Poți ajuta cu pâine, dar nu cu unt… Am un prieten, pe nume Alexandru, în vârstă de 50 de ani. Experiența sa de viață ilustrează perfect faptul că trebuie să interacționăm cu oamenii cu mare grijă, să nu ne amestecăm în viața lor cu sfaturi și ajutor, chiar dacă inima ne cere să facem asta. Inima lui Alexandru este imensă, ar ajunge pentru toți. Dar asta îl face să plătească un preț.
Alexandru s-a hotărât să meargă la mare cu mașina, împreună cu soția sa. Și i-a venit ideea să ajute vecinii sărmani, care nu aveau nici bani, nici mașină. Le-a propus să meargă la mare cu ei. Pentru el, nu era o pierdere, iar oamenii aveau ocazia să se relaxeze pentru prima oară în viața lor.
Se spune că astfel de suflete mari sunt greu de găsit în zilele noastre. Cu toate acestea, există. Însă psihologii susțin că acest gest de bunăvoință nu este pur și simplu un act de binefacere, ci o încercare de a se valida pe sine pe seama altora. Adică, dacă te duc, înseamnă că sunt puternic, iar tu ești slab. Eu am realizat multe, iar tu nu. O mângâiere a orgoliului și a vanității.
Această onestă companie a plecat în călătorie. Din cauza neobișnuinței, vecinii au băut prea mult, au mâncat prea mult și s-au ars la soare. Vecina a avut probleme la stomac, iar vecinul și-a rupt piciorul. Cine este de vină pentru toate acestea? Alexandru. Mai bine ar fi stat acasă…
Vecinii s-au întors în locurile lor natale și au început să răspândească zvonuri rele despre Alexandru. Nu voi repeta ce au spus. Așa că, cum se spune, nu face bine, să nu pățești rău.
Un alt episod. Alexandru este un bărbat plăcut, deși slab de caracter. A atras atenția unei colege divorțate. Și nu a atras-o din senin, ca în nuvelele lui Bunin. Ci după ce a dus-o acasă cu bagaje grele.
Ea îl atingea și încerca tot felul de manevre. Dar Alexandru se prefăcea că nu observă. Femeia s-a enervat și a decis să se răzbune. A sunat-o pe soția lui și i-a spus că “ceva s-a întâmplat între ei”.
Noroc că soția a fost o femeie înțeleaptă și nu s-a lăsat prinsă în provocare.
De la o vârstă fragedă ne învață să ajutăm. Dacă poți, ajută. Dacă nu poți, măcar roagă-te pentru acea persoană. Dar viața ne arată că nu trebuie să ne amestecăm în treburile altora. Dacă destinul a hotărât ca viața să fie grea pentru cineva, așa a fost plănuit. Și cine suntem noi, oameni obișnuiți, să încălcăm asta?
Trăiește-ți viața și lasă-i pe alții să-și bea paharul până la fund, nu te implica cu inițiativele tale, salvându-i de singurătate, de lipsa de bani sau de plictiseală.
Binele, la fel ca și răul, este un pendul care poate perturba viața altora. Și odată ce echilibrul este pierdut, totul poate să se prăbușească…
Iată ce spunea despre asta parapsihologul Serghei Lazarev:
“Dacă oferim cuiva prea mult, dorința lui de a realiza ceva singur se va atrofia. El va începe să depindă de noi, să aștepte bunăvoința noastră și să ne urască dacă nu primește ceva. De aceea, ajutorul nu trebuie să fie constant și nu trebuie să pună pe cineva într-o poziție de dependență față de noi. Poți ajuta cu pâine, dar nu cu unt.”
Atunci când vrei să ajuți pe cineva, încearcă să o faci indirect, are nevoie de bani, dă-i o treabă de făcut pentru care îl plătești, sau ajută-l să găsească un loc de muncă, nu fă să pară că i-a picat ceva din cer, pentru că cel mai probabil va aprecia pe moment, apoi te va critica că i-ai dat prea puțin.
