Cineva mi-a spus odată un lucru foarte adevărat, că nu poți cumpăra părerea cuiva față de tine, nici măcar cu bani. Evident, se referă la o părere autentică, nu doar la cuvinte și la aparențe.
Totuși, după ce am avut anumite experiențe de viață și am ascultat poveștile altor oameni, am ajuns la concluzia că mai bine rămân cu banii, deoarece părerea oamenilor față de mine nu valorează atât de mult.
Pentru că această părere poate să se schimbe și de multe ori acest lucru se întâmplă exact în momentele în care avem mai mare nevoie de beneficiile acestei păreri bune: când avem nevoie de ajutor și sprijin, dacă avem o problemă sau ceva similar.
O prietenă mi-a spus o poveste despre cum s-a întâmplat asta cu mama ei. Ea mereu se străduia să-i ajute și să-i susțină pe cei apropiați, să-i asculte dacă li se întâmpla ceva neplăcut, să le dea sfaturi dacă îi cereau, pe scurt, să fie alături de ei.
Mereu făcea asta sincer și din inimă. Pur și simplu era o persoană bună la suflet și foarte caldă. Acum, puțini oameni mai sunt ca ea. Desigur, oamenii o apreciau și o tratau frumos la acel moment, îi erau recunoscători.
Apoi, prietena îmi spune: “Îmi amintesc că eram copil și nu înțelegeam încă ce se întâmplă, dar mama a avut niște probleme grave în acea perioadă și toți i-au întors spatele. Prieteni, soț, cunoștințe, rude. Așa că am rămas doar noi două. Încă îmi amintesc cum stătea în baie și plângea toată noaptea, pentru că nu înțelegea cum au putut să-i facă asta.”
Cu toate acestea, mama ei era o persoană puternică, pentru că numai o persoană puternică poate să facă fapte bune pentru ceilalți oameni, fără să aștepte ceva în schimb. Cu timpul, situația s-a îmbunătățit, problemele s-au rezolvat și totul a revenit la normal.
Dar lecția crudă a vieții a fost învățată o dată pentru totdeauna: poți să ajuți oamenii cât poți de mult, poți să le dai și luna de pe cer, atunci când ai o problemă și vine rândul tău să le ceri ajutorul, toată lumea îți întoarce spatele, toată lumea uită de ajutorul pe care l-ai oferit.
Ai fost bun numai în momentul în care i-ai ajutat, iar ei s-au comportat frumos cu tine doar pentru că i-ai ajutat. Atunci când a venit rândul lor să te ajute, ei și-au arătat adevărata față.
Dar de ce se întâmplă asta? Erich Remarque spune un mare adevăr despre acest subiect:
,,Modestia și bunătatea sunt recompensate doar în romane, în viața reală, astfel de calități sunt folosite până la epuizare, iar apoi sunt pur și simplu ignorate.”
Asta nu înseamnă că nu trebuie să îi mai ajutați pe cei din jur. În timpul zborurilor cu avionul, pasagerii sunt întotdeauna instruiți: prima dată vă puneți voi măștile cu oxigen, abia apoi îi ajutați pe cei din jurul vostru.
Așa că trebuie să facem și cu oamenii. Dacă reușiți să faceți bine pentru alții respectând acest echilibru, este minunat. Nu vă puneți niciodată pe locul 2, doar ca să îndepliniți dorințele altora.
