Atunci când încetezi să mai ai așteptări, sufletul devine mai ușor, simți că abia atunci începi să trăiești, pentru că până atunci te-ai gândit mai mult la cum vrei să trăiești, decât să te bucuri de momentul prezent.
Atunci când încetezi să mai aștepți rezultate de la tine, pare că îți descătușezi mâinile și îți permiți să fii tu însuți. Când încetezi să mai ai așteptări de la tine, e ca și cum ți s-a ridicat o piatră de pe umeri. Înainte, orice ai fi făcut, ți se părea insuficient.
Voiai mereu mai mult și mai mult, spuneai că nu ți-ai arătat întregul tău potențial și că trebuie să devii cineva important, să faci ceva important, să creezi ceva nemaipomenit, să te îmbogățești și așa mai departe.
Atunci când încetezi să mai aștepți ceva de la alții și să aștepți ca ei să te observe, să te evalueze, să facă ceva pentru tine, să fie buni și responsabili cu tine, să te ajute mereu – le permiți să fie ei înșiși, iar povara așteptărilor dispare. Fiecare are propria sa viață și o trăiește așa cum crede de cuviință.
Atunci când încetezi să mai aștepți ceva de la partenerul tău – să înceapă să te înțeleagă și să facă ce vrei tu – îi permiți să fie el însuși și să trăiască viața alături de tine, e normal ca între voi să existe diferențe, pentru că sunteți oameni diferiți și aveți caractere diferite, perspective diferite asupra lumii.
Atunci când încetezi să mai aștepți bani și ești mulțumit de sumele care vin cu recunoștință, acestea cresc treptat. Atunci când încetezi să aștepți ceva de la viață și să ceri să îți dea ceva – elimini senzația că ești nedreptățit, că faci atât de multe și altcineva nu face nimic și obține astfel de rezultate.
Încetezi, de asemenea, să mai ai așteptări ca ziua de mâine să fie minunată și fără probleme. Copilul naiv din interior dorește liniște și siguranță, pace și liniște, dar adultul din exterior nu realizează că liniștea și siguranța se află în interior, nu în absența sarcinilor externe sau a problemelor care trebuie rezolvate.
Când încetezi complet să mai aștepți ceva, ce se va întâmpla în viitor devine indiferent. Înainte era important să fie doar lucruri bune, benefice, pentru ca totul să fie pur și simplu bine.
În acel moment, însă, exista frica interioară că ceva ar putea să se întâmple și că nu ai putea face față. Eliberezi așteptările cu privire la viitor, spunându-ți: “Ce va fi, va fi. Totul se va aranja pentru mine în cel mai bun mod posibil”.
Desigur, am planuri despre ceea ce vreau să realizez, dar s-a dovedit că planurile mele și ceea ce cred eu despre ele sunt destul de diferite în comparație cu oportunitățile pe care viața mi le-a pregătit. Cu adevărat, căile Domnului sunt neînțelese.
Așteptările împiedică energia să se concentreze asupra unui singur lucru. De obicei, se concentrează asupra a ceea ce a fost deja construit în minte, împiedicând energia să evolueze și să aducă tot ce este mai bun pentru tine. De obicei, ceea ce este mai bun este exact lucrul la care nu te așteptai sau pe care nu ți-l doreai neapărat.
Atunci când așteptarea constantă stă în interior, înseamnă că în minte există o serie de așteptări despre cum trebuie să fie totul – și mintea lucrează din greu pentru a urma această serie și pentru a nu lăsa nimic să scape de sub control.
Întrebarea “Cum?” este mereu în minte, și cel mai interesant lucru este că răspunsurile nu se găsesc. Cele mai multe răspunsuri vin atunci când nu te gândești “Cum?”. Pentru că eul interior (sau mai degrabă creierul) voia să știe mai devreme cum vor decurge lucrurile, dar asta nu este posibil.
Înainte de a face ceva, trebuia să treci printr-un proces de pregătire lung și dureros, care se întindea atât de mult încât nu mai rămânea energie pentru acțiune. Asemănător cu modul în care te pregătești cu dăruire pentru un examen și îți epuizezi toate resursele, iar apoi nu mai poți da tot ce e mai bun din tine.
Fiecare minut din viața noastră este momentul perfect de dezvoltare pentru noi, pentru că așa este concepută lumea. Dacă te uiți în urmă – vei înțelege asta.
