Unele lucruri este mai bine să le ții pentru tine. În fiecare persoană cu care interacționăm există lumină și întuneric, și niciodată nu știm ce poate aduce la suprafață partea întunecată a lor, ce acțiuni sau cuvinte ale noastre ar putea stârni invidie, furie sau ofensă. Înțelepții arabi credeau că pentru a trăi o viață fericită, trebuie să ne ghidăm după 4 principii de bază.
1. Prima înțelepciune: Dacă te doare ceva – taci.
Există o poveste din vremuri străvechi despre bătrânul Ezio. Bătrânul Ezio a rămas singur la fermă după ce fiul său s-a înrolat în armată. Ezio a muncit cu curaj, s-a străduit din greu și a gestionat singur întreaga fermă.
Odată, un vecin i s-a apropiat și l-a întrebat: “Ce faci, Ezio?”
“Mă doare spatele”, s-a plâns Ezio vecinului.
Imediat, în întreaga regiune a început să se răspândească zvonul că pe bătrânului Ezio îi doare spatele și că nu poate avea grijă de proprietatea și animalele sale. Prin urmare, au început să-i vină oferte de la vecini pentru a-i cumpăra proprietatea pe nimic.
Când le-a spus că suma oferită era prea mică pentru proprietatea sa, aceștia i-au răspuns: “Orice sumă de bani e mai bună decât nimic. Tu te plângi de spate, ești bătrân și slăbit, vinde-ți averea.”
Nimeni nu i-a oferit ajutor, toți voiau doar să profite de el. Bătrânul a continuat să tacă și să lucreze, iar când fiul său s-a întors din armată, Ezio i-a lăsat moștenire ferma.
Fiul l-a mulțumit pe tatăl său și l-a rugat să-i dea cel mai important sfat care îl va ajuta să trăiască o viață fericită. Și Ezio i-a dat cel mai important sfat:
“Dacă te doare ceva – taci. Altfel, mai întâi vor simți compasiune pentru tine, apoi te vor lovi exact în acel punct dureros.”
2. A doua înțelepciune: Nu spune prietenului tău ceea ce nu i-ai spune dușmanului tău.
În fiecare persoană există lumină și întuneric, niciodată nu știi când acea latură întunecată se va trezi și ce o va trezi. Mai bine nu spune prietenului tău ceea ce nu i-ai spune dușmanului tău. Dacă îi dezvălui un secret prietenului tău și el îl folosește în dezavantajul tău, vei fi supărat pe două persoane: pe tine și pe prietenul tău.
Arthur Schopenhauer era de acord cu acest lucru: “Nu spune prietenului tău ceea ce nu ar trebui să știe dușmanul tău.”
3. A treia înțelepciune: Niciodată să nu vorbești rău despre tine însuți.
O altă poveste scurtă, dar foarte înțeleaptă, din învățăturile arabilor.
Bătrânul Okkam a trăit în deșert timp de 10 ani. În fiecare zi, el a muncit din greu pentru a găsi apă, și când a reușit, toți locuitorii satului au venit să-l felicite. Cu toate acestea, el nu a vrut să se laude și credea că nu a realizat nimic valoros.
Acesta spunea: “Nu este meritul meu, Dumnezeu m-a ajutat să găsesc apa.”
În scurt timp, toți au început să trateze descoperirea sa de apă ca pe ceva lipsit de valoare, neimportant. În loc să bea apa, ei și-au spălat picioarele în izvor. Și în curând, apa s-a transformat într-un lac murdar și tulbure. Bătrânului i-a părut foarte rău, dar oamenii au tratat eforturile lui exact așa cum el își spusese – ca și cum ar fi fost o bagatelă, nu o resursă valoroasă.
Așadar, amintește-ți că cel care se umilește și nu se respectă pe sine îi dă exemplu altora să-l umilească și să nu-i aprecieze eforturile. Dacă te respecți pe tine însuți, vorbește despre tine cu respect și comportă-te cu demnitate iar ceilalți te vor trata cu respect.
Bruce Lee a spus foarte bine: “Niciodată să nu vorbești rău despre tine însuți, nici măcar în glumă. Mintea noastră nu face diferența. Cuvintele sunt energie. Dacă poți schimba ceea ce spui despre tine însuți, vei schimba viața ta.”
4. A patra înțelepciune: Nu te plânge.
“Răbdarea înseamnă să-ți ții sufletul departe de plângeri, în afară de Dumnezeu.” – Ibn Arabi
Într-o lume care adesea ne îndeamnă să ne exprimăm nemulțumirile și plângerile, înțelepciunea lui Ibn Arabi, filosof și teolog din secolul al XII-lea, oferă o perspectivă profundă asupra artei de a fi răbdător. Conform cuvintelor lui Arabi, plângerea ar trebui rezervată doar rugăciunilor și momentelor de mare suferință. În rest, ar trebui să fim răbdători și să trăim fără a ne risipi în plângeri și lacrimi.
Răbdarea, așa cum o sugerează Ibn Arabi, nu înseamnă acceptarea pasivă a adversităților, ci mai degrabă o forță interioară activă care ne permite să facem față provocărilor vieții cu eleganță și rezistență. Practicând răbdarea, dezvoltăm o forță interioară care ne permite să întâmpinăm dificultățile cu grație și persistență, ceea ce în cele din urmă conduce la fericire.
