Sensul vieții constă în conștientizarea propriei ființe, cine ești tu cu adevărat. Viața este doar un joc, pe care trebuie să-l jucăm cu bucurie și fericire.
Cu toate acestea, trăim viața și trebuie să înțelegem către ce ne îndreptăm, ce obiectiv ne dorim să atingem, în ce rol și formă ne va fi ușor și fericit să trăim pe această lume.
Cu mai mult de două mii de ani în urmă, Aristotel spunea că „fericirea este scopul și sensul vieții”. Așadar, Dalai Lama nu este primul gânditor care a abordat acest subiect și a împărtășit opinia sa cu noi.
Fiecare persoană definește fericirea în mod personal: pentru unii, poate însemna să doarmă mai mult; pentru alții, două linii pe testul de sarcină aduc fericirea; vocea mamei și a tatălui la capătul celălalt al telefonului; sunetul mării la fereastră sau o plapumă de zăpadă pe vârful unui munte; un delfin sărind din mare sau un flamingo roz plimbându-se liniștit la malul mării.
Dacă săpăm mai adânc în istoria cuvântului „fericire”, vei fi surprins de semnificația sa:
1. În unele zone ale țării, la nașterea unui copil, se adunau toți membrii familiei și împărțeau o pâine coaptă. Prin primirea unei părți din ea, rudele deveneau mai apropiate. Astfel, ei știau că fac parte dintr-un întreg, că au mereu pe cineva acolo pe care se pot baza. FERICIRE!
2. În familiile bogate, la nașterea unui copil, se oferea noilor părinți o parte din casa, proprietatea sau castelul familiei. Deci, și ei erau parte din ceva comun, al familiei.
3. Pentru oamenii care iubesc să bea împreună, fericirea constă în a sta la masa comună și a împărți o sticlă.
4. În relații, fericirea apare când te consideri jumătatea unui întreg.
Din acest lucru se poate trage concluzia că oamenii au nevoie de prezența altor persoane pentru a fi fericiți. Oamenii care simt atașament se consideră parte din ceva mai mare și mai important, își cunosc mai bine sinele și învață să se bucure de cunoașterea lumii.
Cu toate acestea, privind din altă perspectivă, afirmația „sensul vieții este în viața însăși” nu se potrivește complet realității. Numai conștientizându-ne pe noi înșine, punându-ne preferințele pe primul loc și învățând să ne iubim, putem vorbi despre fericire.
Într-un articol din revista „Probleme actuale ale științei moderne” (numărul 2, anul 2011) a fost abordat subiectul existenței. Titlul articolului era „Către o nouă înțelegere a lumii prin biofilozofie”.
A fost pusă o întrebare: spre ce ar trebui să fie îndreptată activitatea umană dacă raiul fabricat de mână pe Pământ nu există și nu poate exista?
Iar răspunsul a fost: trebuie să ascultăm înțelepciunea și să-l creăm, cu ajutorul faptelor cu adevărat bune.„Grăbiți-vă să faceți bine” Doar asta justifică și face în același timp fericită viața umană. Desigur, acest lucru va îndrepta și sufletul către raiul etern.
Am 30 de ani și încă îmi pun uneori întrebarea: care este fericirea mea? Cine vreau să devin când voi crește?
Apoi, mă uit în urmă la viața mea și înțeleg că fac ceea ce iubesc – scriu pentru voi, oferind informații utile și interacțiune creativă. Pe lângă asta, văd soarele dimineața; aud vântul șuierând; respir aroma florilor și a vieții. VIAȚĂ! Locul care mă încarcă cel mai mult cu energie este natura.
Într-o zi, Dalai Lama a spus că „sensul vieții este cunoscut de cel care a creat-o, dar nu este comunicat celui creat”.
Cred că este o declarație perfectă care reflectă toate posibilele interpretări și sensuri ascunse. Dar ce credeți voi, care este sensul vieții umane? Ce înseamnă pentru voi fericirea?
