Adesea suferim din cauza relatiilor cu ceilalti, suferim din dragoste sau poate cand ne framanta ceva. Iar aceasta durere nu este doar emotionala, ci se manifesta fizic. Pentru multa vreme, oamenii de stiinta nu au stiut sa explice in ce mod suferinta psihica provoaca dureri in corp.
Cele mai crunte sunt acelea de inima. Avem ‘inima franta’ cand suntem tristi sau in stari depresive, pentru ca tristetea extrema cauzeaza dureri in zona pieptului similare atacului de cord. Durerea de inima este la fel de crunta ca atunci cand ne-am rupt o mana.
Legatura care exista intre durerea de inima si stresul emotional a fost doar relativ recent descoperita de catre cercetatori, desi oamenii din toate culturile lumii folosesc expresii ca „a mi se rupe inima” sau „inima de gheata”…
In ce mod emotiile provoaca simptome fizice?
In anul 2009, cercetatorii de la Universitatea din Arizona, in colaborare cu Universitatea din Maryland, au descoperit care este legatura dintre minte si durerea din inima.
Potrivit cercetarii lor, o parte a creierului nostru, care se numeste cortexul cingular anterior, este responsabila pentru controlul reactiilor emotionale. Aceasta parte devine mult mai activa atunci cand suntem supusi unui stres emotional. Iar acest lucru duce la o cascada de reactii fizice care sunt in special localizate in zona pieptului.
In timpul unei experiente stresante, cortexul cingular anterior raspunde acestei situatii provocand o reactie a nervului vag – nervul care incepe din creier si se prelungeste spre gat, piept si abdomen. Atunci cand nervul vag este ultra stimulat, provoaca durere in zona pieptului si greata.
INIMA ARE CREIERUL EI!
Dar nu e doar atat! Inima are o retea neuronala proprie, care este activata in timpul stresului emotional, dar si in cazul emotiilor placute. Iar cercetatorii au formulat recent o noua ramura de cercetare medicala care se numeste ne neurocardiologie.
Cercetatorii arata ca functia inimii nu este doar aceea de a pompa sange in tot corpul, ci ca inima este un sistem foarte complex, care are propriul sau „creier”. Este un organ de simt sofisticat care este responsabil pentru primirea si procesarea informatiilor.
Sistemul nervos din inima, care mai este denumit si creierul „din inima”, ne ajuta sa invatam, sa ne amintim, sa luam decizii functionale si este independent de cortexul cerebral. Mai mult decat atat, numeroase experimente au demonstrat ca semnalele pe care inima le transmite constant catre creier, influenteaza functionarea centrelor din creier responsabile pentru perceptie, cognitie si procesarea emotiilor…
Mai mult decat atat, in afara acestei retele neuronale care leaga inima de corp si de creier, inima comunica informatii si prin intermediul unui camp electromagnetic. Inima genereaza cel mai puternic si mai extins camp electromagnetic. In comparatie cu acel camp electromagnetic produs de creier, inima are un camp electromagnetic de 60 de ori mai amplu, care ajunge la fiecare celula din corp.
Acesta este de asemenea, de 5000 de ori mai puternic decat cel al creierului si poate fi detectat la cativa metri de corp, cu ajutorul unor magnetometre foarte sensibile.
Inima genereaza o serie continua de pulsatii electromagnetice, iar intervalul dintre fiecare pulsatie variaza in dinamica si complexitate.
Acest camp electromagnetic ritmic are o puternica influenta asupra proceselor care se intampla in corp, iar acest ritm este sincronizat cu activitatea electromagnetica a creierului. Astfel, atunci cand avem sentimente de iubire si apreciere, presiunea sangelui si ritmul respirator, impreuna cu alte sisteme oscialatoare, intra in ritmul inimii. In cazul stresului emotional, activitatea inimii este perturbata.
Descoperirea „creierului din inima” si a campului electromagnetic pe care il emite inima, apartine cercetatorilor de la Heart Math Institute.
Femeile sunt predispuse sa dezvolte Sindromul inimii frante
Potrivit altor studii, de data aceasta efectuate de catre Universitatea Brown, femeile prezinta riscul de a dezvolta Sindromul Inimii Frante, care seamana cu un atac de cord ce slabeste muschiul cardiac, atunci cand o persoana se afla sub stres emotional puternic sau tristete adanca. Ipoteza cercetatorilor este aceea ca in astfel de situatii, cantitati enorme de hormoni ca metanefrina si serotonina sunt eliberati in exces impreuna cu proteine ca neuropeptida Y; acestea ajung la inima, slabind-o si oprindu-i buna functionare pentru un timp. 95% dintre femei dezvolta acest sindrom, indicand ca, probabil, modul in care se manifesta legatura dintre emotii si corp, la cele doua genuri, este diferita.
„Ipoteza noastra este ca in acel moment, cantitati masive de hormoni ai stresului ajung direct la inima si produc disfunctia sa temporara, ceea ce seamana cu un atac de cord.”, explica cardiologul Ilan Wittstein, profesor asistent la Universitatea de Medicina John Hopkins. „Nu omoara muschiul inimii, ca in cazul unui atac de cord, dar il slabeste puternic.”
