Bunica și bunicul nu mor, ei rămân în inimile noastre chiar dacă nu îi mai putem vedea.
Chiar dacă bunicii noștri ne văd crescând, noi avem parte de o suferință grea. Îi vedem părăsind această lume.
Moartea bunicilor este prima pierdere din viața noastră. Legătura dintre bunici și nepoți este foarte puternică, ei ne învață dragostea, recunoștința.
Copiilor le este foarte greu să suporte moartea unui astfel de iubiri. Ei nu înțeleg încă toate lucrurile din această lume.
Cel mai bun mod de a face mai ușoară suferința pentru copii este să îi explici în mod clar copilului ce s-a întâmplat.
Părinții ar trebui să fie cât se poate de sinceri. Fără metafore, doar adevărul.
Învață-ți copiii tăi că moartea nu este tabu. În timp, copilul va înțelege sensul tuturor.
Credeți sau nu, bunicii vor fi mereu în viața noastră.
Sunt în amintirile noastre, amintirea lor trăiește în casa noastră și în inimile noastre. Înțelepciunea pe care am primit-o de la ei, poveștile pe care le-au împărtășit, vor fi cu noi toată viața.
Vor fi mereu acolo pentru a ne ajuta. Bunicii ne-au învățat cum să fim noi înșine și să ne bucurăm de această viață.
Este un tip de iubire care depășește cuvintele. Așa arată eternitatea reală. Iubirea bunicilor noștri este ceva ce nu putem uita.
