Omul este dublu în natura sa. Dualitatea sa se explică prin prezența a două elemente în el – Spiritual și Animal (material). Această axioma nu necesită confirmare științifică. În fiecare zi ne confruntăm cu manifestarea acestor elemente în conștiința noastră: să acționăm cu bunătate sau să intrigăm un coleg, să spunem adevărul sau să ascundem informații importante.
În mintea noastră apar mii de gânduri, generând sute de dorințe imprevizibile. Majoritatea dintre noi pur și simplu nu conștientizăm importanța acestor instrumente subtile de control asupra vieții noastre. Să încercăm să dezvăluim misterul apariției gândurilor și dorințelor umane.
Ce este, de fapt, “gândul”?
În Dicționarul explicativ, “gândul” este definit ca “orice acțiune individuală a minții“. “Gândurile sunt o formă de energie foarte subtilă, dar foarte puternică”, spune celebrul autor Neale Donald Walsch în cartea sa.
Natura apariției gândurilor în mintea umană rămâne și astăzi subiectul unor cercetări științifice active, desfășurate exclusiv în planul materiei fizice.
Recent, cercetătorii de la Massachusetts Institute of Technology și Universitatea din Boston au declarat că au reușit să dezvăluie într-o oarecare măsură misterul apariției gândurilor în mintea noastră. Ei susțin că știu cum oscilațiile activității electrice permit creierului să formeze gânduri și amintiri, și că noua cercetare ar putea arunca lumină asupra felului în care ansamblurile neuronale ne permit să gândim.
Dar cine le impune și cum se nasc într-adevăr gândurile, de unde și sub ce legi – aceasta rămâne încă necunoscut pentru oamenii de știință.
Așa că știința este încă departe de a înțelege acest proces, ceea ce nu poate fi spus despre oamenii din antichitate, care au lăsat tratate despre aspectele spirituale. Citindu-le, înțelegi că definiția științifică strict materialistă a procesului de gândire și a gândului în sine nu răspunde dorinței interioare a omului de a înțelege cu adevărat esența proceselor gândirii și consecințele lor.
Cu alte cuvinte, fiecare om simte intuitiv că pentru a obține o înțelegere obiectivă, nu trebuie să privească fiecare situație doar din perspectiva convingerilor materialiste, ci și din perspectiva cunoașterii spirituale.
Gândul nu poate fi cântărit sau atins, dar există, deoarece a apărut în conștiința noastră. Gândul nu are masă, dar poate avea consecințe colosale în lumea materială, deoarece este o pârghie motivațională pentru om, transformându-se apoi în dorințe personale.
Multe probleme psihologice apar la oameni din cauza faptului că nu știu încă să identifice sursa gândurilor și dorințelor lor. “Cea mai mare greșeală este că omul crede în mod naiv că toate gândurile sunt “personale” și nici măcar nu ia în calcul mediul exterior. De obicei, el spune: “așa gândesc eu”, “mi-e rușine de gândurile mele”, “acestea sunt gândurile mele”, “aceasta este ideea mea”. De fapt, dacă urmărești cu atenție acest proces, toate gândurile vin la om din exterior și nu sunt ale sale.
Omul este liber doar să aleagă între ele și să le doteze cu puterea atenției sale. Ce păcat, pentru că o astfel de formă de comunicare ar preveni apariția multor conflicte între oameni și ar face viața lor mai calitativă din punct de vedere spiritual”, susține autorul cărții populare “AllatRa”, Anastasia Novic.
Însă ce-ar fi dacă am presupune cu adevărat că modul în care gândurile unei persoane se formează depinde de ceea ce domină în conștiința sa într-un anumit moment – aspectul material (Animal) sau cel spiritual (Duh)? Dacă am privi individul ca pe un conducător al voinței unuia dintre aceste aspecte?
Atunci, rezultă că suntem responsabili în totalitate pentru evenimentele care au loc în viața noastră, deoarece alegem gândurile noastre, care determină dezvoltarea lor ulterioară!
Alegerea noastră internă formează modul în care percepem o anumită situație de viață și, în funcție de gândul sau judecata pe care o alegem – negativă sau pozitivă – acea situație poate deveni o problemă, un conflict nerezolvat sau o experiență reușită sau poate rămâne chiar neobservată de către individ.
“A vrea sau a nu vrea – asta-i întrebarea!”
Dorințele unei persoane au un impact imens asupra destinului său. În psihologie, dorința “reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte ale stărilor psihice ale unei persoane, care preced comportamentul și activitatea sa; se referă în primul rând la latura sa motivațională și voință. Dorința este înțeleasă ca o aspirație, mai exact, ca un impuls către atingerea unei anumite scopuri, idealuri sau vise. Realizarea acestui act este resimțită ca satisfacerea dorinței” (Blonski P.P., “Psihologia dorinței”).
Prin urmare, dorințele unei persoane, ca rezultat al gândurilor sale, determină modul său de viață, modelul său de comportament și relațiile sale cu lumea din jur; ele stabilesc o legătură clară de cauzalitate, care poate fi ușor urmărită prin analiza profundă a evenimentelor din viața unei persoane individuale. Nu este aceasta o putere prea mare pentru o noțiune efemeră, practic “virtuală”?
Când aspectul Animal (material) domină în conștiința unei persoane, care promovează și susține apariția unui număr infinit de dorințe, individul devine inevitabil din ce în ce mai nervos din cauza faptului că nu poate satisface toate dorințele umane – îi este pur și simplu imposibil. Și, în urma acestui fapt, apare nemulțumirea naturală, sentimentul de disperare, retragerea în sine și, în final, o depresie profundă (ceea ce este, de asemenea, o manifestare a “minții animale”).
Dacă privim din afară, putem vedea cât de puternică este instrumentarea și supunerea individului față de gândurile și dorințele care apar în conștiința sa.
Așa cum se întâmplă în toate domeniile existenței umane, dominația unui aspect înseamnă suprimarea celuilalt. Prin urmare, promovând în sine orice manifestări ale aspectului Animal (gânduri negative, dorințe multiple, invidie, gelozie, judecată, frică, mândrie, autoînălțare, dorință de putere, etc.), blocăm accesul la aspectul nostru spiritual, punem obstacole dezvoltării noastre spirituale și perfecționării personalității noastre.
Dacă o persoană dorește să se angajeze serios în dezvoltarea sa spirituală, trebuie să-și disciplineze în primul rând gândurile. Trebuie să fie conștient de emoțiile pe care le experimentează, de modul în care gândește și să analizeze natura acestora, mecanismul apariției lor. Trebuie să fie capabil să se ridice deasupra circumstanțelor și a obișnuielilor. Trebuie să înțeleagă lumea din perspectiva Observatorului din aspectul spiritual, nu din perspectiva Observatorului din aspectul Animal.
Oamenii sunt în mod natural: în căutarea fericirii, a răspunsurilor la întrebările lor, în căutarea lor înșiși…
Pe de o parte, în procesul căutării, personalitatea unei persoane dobândește experiența necesară, dar viața unei persoane trece ca un vis. Pentru a înțelege sensul acesteia, trebuie să ne trezim. Schimbările externe sunt benefice doar atunci când izvorăsc din lumea interioară a unei persoane. Tot ceea ce există și ceea ce lipsește în această lume se află în sufletul uman. Cunoașterea acestui adevăruri este sensul vieții.
