În plus, ei au găsit dovezi că semnalele genetice care afectează atât creierul, cât și forma feței predomină în acele zone ale genomului care reglează activitatea genelor în timpul embriogenezei (formarea și dezvoltarea embrionului) sau în celulele faciale progenitoare sau în curs de dezvoltare.
Și acest lucru nu este surprinzător, deoarece creierul și fața sunt formate într-o manieră coordonată, dar cercetătorii nu au presupus că legătura va fi atât de complexă genetic și va avea un astfel de impact asupra variabilității umane.
Cu toate acestea, relația genetică aparentă dintre față și forma creierului nu a afectat caracteristicile comportamentale și cognitive ale omului, precum și riscul de a dezvolta boli precum boala Alzheimer, schizofrenia și tulburarea bipolară.
Astfel, noile date vor infirma unele idei pseudoștiințifice pe care o persoană le poate spune despre „esența” proprietarului său. Potrivit cercetătorilor, chiar și cu ajutorul tehnologiei avansate, este imposibil de prezis comportamentul cuiva pe baza doar trăsăturilor faciale.
