De ce te multumesti cu atat de putin, femeie?

„Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar.” - Peter O Toole Exista nenumarate citate, mantre si filozofii intregi care-ti spun ca trebuie sa-ti gasesti si sa-ti respecti “vocea interioara”. Cu toate acestea, vocea interioara ne poate sabota uneori. La fel ca toate lucrurile din lumea asta ea are doua fete. De fapt, este ca si cum am avea doua voci interioare: una pozitiva care reprezinta sinele nostru real si o alta care critica tot, o voce interioara distructiva. Observa aceasta voce - Oamenii adesea asculta vocea lor interioara critica fara sa-si dea seama. Ea e ca un zgomot de fond pe care-l accepti ca fiind o parte naturala a realitati. Dar e important sa fii mai constienta in momentul in care vocea interioara critica incepe sa fie cicalitoare cu tine. Incerca sa observi cand insultele sale iti submineaza actiunile prin idei de genul: “Arati atat de obosita/ grasa/ urata/ proasta.”; “Esti un om enervant”; “Nu poti face asta”; “Esti un dezastru”; “Ce s-a intamplat cu tine?”. Este demn de remarcat faptul ca aceasta voce este inselatoare pentru ca uneori are un sunet aproape prietenos si linistitor. “Doar stai acasa. Nu ai nevoie sa iesi in seara asta.”Apoi, in momentul in care asculti instructiunile sale, incepe sa te traga din nou in jos. “Singura din nou? Esti o ratata.” Nu te lasa pacalita de voce si fii mai blanda cu tine. Fie ca suna dragut sau aspru, obiectivul principal al acesteia este de a te trage in jos. Scrie-ti “vocile” la persoana a doua. Astfel vei deveni mai blanda cu tine! - Un exercitiu puternic pe care-l poti face pe cont propriu este sa-ti scrii gandurile negative pe care le ai despre tine. Pe o coloana scrie-le la prima persoana adica folosind formulari de genul “Eu nu sunt distractiva. Nimeni nu ma considera interesanta”. Apoi, langa fiecare dintre aceste replici scrie aceleasi ganduri inlocuind eu cu tu. Acest proces te va ajuta sa incepi sa separi vocea interioara critica de cea buna, astfel incat sa poti vedea care este de fapt inamicul. Gandeste-te cum suna aceasta voce - De obicei, atunci cand incepi sa pui pe lista gandurile negative, vin tot mai multe. Iar acest lucru se intampla mai ales atunci cand treci aceste ganduri la a doua persoana. Ele pot incepe sa sune familiar, ca si cum provin de fapt de la altcineva. Aproape fiecare persoana va face in acest moment o convexiune cu cineva din trecutul lor. De multe ori vei remarca faptul ca respectiva voce seamana cu a unuia dintre parintii tai. Cand faci aceasta conexiune, poti incepe sa pui laolata piesele in cauza si sa le separi de tine. Conecteaza vocile la actiunile tale - Vocea ta critica interioara are o multime de sfaturi proaste. “Nu-l ruga sa iasa cu tine in oras. O sa te respinga pur si simplu”; “Nu vorbi in public. Nimeni nu vrea sa auda ce ai de spus.”; ” Uita de relatii. El nu te iubeste cu adevarat”. Aceste afirmatii pot veni tare si clar sau ele pot fi mai subtile si sugestive. Pe masura ce te vei familiariza cu vocea ta interioara critica, poti incepe sa te prinzi cand ea incearca sa-ti influenteze comportamentul. Te-ai oprit brusc dintr-o actiune in care investisei mult timp? Respingi un iubit? Ataci un prieten? Incearca sa te gandesti la evenimentele care declanseaza vocile si la modul in care aceste voci, la randul lor, afecteaza actiunile tale. Incearca sa identifici modele si sa recunosti comportamente de autolimitare care apar in baza acestor voci. Schimba-ti comportamentul si fii mai blanda cu tine - Odata ce vezi cum criticul tau interior actioneaza iti poti modifica si tu comportamentul, poti incepe sa actionezi in mod constient impotriva directivelor sale. Acest lucru te va face sa te simti probabil inconfortabil la inceput. Cu toate acestea, cu cat vei ignora mai mult in mod activ aceasta voce, cu atat mai slaba va deveni in cele din urma. Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

“Oamenii te judecă şi te condamnă pentru ceea ce alţii le-au făcut lor.” – Lucian Pintilie

Tu, femeie, de ce nu mai vrei sa fii femeie? De ce nu-ti mai impartasesti emotia printr-o lacrima? De ce nu-ti mai lasi sensibilitatea sa-ti zugraveasca viata? De ce te-ai ascuns? Unde ai fugit? De ce ti-e frica?

Tu, femeie, ai uitat cati poeti te-au celebrat si cata bucurie poti aduce! Iti inchizi feminitatea din ce in ce mai mult intr-o capsula de fier, masculina, chipurile puternica. Vrei sa le faci pe toate, dar uiti ca tu doar trebuie sa fii…femeie. Vrei sa te iei la intrecere, sa lupti, sa domini, sa ai controlul. Si pierzi in timpul acesta lumina zambetului si inocenta privirii, care altadata topeau si un iceberg.

Tu, femeie, cand ai incetat sa-ti mai simti inima si sa o auzi? Cand ai invatat si de unde, ca e rau si periculos sa traiesti cu iubire? Cand si pentru ce promisiune ai uitat sa primesti cu bucurie o floare, un compliment, o imbratisare?

Cand ti-ai vandut inima, in schimbul unei iluzii de putere, bogatie si succes? Cand ai uitat ca ai fost copil si ca o alta femeie a pus toata iubirea ei in tine? Cand si pe cine ai crezut ca esti imperfecta, insuficient de buna, slaba? In ce moment ai decis ca trebuie sa supravietuiesti punand distanta intre tine si oameni? Unde ti-ai ascuns lumina? Si ce ai primit in schimb? Cand ai uitat sa ierti? Cand ai invatat sa ravnesti, sa invidiezi, sa arunci, sa te abandonezi, sa te chinui?

Tu, femeie, nu mai stii cum sa traiesti in doi, pentru ca ai fost prea preocupata sa inveti sa traiesti singura. Ti-au spus ca trebuie sa fii independenta, ca asa esti libera. Dar te-ai inlantuit singura in toate succesele pe care le-ai urmarit si le-ai avut, cu fiecare obiectiv bifat.

Publicitate

Ai plecat de langa toti cei care te-au iubit si nici nu ti-ai dat seama. Ai fugit sa cauti si sa cresti barbatul din tine si nu ai mai avut nevoie de barbatul de langa tine sau de cel care a incercat sa te iubeasca. Ai tinut la distanta, ai alungat si ai innabusit strigatele inimii, care cerea iubire si cerea doar sa fie!

Ai plecat de langa oameni, de frica sa nu te raneasca. Si fara sa simti, ai plecat de langa tine si de langa ce vrea inima ta. Ai plecat din iubire si ti-ai facut culcus in frica. Acum plangi si dai vina pe altii, uitand ca tu ai fost cea care a plecat.

Tu, femeie, intoarce-te! Femeie frumoasa, completa, perfecta, aminteste-ti! A venit momentul sa-ti amintesti cine esti! Sa lasi femeia minunata din tine sa se manifeste. Sa lasi delicatetea, eleganta, frumusetea, distinctia, rafinamentul, lumina, bucuria sa invaluie lumea. Sa fii iubire! Sa dai voie barbatului sa te iubeasca, sa te protejeze, sa te onoreze!

Tu, femeie, uita de competitie si traieste! Uita de maine si traieste acum! Uita de frica si iubeste din toata inima! Uita ca trebuie sa fii intr-un fel anume si fii tu!

Tu, femeie, meriti toate astea! Primeste! Primeste, lasa-te iubita, cucerita, ocrotita! Pune-ti puterea in creativitate, fii minune si lumina si maretie. Aminteste-ti sa fii miracolul din viata lui si a oamenilor pe care-i intalnesti. Mangaie, naste, iubeste, daruieste, plangi, razi, danseaza, indragosteste-te, zambeste, joaca-te, alinta-te, indrazneste, deschide-te, primeste, traieste cu pasiune!

Tu, femeie, meriti mai mult decat iti dai voie sa primesti!

Sursa: astrocafe.ro

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
In ultimii doi ani am trecut prin doua despartiri dureoase. Cand s-a incheiat cea de-a doua relatie, am simtit ca mi se rupe inima. Am avut nopti intregi in care doar am plans, m-am invinovatit si m-am gandit cum ar fi fost daca as fi facut altceva. Orice. Insa intr-o dimineata, m-am trezit si am hotarat sa accept direct durerea. Sa nu mai invinovatesc pe nimeni. Sa accept ce s-a intamplat, sa invat o lectie pe care sa o iau cu mine in viitor. Insa nu a fost atat de usor precum speram. Acceptarea durerii era ca si cum as fi incercat sa merg cu o barca printr-o furtuna. Se simtea infricosator, incomod si haotic. Am incercat sa fiu sincera cu mine. Sa privesc aceasta despartire cu alti ochi. Sa inteleg ca este mai mult decat durere - au fost si amintiri frumoase pe care as vrea sa le pastrez in viata mea. A trebuit sa reflectez asupra sentimentelor de insecuritate pe care le-am simtit. Acceptand durerea am invatat sa ma accept pe mine insami. La inceput a fost incredibil de neplacut. Insa cu cat permiteam mai mult mintii sa proceseze ceea ce sufletul simtea, cu atat ma simteam in control asupra emotiilor mele. Cea mai importanta lectie pe care am luat-o cu mine din aceasta experienta este urmatoarea: nu trebuie sa neglijam durerea pentru ca acest lucru nu duce la fericire pe termen lung. Ascundem ceea ce simtim si, atunci cand ne este lumea mai draga, ajungem sa o resimtim. Este mai usor sa negi durerea decat sa o accepti si sa inveti din ea. Toate aceste sentimente dificile sunt incredibil de neplacute si facem tot ce putem pentru a fugi de ele. Insa, in cele din urma, doar ne fac rau. Negarea durereii impiedica cresterea si progresul in viata. In negarea noastra, refuzam sa invatam lectiile in greutatile inevitabile ale vietii. Cand acordam timpul necesar pentru a procesa si intelege durerea, nu doar ca ne dam seama de puterea pe care o avem asupra starilor noastre, ci facem si un lucru minunat pentru sufletul nostru pe termen lung - il invatam sa simta cu adevarat. Durerea este naturala si este acolo pentru un motiv - ne ajuta sa crestem si sa savuram momentele de fericire. Prin durere, invatam ce inseamna viata cu adevarat. Invatam despre noi insine. Invatam lectii de viata. Descoperim curajul care se ascunde in noi. Lumea noastra este plina de oameni care trec prin viata cu durerea agatata de ei ani intregi pentru ca refuza sa o accepte. Si pe masura ce timpul trece, aceasta cantareste tot mai greu. Durerea nu dispare. Ea se ascunde in alte zone ale vietii noastre. Gaseste intotdeauna noi locuri in care sa patrunda in trupurile si mintile noastre pana cand vom decide sa o acceptam si sa ne eliberam de ea. Iata un sfat pe care l-am primit de la bunica mea: "Incearca sa nu mai judeci ceea ce simti. Daca suferi dupa o despartire nu iti mai spune "Nu trebuie sa simt asta. Sunt atat de slaba." In schimb, accepta ceea ce simti, plangi daca trebuie si permite-i inimii sa se vindece." Indiferent de ceea ce inima ta simti, accepta. Durerea este autentica si face parte din viata ta pentru un motiv - acela de a te invata sa renunti la greutatea care te impiedica sa iti eliberezi sufletul. Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să DISTRIBUI și pentru prietenii tăi!