De ce inca le mai simtim prezenta celor dragi dupa ce parasesc lumea asta…

Intr-o lume plina de evlaviosi si falsi profeti sau asa-zisi slujbasi ai Domnului e bine sa ne amintim din cand in cand ca rostul nostru este sa traim asa cum Dumnezeu a randuit. De aceea e bine sa tinem cont de adevaratele lucruri importante in viata si sa lasam deoparte acele aspecte care doar sunt menite sa ne bulverseze vietile. Ce nu te va intreba Dumnezeu la judecata?! 16 lucruri despre care Dumnezeu nu te întreabă 1. Dumnezeu nu te întreabă ce fel de maşină ai condus, dar te întreabă câţi oameni ai condus cu ea atunci când aveau nevoie de un mijloc de transport; 2. Dumnezeu nu te întreabă câţi metri pătraţi are casa ta, dar te întreabă câţi oameni au fost bine primiţi în casa ta; 3. Dumnezeu nu te întreabă despre hainele la moda pe care le ai în dulap, dar te întreabă pe câţi oameni nevoiaşi i-au îmbrăcat aceste haine; 4. Dumnezeu nu te întreabă ce poziţie socială ai avut, dar te întreabă cum te-ai comportat cu ceilalţi; 5. Dumnezeu nu te întreabă cate proprietăţi şi bunuri materiale ai avut, dar te întreabă cum ţi-au condus acestea viaţa; 6. Dumnezeu nu te întreabă care a fost salariul cel mai mare pe care l-ai avut, dar te întreabă ce ai făcut pentru a-l obţine; 7. Dumnezeu nu te întreabă cat de mult ai muncit peste program la serviciu, dar te întreabă cât de mult ai “muncit peste program” pentru familie şi pentru cei dragi; 8. Dumnezeu nu te întreabă câtă lume te-a recomandat, dar te întreabă pe câţi ai recomandat tu la rândul tău; 9. Dumnezeu nu te întreabă ce meserie ai avut, dar te întreabă dacă ai schimbat meseria după cea mai buna abilitate a ta; 10. Dumnezeu nu te întreabă ce ai făcut să te ajuţi, dar te întreabă ce ai făcut sa îi ajuţi pe ceilalţi; 11. Dumnezeu nu te întreabă câţi prieteni ai avut, dar te întreabă pentru câţi oameni ai fost un adevărat prieten; 12. Dumnezeu nu te întreabă cum ţi-ai apărat drepturile, dar te întreabă cum ai apărat drepturile altora; 13. Dumnezeu nu te întreabă ce vecini ai avut, dar te întreabă ce fel de vecin ai fost tu pentru ceilalţi; 14. Dumnezeu nu te întreabă ce culoare a avut pielea ta, dar te întreabă ce fel de caracter ai avut; 15. Dumnezeu nu te întreabă de câte ori vorbele tale au spus adevărul, dar te întreabă de cate ori nu l-a spus. 16. Dumnezeu nu te întreabă dacă ai fost o persoană iubită, dar te întreabă dacă ai iubit cu adevărat. din toată inima.

Dumnezeu nu mă întreabă de sfârșitul lumii, ci de al meu

– Aș vrea să vă rog, câteva cuvinte de folos pentru cei care cred că sfârșitul lumii se va întâmpla poate în această generație, care cred că e începutul sfârșitului, ca să zic așa. – Uite ceva… Eu amu fac felul ista: nu mă mai rog la Dumnezeu să-mi descopere sfârșitul lumii, eu amu mă rog pentru sfârșitul meu. Că Dumnezeu nu mă întreabă de sfârșitul lumii. Că uite cum îi, sfârșitul lumii… Când vom vedea că-n toată casa-i tulburare, n-au ochi să se vadă unul cu altul, vai de mine și de mine! A venit cineva, amu un an ori doi ani, nu știu când, s-or luat la sfadă, o familie… poate ați auzit mai bine ca mine. Ce-a făcut? A văzut atâta tulburare unul care avea diavoli mai mulți, că n-am cum să zic altfel, s-a enervat și a luat un ciocan, era aproape de ciocan, a dat câte un ciocan la fiecare în cap. Și când a văzut că nu mai mișcă niciunul, chiar c-au murit, s-a omorât și el singur. Așa face diavolul la sfârșitul lumii. Că să știți asta: Doamne, ferește, dacă noi suntem slabi de credință și noi nu biruim vrajba, tulburarea, așa se va întâmpla. Vai de mine și de mine! Se va întâmpla o nenorocire. Și nu pentru noi, chiar și pentru cei mari. Și cei mari au putere de a potoli, nu cu ambiții, a apela la rugăciune, adică a ne împăca, a lăsa dușmănia, a ne duce la biserică și bunul Dumnezeu face minune de o să fim toți fericiți. Iar dacă nu se potolește, așa trebuie, preoții, duhovnicii, toți suntem datori a ne ierta, a nu ne mai dușmăni. „Lupta pentru smerenie și pocăință” – Părintele Proclu Nicău Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

Soţiile aflate în doliu după pierderea partenerului de cuplu spun adesea că simt încă prezenţa soţului la mult timp după decesul acestuia. Studiile raportează că mai bine de şase din zece văduve aud, văd sau simt prezenţa partenerului pe care l-au pierdut.

Numărul acestor “experienţe halucinatorii”, incluzând imagini cu partenerul stând pe scaunul favorit sau sunetul vocii acestuia, este “surprinzător de mare”, spun cercetătorii. Însă multe văduve vor ţine această experienţă neobişnuită pentru ele, de teamă să nu fie judecate drept bolnave mintal.

Cercetătorii de la University of Milan au realizat un studiu pe tema “experienţelor halucinatorii post-deces” (PBHEs), care sunt “raportate frecvent de văduve fără un istoric de tulburări psihice”.

“În general, dovezile sugerează o prevalenţă izbitoare de PBHEs – variind de la 30 la 60% – în rândul văduvelor, oferind coerenţă şi legitimitate acestor fenomene.”

Studiul a luat în calcul şi rezultatele unor cercetări anterioare pe tema experienţelor halucinatorii post-deces. Expertul Jacqueline Hayes, de la University of Roehampton, a studiat fenomenul şi a vorbit cu sute de oameni care şi-au pierdut partenerul de cuplu, părinţii, copiii, rude sau prieteni.

Publicitate

“Oamenii raportează viziuni, voci, senzaţii tactile, mirosuri şi ceva ce noi numim un sentiment de prezenţă care nu este neapărat legat de vreunul dintre cele cinci simţuri. Se întâmplă involuntar, nu în timp ce persoana îşi aminteşte în mod voluntar. Astfel de momente sunt întotdeauna semnificative pentru persoanele îndoliate şi oferă continuitate unui aspect al relaţiei cu persoana iubită; uneori ajungă să amplifice aceast aspect. De exemplu, cineva care a avut o relaţie problematică cu mama, în timp ce ea era în viaţă, acum simte ostilitate auzindu-i vocea.”

Dr. Hayes a spus că experienţele, pe care le numeşte “experienţe de prezenţă continuă” (PCU), ar putea fi “vindecătoare şi transformatoare – de exemplu, să îl auzi pe cel drag cerând iertare pentru ceva ce s-a întâmplat – iar în alte momente aduc în prim-plan pierderea şi amărăciunea într-un mod dureros”, potrivit The Sun.

Cu toate acestea, specialistul subliniază că natura apropiată a relaţiilor este motivul pentru care interacţiunea cu persoana iubită post-deces este “destul de normală”.

“Ar fi, de fapt, destul de ciudat dacă aceste interacţiuni, la care ne aşteptăm, fiind parte a vieţii noastre de zi cu zi, să înceteze dintr-o dată.”

Exemple fireşti de PCU includ senzaţia că partenerul te linişteşte înainte să adormi sau un sfat primit de la o rudă decedată cu privire la ajutorul de care un alt membru al familiei are nevoie.

Publicitate
Alte Articole
Sfaturi
Viata
Multe dintre acele secrete ale fericirii care ne sunt împărtășite în prezent nu sunt noi, ci provin mai degrabă din înțelepciunea antică. Deși atribuim anumite idei vremurilor antice, le mai aducem în prim plan și în ziua de azi, deoarece încă nu am asimilat toate învățăturile care se deprind din ele. În acest articol îți dezvăluim trei secrete ale fericirii din înțelepciunea antică pe care este foarte important să le punem și noi în practică. Până la urmă, dacă înțelepții din timpuri străvechi le-au „utilizat,” înseamnă că au avut motive întemeiate. Secrete ale fericirii din înțelepciunea antică 1. Controlează doar ceea ce poate fi controlat și ignoră restul Această primă învățătură este foarte importantă. De câte ori nu ne dorim să controlăm lucruri care nu depind de noi? Când întâmpinăm o problemă dificilă sau avem o grijă care ne tulbură liniștea, este important să ne întrebăm dacă putem face ceva în privința ei. Stoicii spuneau: „Pot face ceva în ceea ceea ce privește această situație? Dacă da, atunci voi acționa, dacă nu, atunci o voi accepta.” Însă de multe ori nu alegem această abordare înțeleaptă. Ne lovim de același zid de nenumărate ori, ne extenuăm, ne slăbim încrederea în noi înșine și ne umplem de neliniște. Nu putem controla totul. Sunt lucruri care se întâmplă și nu putem face nimic în privința lor. Dacă acceptăm acest adevăr, ne putem elibera de o povară imensă. După cum știm deja, de multe ori ne asumăm răspunderea pentru lucruri pe care nu le putem controla. Uneori, încăpățânarea de a renunța la o situație care nu depinde de noi este alimentată de frică, nesiguranță sau alte probleme emoționale. Învață să lași lucrurile să curgă. Acceptă situația așa cum este ea și nu te lăsa orbit de toate elementele pe care nu le poți controla. Atunci când renunțăm la control, putem avea parte de cele mai mari bucurii și satisfacții. 2. Acceptă realitatea și nu o mai nega Acceptarea este unul dintre cele mai dificile lucruri în viață. De multe ori, aceasta implică renunțarea la rolul de victimă. Când nu acceptăm o boală, o situație sau o perioadă a vieții când nu ne merge foarte bine, negăm realitatea și ne răzvrătim împotriva ei. Această atitudine este absurdă, fiind ca și cum am vedea că plouă, dar am nega acest lucru și ne-am împotrivi lui. Avem ceva de câștigat Putem schimba situația? Răspunsul este un „nu” categoric. Singura noastră opțiune este să acceptăm ceea ce se întâmplă. Care este cauza negării realității? La baza sa se află așteptările noastre și concepțiile privind norocul și ghinionul. Toate acestea ne fac să suferim și să ne împotrivim, ceea ce este inutil. Nu suntem niște victime. Lumea nu este împotriva noastră. Anumite lucruri pur și simplu se întâmplă. Acceptă ceea ce nu poți schimba. În caz contrar, potrivit învățăturilor marilor stoici, nu faci decât să îți irosești o mare parte a energiei. 3. Tu ești responsabil pentru viața ta Unul dintre principalele secrete ale fericirii este renunțarea la învinovățiri. De exemplu, dăm vina pe părinții noștri pentru cum ne-au crescut, dar acum suntem adulți. Seneca afirma: „Spunem că nu ne putem alege părinții, că așa ne-au fost dați. Dar putem alege ce fel de copii am vrea să fim.” Dacă privim în urmă și regretăm tot ce s-a întâmplat nu ne ajută la nimic. Aceasta este doar o modalitate de a căuta scuze pentru pasivitatea noastră în fața dificultăților pe care le întâmpinăm în prezent. Acum suntem adulți. Avem posibilitatea de a a alege o altă cale decât cea urmată de părinții noștri. Acum noi suntem cei responsabili pentru viețile noastre și nimeni altcineva. Tu ce mai aștepți? Astăzi este ziua în care trebuie să renunți la lucrurile pe care nu le poți controla, să accepți realitatea așa cum este ea și să preiei frâiele propriei tale vieți. Obsesiile, negarea și învinovățirea îți aduc numai nefericire. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!