în ordine.
Giacomo Rizzolatti este un biolog italian care a descoperit “neuronii oglindă“, aducând o contribuție semnificativă la abordarea tratamentului accidentului vascular cerebral și a autismului. Cercetările sale sunt extrem de interesante. Rizzolatti explică esența neuronilor oglindă în felul următor:
– Uitați: iau un pahar cu apă în mână. Înțelegeți că am luat paharul, nu-i așa? Dar asta nu se întâmplă pentru că ați avut timp să vă amintiți toate legile fizicii și să le analizați, să spunem, legea gravitației și așa mai departe. Înțelegerea acțiunii mele apare instantaneu datorită neuronilor oglindă – niște celule speciale din creierul nostru care recunosc automat și subconștient acțiunile pe care le vedem. Mai mult, dacă am putea să scanăm creierul vostru acum, am observa că, la vederea acțiunii mele, aceiași neuroni se activează ca și când ați fi luat singuri paharul în mână.
Cu alte cuvinte, în “rețelele noastre neuronale”, pe lângă experiența noastră, memoria și procesele noastre de gândire, există și “neuroni asistenți”, care funcționează ca o “copie de rezervă”. În situații critice, aceștia ne ajută să ne amintim experiențele anterioare, observând acțiunile altor persoane. Este ca și cum ați restaura fișierele de pe un disc HDD de computer deteriorat, folosind o copie de rezervă. Discul în sine nu mai funcționează corespunzător, dar informația nu a dispărut.
Dar asta nu e totul. Într-o experiență efectuată în Franța, o grupă de voluntari a fost rugată să exprime diferite emoții – bucurie, tristețe; li s-a cerut să miroase ceva neplăcut, iar pe fețele lor s-a reflectat dezgustul. Oamenii au fost fotografiați. Apoi, altor persoane au fost arătate acele imagini, iar reacțiile lor au fost înregistrate. Ce credeți? Când au văzut imaginile cu emoțiile corespunzătoare, neuroni identici s-au activat în creierul voluntarilor, ca și cum ar fi simțit ei înșiși mirosul ouălor stricate, au auzit o veste bună sau au fost întristați.
Cu alte cuvinte, pentru a “simți” mirosul ouălor stricate, nu este necesar să le mirosiți, dacă creierul vostru a fost măcar o dată expus acestui miros, el îl va reține pentru totdeauna. De asemenea, acest lucru explică modul în care funcționează unele metode de hipnoză, în care oamenii sunt readuși în situații critice și sunt ajutați să revadă momentul sub supravegherea atentă a unui specialist care poate să gestioneze frica lor. Acest lucru este folosit pentru a trata bâlbâiala, diferitele fobii și sindroamele maniacale.
Neurobiologul afirmă că, la persoanele extrem de empatice, aceste căi din creier sunt dezvoltate bine. Empatia și simpatia pentru alții au un impact pozitiv atât asupra sănătății proprii, cât și asupra recuperării în caz de “eroare critică” a creierului. Cu alte cuvinte, egoiștii și cei fără inimă sunt mai susceptibili de a suferi de tulburări mintale, deoarece se izolează de ceilalți și se bazează doar pe ei înșiși. Fiți mai atenți și mai buni cu oamenii!
Rizzolatti subliniază:
“Creierul nu este atât de simplu. Pe lângă neuronii oglindă, conștiința noastră și voința joacă, fără îndoială, un rol important – putem folosi voința pentru a suprima parțial sentimentele și emoțiile generate de acțiunile neuronilor oglindă. De asemenea, normele sociale acceptate în societate au un rol semnificativ.
Dacă societatea promovează ideologia egoismului și individualismului – să aveți grijă mai întâi de voi înșivă, de sănătatea voastră și de bogăția materială – atunci sunteți forțați să deveniți egoiști, deoarece se crede că acest lucru va duce la succes. În acest caz, rolul sistemului vostru de neuroni oglindă este redus prin efortul voinței, educației și comportamentului obișnuit.”
Așadar, ajungem la concluzia că empatia și înțelegerea sentimentelor altor oameni ar putea, într-o zi, să ne ajute și pe noi înșine. În viață, se întâmplă tot felul de lucruri. Însă cum poate gândul să pună un bolnav pe picioare?
“Lucrăm la aplicarea practică a acestei descoperiri, inclusiv în domeniul medical. Este bine cunoscut faptul că neuronii oglindă motori ne fac să reprezentăm mental aceeași acțiune pe care o vedem – dacă altcineva o realizează, inclusiv pe ecranul televizorului sau al calculatorului.
De exemplu, s-a observat că, când oamenii privesc o luptă între boxeri, mușchii lor se tensionează și pot chiar să-și strângă pumnii. Acesta este un efect neurotipic și pe baza lui se dezvoltă o nouă tehnologie pentru recuperarea după accident vascular cerebral, boala Alzheimer și alte afecțiuni în care oamenii își pierd mișcările. În prezent, efectuăm experimente în Italia și Germania.”
Trebuie înțeles că “puterea gândului” nu vă va vindeca de o boală virală sau de cancer. Virusurile și celulele bolnave nu vor dispărea, chiar dacă le “rugăm frumos”. Dacă în organism au început să apară modificări ireversibile, atunci doar specialiștii în domeniu vă pot ajuta. Ceea ce afirmă cercetătorul este că auto-hipnoza sau auto-sugestia pot ameliora durerea și pot provoca remisiunea în cazul unei boli grave.
Cu toate acestea, nu o vor vindeca. Boala va reveni cu siguranță, dacă nu se întreprind măsuri și dacă nu credeți că se va vindeca de la sine. Nu există vindecări miraculoase, dar descoperirea neuronilor oglindă poate fi aplicată cu succes în afecțiunile care implică creierul. Și nu numai în boli.
Dacă ați uitat cum să faceți ceva și nu vă amintiți cum se face, nu este nevoie să învățați din nou; este suficient să vedeți cum face altcineva.
