Oamenii care decid să trăiască cu Dumnezeu cred că viața lor se va schimba în mod radical. Ei cred că este suficient să meargă la biserică și să aprindă lumânări pentru a scăpa de toate păcatele. Dar nu este atât de simplu.
Pot trece ani în lupta împotriva răului și a patimilor. Omul va cădea de multe ori înainte de a-și recunoaște greșelile. Chiar și sfinții au spus că nu ar trebui să ne temem de căderi. Nici măcar și slăbiciunile din viața de zi cu zi nu sunt motiv de disperare și dezamăgire în credință.
Creștinii iubesc pe Dumnezeu nu pentru că vor să scape de păcate, ci pentru că Îl iubesc pe Domnul. Părinții Bisericii îi îndemnau pe oameni să fie smeriți. Trebuie să acceptăm gândul că omul este slab în fața patimilor.
Doar cei tari spiritual pot rezista diavolului. Dar astfel de personalități erau gata să-și dea viața în orice moment pentru credință. Oamenii moderni sunt departe de ei. Cu toate acestea, ei încearcă să se smerească pentru a deveni mai buni. Conștientizarea propriei slăbiciuni îi ajută să se împace cu faptul că sunt neînsemnați în fața puterilor superioare.
Mulți oameni înjură diavolul, îi găsesc porecle și folosesc cuvinte și expresii urâte pentru el. Uneori vor să se considere puternici și să provoace Satana. În același timp, ei uită cu desăvârșire că sunt slabi. Diavolul nu are nimic împotriva în a-i arunca pe oameni din nou în prăpastia din care au reușit odată să iasă.
Dumnezeu este milostiv cu toate creațiile Sale. El i-a dat omului posibilitatea de a se curăța de păcate. În Spovedanie, sufletul este eliberat de greșeli mari. Chiar și cel mai grav păcat poate fi înlăturat dacă există o dorință sinceră. Singurul lucru pe care omul nu-l poate face este să-și curețe sufletul după moarte.
Însă dacă comite sinucidere, atunci nici măcar cei apropiați nu au șanse să obțină iertare pentru el. Cu toate că unii preoți susțin că nimeni nu decide în locul Lui Dumnezeu. Doar El știe cum va decurge destinul sinucigașului.
Părinții Bisericii îi îndemnau pe oameni să nu dispere și să nu-și piardă curajul dacă lupta nu aduce rezultatele dorite. Pentru că toate obstacolele și chiar căderile apar în viață cu un scop. Dumnezeu trimite încercări pentru a întări latura spirituală a omului.
Chiar și în cele mai groaznice situații, personalitatea se dezvăluie diferit. Omul poate face o alegere. Să rămână de partea răului sau să meargă pe calea binelui. Dar în orice moment, trebuie să cerem ajutorul și sprijinul Domnului. Pentru că fără ajutorul Său, omul este slab și lipsit de hotărâre.
Sufletul este foarte important pentru oameni. Ei nu vor ca el să sufere. Altfel, viața pare insuportabilă. Este dificil să scapi de durerea sufletească și imposibil să-ți păstrezi calmul. Sufletul ajută omul să înțeleagă că a comis greșeli.
El îl îndeamnă să se îmbunătățească și să nu mai păcătuiască. Însă oamenii deseori ignoră apelurile sale. Ei încearcă să-și înăbușe glasul conștiinței cu orice mijloace. Este mai ușor să recunoaștem că sufletul nu există deloc decât să acceptăm că patimile au un efect negativ asupra lăuntricului nostru.
Călugărul Simeon de la Muntele Athos, gândindu-se la acest subiect, a ajuns la concluzia că Dumnezeu nu se abate niciodată de la sufletul care luptă să devină mai bun. Aceste cuvinte ar trebui să fie memorate de fiecare creștin.
“Dumnezeu niciodată nu se abate de la sufletul care luptă să devină mai bun.” – Călugărul Simeon de la Muntele Athos
