Cum sa iti recapeti iubirea de sine, trei sfaturi care te vor ajuta

Parintele Cleopa a fost unul dintre cei mai mari duhovnici din Romania, iar invataturile sale au fost si vor fi un reper pentru toti crestinii din tara noastra. Parintele Cleopa a explicat studentilor de la teologie cat de important este sa ne pastram mintea curata pe tot parcursul vietii. Parintele Cleopa ne dezvaluie cele patru arme pentru pastrarea mintii curate Vointa Pacatele, dupa cum spune parintele Cleopa, bat la usa mintii noastre in fiecare moment al existentei. Ele vin, insista si raman, indiferent de momentul sau de starea pe care o avem. De aceea, e nevoie de multa vointa pentru a le tine la distanta. Iar noi, oamenii am fost inzestrati de catre Creator cu aceasta putere: vointa. ”Indata ce ne-am trezit, simtim cu mintea daca se apropie un pacat de minte sau un gand rau; ca orice gand rau este un sarpe ganditor, adica un diavol. Si indata ce l-am simtit ca se apropie, sa ne impotrivim; cu arma bunei voiri ( cu vointa ) ne impotrivim sa nu-l primim, caci avem aceasta putere”, scrie noulpamant. Atentia Mai apoi, e nevoie de atentie. Caci vointa nu poate functiona singura, fara ajutor. Avem nevoie sa fim permanent in ”garda”, sa ne „pazim spatele” zi si noapte. Caci doar fiind atenti la momentul in care pacatele se indreapta spre mintea noastra, le vom putea combate. Rugaciunea Pentru ca reusita sa fie garantata, mai este nevoie de o arma extrem de importanta, rugaciunea. Fara ea, sustine parintele Cleopa, procesul pastrarii mintii curate este aproape imposibil. Daca nu exista comunicare si conexiune cu Divinitatea, nu exista nici implinire si evolutie. Smerenia Si nu in ultimul rand, avem nevoie de smerenie: ”Ne trebuie smerenie ! Sa ne trezim cu mintea, sa ne impotrivim pacatului cu mintea, sa chemam pe ” Doamne Iisuse … ” si sa avem mare smerenie a inimii si cunostinta de sine, fiindca ne luptam cu demonii cei mandri”, spune parintele Cleopa. Iar smerenia este un atribut pe care ar trebui sa-l aiba fiecare om, nu neaparat in aceasta lupta, ci si in viata de zi cu zi. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Îti cunosti cu adevărat valoarea?

De cate ori ne indoim de valoarea noastra, de ceea ce meritam intr-adevar si de ceea ce putem realiza? Acum gandeste-te bine. Incearca sa raspunzi la urmatoarele intrebari: 1. Spune care sunt cele mai bogate 5 persoane din lume. 2. Spune care sunt ultimele 5 castigatoare de la Miss Univers. 3. Spune 10 castigatori ai premiului Nobel. 4. Spune care sunt ultimii 5 castigatori ai premiului Oscar cel mai bun actor sau actrita. Cum merge? Rau? Nu te preocupa. Nici unul dintre noi nu isi aminteste care erau cei mai buni ieri. Iar aplauzele se duc! Si trofeele se umplu de praf! Castigatorii se uita! Acum raspunde la urmatoarele: 1 – Spune 3 profesori care te-au ajutat in formarea ta 2 – Spune 3 prieteni care te-au ajutat in momente dificile 3 – Gandeste-te la cateva persoane care te-au facut sa te simti special 4 – Spune numele a 5 persoane cu care iti petreci timpul. Cum merge? Mai bine? Persoanele care fac diferenta in viata ta nu sunt cele cu cele mai bune rezultate, cu multi bani sau multe premii… Sunt cele care isi fac griji pentru tine, care au grija de tine si care stau oricum cu tine.Chiar daca nu esti asa cum sunt ei sau chiar daca nu esti intr-o perioada buna financiara. Gandeste-te o clipa…viata este foarte scurta! Tu, pe ce lista esti? Nu stii?… Afla! Nu esti printre cei faimosi, dar esti printre cei la care m-am gandit ca vor citi aceste randuri. “O lumanare nu pierde nimic daca aprinde o alta…” Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Câteodată stima noastră de sine se află în mâinile celorlalți. Uităm că suntem valoroși și că merităm anumite lucruri. Acest fenomen psihologic își are rădăcina în copilărie și în experiențele din trecut care ne-au modelat personalitatea. Reține însă că iubirea de sine trebuie susținută în fiecare zi. Este nociv să o neglijăm.

Iubirea de sine nu înseamnă să devii narcisist sau egoist. Din contră, aceasta presupune să fii iscusit, înțelept și intuitiv, să îți cunoști atât propriile limite și drepturi, cât și pe cele ale oamenilor din jurul tău.

Închipuie-ți că iubirea de sine este un cristal delicat. Cu cât o îngrijești mai bine, cu atât aceasta va fi mai frumoasă și te va inspira. Dar ai grijă să nu lași niciodată această bijuterie prețioasă pe mâna altuia și nu permite nimănui să o distrugă.

În articolul de azi îți prezentăm 3 expresii care te vor ajuta să îți protejezi iubirea de sine așa cum este firesc.

1. „Nu sunt egoist când îmi ofer ceea ce merit, ci îmi apăr iubirea de sine și demnitatea”

Iubirea de sine și egoismul nu sunt sinonime

„Dacă nu te iubești pe tine, nimeni nu te va respecta”. Poate sună a clișeu, dar când îți iei inima în dinți și începi în sfârșit să ai grijă de tine, ceva incredibil se întâmplă. Mai exact, ceilalți încep să îți spună că te-ai schimbat și că ai devenit puțin mai egoist.

În primul rând, înțelege că există o anumită distanță între iubire de sine și egoism. O persoană matură și echilibrată nu va trece de la una la cealaltă. Din păcate, deși aprecierea de sine este deseori neglijată, societatea tinde să o privească negativ.

Când îi spui cuiva „Nu, nu pot să mă întâlnesc cu tine. În după-amiaza aceasta simt nevoia să fiu singur, să mă plimb și să mă gândesc la anumite lucruri”, mulți te vor eticheta drept ciudat sau chiar nepoliticos. Dar nu este o dovadă de egoism să îți oferi ceea ce vrei și ai nevoie.

Un individ care nu acceptă asta nu îți este un prieten adevărat. Cei mai buni prieteni și cei mai apropiați membri de familie sunt acele persoane care te înțeleg și îți respectă deciziile.

Publicitate

2. „Trebuie să trasez limite pentru a-mi proteja demnitatea, identitatea și esența”

Iubirea de sine te face fericit

Orice persoană care încearcă să trăiască fără o barieră protectoare între ea și elementele care îi pot face rău acceptă tot ceea ce soarta îi oferă, fie că este vorba de lucruri pozitive sau negative.

Dar cum ar fi dacă ai decide să fii mai înțelept și să accepți doar lucrurile bune? Nici asta nu este o dovadă de egoism. Făcând acest pas esențial, îți vei îmbunătăți sănătatea mentală și emoțională. Practic, vei dobândi o senzație de bunăstare care îți va afecta în mod direct și echilibrul fizic.

Nu ezita să ridici bariere și garduri între tine și acei indivizi care încearcă să te abuzeze sau manipuleze. Îți va fi foarte ușor să îți îmbunătățești calitatea vieții dacă începi să trasezi limite.

3. „Iubirea de sine este de neprețuit și nu trebuie ignorată”

Iubirea de sine este o comoară

Iubirea de sine nu înseamnă doar să te protejezi și să știi clar ce îți aparține și ce nu. Aceasta este asociată demnității, o esență inviolabilă și unică ce te definește și îți creează imaginea de sine.

Iubirea de sine este tăria dinlăuntrul tău, care îți permite să faci față greutăților, să îți împlinești visurile și să creezi realitatea pe care o vrei.

Nu este ușor să faci toate lucrurile acestea. Din acest motiv, trebuie să reții că iubirea de sine este sinonimă cu dezvoltarea continuă. Câteodată ea devine slăbită, se îmbolnăvește sau este călcată în picioare. Alteori uităm să o hrănim, pentru că asta necesită informații, prieteni, perspective și experiențe noi.

Iubirea de sine este de neprețuit, valoarea sa este inestimabilă. Nu o poți oferi nimănui altcuiva, pentru că îți aparține ție. Celorlalți le poți dărui ceea ce îți dăruiești ține însuți: respect, dragoste, o coexistență benefică și armonie.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Un om bogat, cu numele Săvoiu, alungă pe o chiriaşă săracă, o biată văduvă cu 5 copii, pentru că nu mai avea cu ce să plătească chiria. Ea se înfăţişă încă o dată în faţa bogătaşului, însoţită de cei 4 copii mici, căci al cincilea era bolnav în pat, pentru a-l ruga să-i lase măcar 7-8 zile, până se va însănătoşi copilul cel mic, dar Săvoiu nu vru, nici în ruptul capului. Femeia îngenunche cerându-i îndurare, iar copii plângeau, dar nepăsător Săvoiu merse în pavilionul din grădină ca să se odihnească aşa cum obişnuia el în fiecare zi. Era o după amiază înăbuşitoare, nici un fir de aer nu se mişca, iar în spatele grădinii se auzea zgomotul molcom al râului. Săvoiu încercă să adoarmă, dar nu putea; simţea parcă o răcoare în tot trupul, iar vâjâitul apei râului i se părea prea tare. Din îndepărtări se auzi tunetul întârziat al unei furtuni; atunci i se păru că aude un glas. Era glasul conştiinţei, glasul dreptăţii. Se sculă, cutremurându-se de o frică neînţeleasă, şi porunci servitorilor s-o caute pe văduva cu cei 5 copii şi s-o aducă înapoi de unde plecase. Dar ea plecase cu copiii în pădure şi nu putea fi găsită nicăieri. A doua zi află că murise copilul cel bolnav, iar mama, cu cei 4 copii rămaşi, găsise adăpost la un om sărac, dar credincios şi cu frică de Dumnezeu. Săvoiu începu să urască grădina, pavilionul, râul, vântul şi îi fu groază de întunericul liniştit al nopţii care se lăsase. În curând căzu într-o boală grea. În aiureala când a căldurilor, când a tremurăturilor, pomenea întunericul nopţii şi tunetul furtunii. Peste câteva zile îşi dădu duhul. Glasul conştiinţei a răsunat în sufletul lui, dar, fiind prea târziu, Săvoiu nu a putut repara nimic. S-a împlinit zicala înţelepciunii populare, care sună aşa: După faptă şi răsplată.

O alta pilda despre Iertare

Ludovic al Xll-lea, regele Franţei, a luat tronul numai după multe împotriviri şi lupte, din care s-a ales cu mulţi duşmani. Când ajunse rege, luă un registru, în care erau trecute numele multor persoane, şi însemnă cu o cruce roşie pe acelea ale persecutorilor lui. Fapta regelui ajunse la urechile duşmanilor, care se crezură pierduţi şi fugiră. Dar Ludovic puse să-i cheme şi le spuse: — Am făcut o cruce în dreptul numelor voastre, ca să-mi amintesc de crucea Mântuitorului şi ca să iau exemplu de la Acela care, de sus de pe cruce a spus: „Tată, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!” Din ziua aceea, regele n-a avut alţi prieteni şi apărători mai credincioşi decât aceşti oameni. (Dintr-un vechi manual de Religie)

O pilda despre bunatate

O prinţesă vestită din neamul Burbonilor, voind să-şi facă o operaţie la mână, chemă pe unul din cei mai renumiţi medici din Paris. Acest mare medic de obicei era foarte bun şi priceput în meseria lui de chirurg. Dar, din nenorocire, de data asta n-a cusut rana cu atenţia obişnuită şi mâna prinţesei s-a umflat îngrozitor. A trebuit să-i taie în scurt timp mâna. Dar nici această operaţie n-a reuşit aşa cum trebuia. Peste câteva zile prinţesa se afla pe patul de moarte. Dându-şi seama că nu mai avea mult de trăit, cu o jumătate de oră înainte de a muri, ea chemă pe avocatul său, care-i făcuse testamentul după dorinţa ei, şi-l rugă să mai scrie următoarele cuvinte: „Las medicului cutare, care m-a operat şi fără voia lui a fost pricina morţii mele, un venit pe viaţă de două mii de franci aur, pentru că prevăd că, datorită acestei întâmplări, bolnavii nu vor mai apela la dânsul. Şi eu nu vreau ca, din pricina morţii mele, să ajungă în stare de sărăcie.” Câtă bunătate sufletească cu adevărat creştină! Această întâmplare ne arată că bunătatea este adevărata frumuseţe a sufletului.