De ce nu ar trebui să le spunem tuturor despre necazurile noastre? – Sfatul dat de Alexandre Dumas

Oamenii de cele mai multe ori se tem să-și împărtășească bucuriile, dar sunt dornici să vorbească despre necazurile, problemele și neplăcerile lor. De ce nu ar trebui să facem asta și să acționăm mai degrabă în sens opus?

Iată câteva opinii interesante:

1. Pierdeți respectul pentru voi înșivă

La prima vedere, problemele și dificultățile adaugă autenticitate comunicării dintre oameni. În comunicare, nimeni nu vă va considera un ciudat, fiecare om vă va simpatiza și nu va exista invidie, dar acest mod de abordare conține următoarele pericole:

• Lipsa de respect față de cine nu poate ieși din labirintul problemelor;
• Se creează impresia că persoana nu își poate pune ordine în propria viață și nu poate fi de încredere;
• Cuvintele lui nu sunt luate în serios;
• Sfaturile încep să fie percepute ca enervante;
• Unei persoană cu multe necazuri îi va fi dificil să avanseze pe treptele serviciului sau ale carierei, deoarece nu va fi luată în serios.

De obicei, liderii și personalitățile respectate sunt cei care știu să se prezinte frumos, chiar și atunci când dorințele sunt departe de realitate.

Astfel de persoane știu cum să-și ascundă defectele, punctele slabe, problemele iar alte momente neplăcute, nu se arată așa cum sunt în realitate. Cel mai interesant este că aproape toți îi iartă și vor să-i vadă, spre deosebire de cei care se plâng în mod constant.

2. Dușmanii pot profita de slăbiciuni

Plângându-vă, puteți activa inamicii și dușmanii voștri. Ei pot profita de slăbiciunile voastre, pentru că le oferiți cheile vieții voastre.

CÂND VEZI PE CINEVA ÎN NECAZ, NU TE GÂNDI CĂ DOAR EL ESTE TESTAT DE DUMNEZEU, ACEST TEST SE REFERĂ ȘI LA TINE… CUM TE VEI PURTA CU EL? ÎL VEI AJUTA SAU TE VEI ÎNDEPĂRTA?…

3. Stârnești curiozitatea

Majoritatea oamenilor sunt convinși că vor primi compasiune din partea celor din jur, dar în realitate lucrurile nu stau așa. Pentru majoritatea oamenilor, viața noastră devine un serial obișnuit, în care rolul principal este jucat de curiozitate, nu de compasiune. Necazurile altora generează următoarele reacții:

• Bucurie ascunsă – lui îi merge mai rău decât mie;
• Curiozitate;
• Lipsa de respect pentru cineva care nu poate face față cu ceva sau cu cineva;
• Sentiment de superioritate;
• Lipsa dorinței de a vedea în persoană un lider, o personalitate puternică.

De obicei, cei care se plâng constant de necazurile și neplăcerile lor sunt percepuți ca persoane nefericite, de care ar trebui să stai departe. Din acest motiv, nu ar trebui să-i spui nimănui despre necazurile și neplăcerile tale.

Doar cei care au trecut prin ceva similar te vor simpatiza, dar doar pentru o perioadă scurtă. De obicei, oamenilor le place să vorbească despre ceva abstract și plăcut, decât despre neplăcerile și necazurile proprii.

Alexandre Dumas – Scriitor, dramaturg și jurnalist francez. Iată ce a explicat de ce nu ar trebui să spui nimănui despre necazurile tale.

„Ascunde-ți rănile când le vei avea! Tăcerea este ultima bucurie a nefericitului; nu împărtăși nimănui durerea ta. Curioșii beau lacrimile noastre, așa cum muștele beau sângele căprioarei rănite.” – Alexandre Dumas