Pentru a obține respectul copilului, părinții trebuie să țină cont de anumite aspecte. Mulți adulți cred că dacă îi ceartă pentru greșeli și se laudă cu propriile experiențe de viață, adolescenții îi vor respecta mai mult.
Câte plângeri vedem pe forumurile pentru părinți: “Ajutor! Ce să fac? Copilul meu se poartă urât și nu mă respectă!”. Ce este asta? Impactul rețelelor sociale și a internetului accesibil? Sau greșelile noastre, ca părinți?
Eu am identificat 5 motive principale pentru lipsa de respect din partea copiilor, iar toate se află, din păcate, în atitudinea noastră față de copii.
1. Vrem să părem perfecți în fața copiilor
Ne străduim atât de mult să părem perfecți în ochii copiilor noștri, încât nici măcar nu realizăm cum acest lucru complică relația noastră cu adolescenții. Ascultând în fiecare zi poveștile despre cum “eu, de exemplu, la vârsta ta făceam asta și aia”, copilul se va simți ca și cum nu se ridică la așteptările societății: ,,trăiesc într-o lume în care toți se comportă perfect și nu greșesc niciodată.”
Dintr-odată, în acest univers perfect, în această superfamilie, apare copilul – o pată rușinoasă pe reputația familie și rușinea tuturor rudelor. Dar cât de ușoară și de apropiată ar fi fost relația cu copilul dacă, în loc să audă despre cum a “greșit”, mama ar spune: “Oh, știi, și eu am avut o situație asemănătoare. Nici eu nu mă pricepeam așa de bine la aia, dar apoi, pentru a remedia situația, am făcut asta…”.
Astfel, cu ajutorul părinților, lumea începe să se coloreze în culori mai puțin înfricoșătoare și există o șansă ca totul să se rezolve, deoarece alții au trecut deja prin asta, inclusiv părinții tăi. Ai înțeles despre ce este vorba? Trebuie să existe mai multă empatie.
2. Acuzații sistematice și mustrări
Da, adulții au experiență de viață, pe care o etalează în fața copiilor ca și cum ar fi mândri de rezultatele actelor impulsive ale acestora: “Eu am trăit mai mult, deci am mai multă experiență. Fă așa cum îți spun eu!”.
Din păcate, majoritatea dialogurilor noastre cu adolescenții se rezumă la a-i mustra pentru greșeli, a-i blama pentru comportamentul lor și a-i certa ca pe niște muncitori în timpul programului.
Dar ce rezultat poate aduce acest lucru, ce fel de ajutor poate oferi? Nu arată asta doar ca o mândrie și siguranță în sine, care este atât de atrăgătoare pentru lumea adulților?
3. Neînțelegerea “expertizei” adolescenților
Nu este așa de greu pentru voi, dragi părinți, să recunoașteți că în unele domenii copilul vostru este un expert mai mare decât voi înșivă. Puteți să vă chemați fiul și să-i cereți sfaturi, spunând: “Ajută-mă, te rog, pentru că la asta te pricepi mai bine decât mine”.
Pentru copil, acest lucru înseamnă recunoașterea triumfului întregii sale vieți. În sfârșit, el este tratat ca un egal, personalitatea lui este respectată. După această frază, vechile relații dintre voi se distrug și apar altele noi – egale.
Odată ce începem să ne interesăm de pasiunile și preferințele copiilor noștri, încep să se intereseze de lumea noastră interioară de adulți.
4. Lipsa de respect față de propriile rude
Poți să ceri copilului să te respecte în fiecare minut, dar dacă ai o atitudine urâtă față de bunicii lui, rezultatele vor fi minime. Cunosc o familie în care tatăl pur și simplu se enervează când mama lui vorbește.
Bătrâna doamnă iubește să-și învețe fiul matur, să-i dea “sfaturi prețioase”, pentru care primește doar cuvinte urâte în schimb. Toate aceste “dialoguri drăguțe” au loc în prezența nepoatei adolescente. C exemplu ia acea adolescentă de la tatăl ei? Am observat cu ochii mei că respectul pentru părinți în această familie nu se simte.
5. Neîncrederea în copil
De unde să găsești puterea și înțelepciunea de a învăța să ai încredere în adolescent? Să crezi că fiica ta merge să doarmă la prietena ei și nu la discotecă cu prieteni dubioși? Cum poți să-ți reprimi dorința de a intra pe conturile de rețele de socializare ale fiului tău și să citești mesajele personale?
Este greu să ai încredere în copil, mai ales dacă a fost prins odată cu minciuna. Dar acest lucru este absolut necesar, deoarece este foarte greu să respecți mama care aleargă cu binoclu după fiul ei în timpul întâlnirilor și vrea să știe orice face.
Dragi părinți, respectul nu este niciodată unilateral. Este un proces reciproc, credeți-mă. Forța nu a convins pe nimeni să respecte pe altcineva. Prin urmare, dacă doriți ca copilul să vă respecte, învățați să-l respectați în schimb: să vă interesați de părerea lui, să nu întreceți limitele sale personale, să nu lăsați anxietatea să domine rațiunea, să nu ridicați tonul la el și să nu ignorați cererile lui.
Credeți-mă, doar atunci veți putea crea o relație frumoasă cu copilul, să nu ajungă să țipe la voi la bătrânețe, să nu vă confruntați cu dorința lui triumfătoare de a vă pune la îndoială “inteligența” de altădată. Doar atunci, la bătrânețe, veți fi ascultați, înțeleși și respectați.
