Rugaciunea mintii este desavarsita? Nu! Nici a mintii nu-i desavarsita. Rugaciunea mintii de-abia o numesc dumnezeiestii Parinti, jumatate de rugaciune sau pasare cu o aripa sau rugaciune cu-n picior, ca nici rugaciunea mintii nu-i desavarsita. Ii mai trebuie ceva. Trebuie sa ducem aceasta rugaciune de la intelegerea mintii la simtirea inimii.
Cand noi zicem o rugaciune cu limba si o intelegem cu mintea si o simtim cu inima, ea devine sferica, rotunda, in miscarea sufletului nostru. Aceasta rugaciune este mult desavarsita si se numeste rugaciunea inimii.
Dar o sa ma intrebati: Rugaciunea inimii este cea mai inalta? Nu! Sunt rugaciuni si mai inalte decat cea a inimii. Dar la rugaciunea inimii, zice Sfantul Isaac Sirianul, de abia ajunge unul din zece mii. Iar la rugaciunea care-i mai sus decat a inimii, de abia ajunge unul din neam in neam; asa de inalta este rugaciunea care trece peste cea a inimii. Si care sunt treptele mai sus de rugaciunea inimii?
Prima este rugaciunea numita de sine miscatoare. De ce se cheama asa? Cand s-a intarit rugaciunea in inima, adica ,,Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma pe mine, pacatosul!”, de la o vreme inima se roaga fara sa zica limba cuvinte. Este ceea ce spune la ,,Cantarea Cantarilor”, in Biblie: ,,Eu dorm si inima mea vegheaza” Stii cum este atunci rugaciunea noastra? Asa cum ai intoarce un ceas si apoi el merge singur.
In aceasta treapta ajungi la ceea ce spune marele Apostol Pavel: ,,Neincetat va rugati!”. Ni s-ar parea ca Apostolul Pavel zice aici ceva mai presus de puterea noastra. ,,Cum sa ma rog neincetat? Dar eu mananc. Ma pot ruga cand mananc? Dar eu vorbesc cu oamenii. Ma pot ruga?” Te poti ruga, daca vrei!
Omul care a ajuns la rugaciunea de sine miscatoare, oriunde ar fi, inima lui se roaga permanent. Daca-i in avion, daca-i in tren, daca-i in fabrica, daca-i la gara, daca-i pe drum, daca doarme, inima lui se roaga neincetat. Aceasta rugaciune, cand ajunge sa fie de sine miscatoare, toata viata omului este o rugaciune. Orice lucreaza pe pamant, el tot timpul se roaga.
Apostolii nimic n-au invatat mai presus de puterea noastra. Cand a zis Apostolul Pavel: ,,Neincetat va rugati!”, cel ce ajunge la rugaciunea de sine miscatoare, implineste cuvantul lui. El daca mananca, inima lui se roaga, cand vorbeste cu oamenii, are in taina alta gura: gura cea de foc a Duhului Sfant din inima lui. Este ,,gura Duhului”, cum o numeste Sfantul Vasile cel Mare. Un asemenea om, care a castigat rugaciunea de sine miscatoare, orice-ar face el, inima lui se roaga. Aceasta este a patra treapta a rugaciunii.
Este si o alta treapta, mai inalta decat aceasta: rugaciunea cea vazatoare. Care este aceasta? Ai vazut pe Sfantul Antonie cel Mare? De-acolo, din muntele lui, din Tebaida, unde era el, in Egipt, se ducea cu mintea la Sfantul Amonie, alt sihastru mare. Acela iesise din viata si sufletul lui era dus de ingeri la cer. Si el a inceput a se inchina. Si l-au intrebat calugarii: ,,Parinte, de ce te inchini? Si el a raspuns: ,,Fratele nostru Amonie, marele stalp al cerului si al pamantului, se duce la cer si m-am inchinat sufletului lui”.
Si era mare distanta de la Sfantul Amonie pana la muntele lui Amonie, insa Antonie vedea sufletul lui Amonie cum este ridicat de ingeri la ceruri cand a iesit din trup. Asta inseamna oameni inainte-vazatori sau cu minte inainte-vazatoare de dumnezeu!
Arhim. Cleopa Ilie, Despre Rugaciune
Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
