De cele mai multe ori nu ne realizam scopurile. La mijlocul drumului ne pierdem interesul si ne intorceam din cale. Sunt oameni care isi inteleg greseala si actioneaza corect. Ei isi ating scopurile. isi duc lucrurile pana la capat.
Fiecare are scopuri in viata
Sa slabesti. Sa inveti engleza. Sa faci un joc pe computer. Sa inveti sa canti la chitara. Sa mergi la sala. Sa scrii o carte. Sa alergi in fiecare dimineata. Sa calatoresti. Sa fotografiezi. Sa-ti deschizi o afacere.
Toate cele enumerate mai sus sunt atribuite scopurilor personale.
De fiecare data cand imi puneam un nou scop, le povesteam prietenilor, parintilor sau colegilor de la munca despre acesta. Le spuneam ca vreau sa fac asta si asta. Sau chiar le spuneam ca am inceput sa fac deja ceva.
”Apropo, vreau sa scriu un roman”
”impreuna cu prietenii facem un joc pe computer”
”Vreau sa-mi deschid propriul business”
Cand povesteam despre planurile mele, de cele mai multe ori, 95%, nu duceam lucrurile pana la capat. Scopul nu mi se mai parea atractiv sau drumul catre el mi se parea lung si nu imi aducea satisfactie. Am observat ca reuseam sa-mi realizez planurile despre care nu spuneam nimanui.
Un experiment interesant
Am incercat sa ma documentez si am descoperit America. Profesorul german de psihologie Peter Gollwitzer cerceteaza acest subiect de 15 ani. Odata a facut un experiment interesant.
Profesorul a ales o grupa de studenti de la facultatea de juridica. Scopul experimentului: sa stabileasca, daca influenteaza declaratiile publice asupra scopurilor personale.
Pentru asta, Golvitzer a facut o lista cu expresii gen: “Vreau sa invat cat mai mult din domeniul juridic”, “Vreau sa devin un avocat de succes” si altele. Fiecare student trebuia sa le dea o nota pe o scara de la „De acord!” sau „Nu sunt de acord!”.
Sondajul s-a desfarsurat anonim. Dupa dorinta, cei chestionati puteau sa-si scrie numele. De asemenea, studentii au fost rugati sa scrie trei lucruri sigure pe care le vor face pentru a deveni avocati de succes.
Raspunsurile tipice erau: “Eu vreau sa citesc regulat periodicile despre justitie” sau orice de acest gen.
Cand studentii i-au intors chestionarele, profesorul german a descoperit ca majoritatea au raspuns la toate intrebarile si s-au semnat. Unii dintre ei nu au raspuns nici la o intrebare…
Cei care si-au pastrat planurile in secret…
Studentii nu au banuit ca planurile lor vor fi verificate in practica. Ei au prezentat chestionarele si au uitat de asta. insa cercetatorii, in frunte cu Golvitzer au planuit ceva…
Psihologii au asteptat o perioada, dupa care au creat o situatie artificiala prin care i-au verificat. Ei i-au rugat pe studenti sa ii ajute intr-un proiect, care necesita analiza a peste 20 de dosare criminale.
Studentilor li s-a spus ca ei trebuie sa lucreze intensiv. insa, fiecare avea dreptul sa lase ajutorul si sa plece in orice moment. Dosarele criminale erau destul de serioase. Ele necesitau activitatea substantei cenusii la maxim.
Rezultatele experimentului erau impunatoare:
Cei care si-au destainuit planurile de viitor, si-au luat talpasita. Ei s-au indepartat de activitate propusa. si asta in ciuda faptului ca vor sa-si construiasca o cariera in justitie!
Cei care si-au pastrat planurile pentru ei, au reusit sa indeplineasca munca.
De ce oamenii spun despre planurile lor?
Golvitzer considera ca asta are legatura cu sentimentul autoindentificarii.
Noi toti vrem sa fim oameni ideali. insa declararea planurilor noastre, de a munci intensiv, de cele mai multe ori sunt actorie simbolica. Asta ne ajuta sa ne identificam cu rolul pe care il vrem in societate. De exemplu: “Sunt jurist”, “Sunt scriitor”, “Sunt fotograf”, “Sunt programator”.
Peter Gollwitzer a mai facut un experiment pentru a se convinge in adevarul descoperit.
Studentilor le-au fost aratate fotografii ale judecatoriilor. Ele se deosebeau dupa marime. De la una foarte mica, la una foarte mare. Cei anchetati au fost intrebati: “Te simti cel mai tare jurist acum?”
Cei anchetati trebuiau sa-si dea o nota sentimentului de mandrie si sa raspunda la intrebare, alegand una dintre fotografii. Cu cat alegi o fotografie mai mare, cu atat mai implinit te simti.
Nimeni nu a fost uimit cand studentii care au spus despre planurile lor de viitor si au esuat in practica, au ales fotografiile mai mari. Doar o simpla declaratie a faptului ca ei vor sa devina juristi ii faceau sa se simta asa ca si cum deja erau juristi buni.
Asta le-a marit parerea proprie, paradoxal micsorand capacitatile lor de a face fata lucrurilor grele. Ei au devenit legende in imaginatia lor. insa legendele nu sterg pragul si munca murdara, arata devorbacutine.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
