Nimeni nu poate răni mai adânc o persoană decât propria mamă. Faptele, acțiunile și cuvintele ei rămân în mintea noastră pe toată durata vieții, modelează personalitatea noastră, atitudinea față de noi înșine și lume.
Un copil care nu a primit suficientă iubire maternă, atenție, acceptare sau grijă în copilărie poate purta acea supărare pe tot parcursul vieții, rămânând în permanență legat de trecut. În acest articol vă voi prezenta cum să scăpați de supărarea față de mamă, să o iertați și să începeți să trăiți propria voastră viață, după recomandările unui psiholog.
Ce înseamnă iertarea?
Înainte de a vorbi despre tehnicile care pot ajuta să eliberezi supărarea față de mamă, să o ierți și, eventual, să îmbunătățești relația cu ea, ar trebui să clarificăm ce se înțelege prin iertare:
Iertarea este decizia de a renunța la sentimentele negative și la dorința de a te răzbuna pe cel care ți-a făcut rău. Asta nu presupune negarea sau uitarea a ceea ce s-a întâmplat (să te prefaci că nu s-a întâmplat nimic nu este iertare).
Este un proces prin care ne împăcăm cu ceea ce s-a întâmplat: recunoaștem că nu putem schimba nimic la ceea ce s-a întâmplat, punem responsabilitatea pentru ceea ce s-a întâmplat pe cel care ne-a făcut rău și rămânem cu responsabilitatea de a decide cum să trăim cu consecințele.
Iertarea nu obligă persoana care iartă să revină la punctul de plecare și să acorde din nou vinovatului încrederea pe care o avea înainte. Aceasta este o muncă internă semnificativă, realizată pentru a ușura propriile trăiri, nu pentru comoditatea celeilalte părți implicate în conflict.
Iată 3 tehnici care te pot ajuta să treci peste supărarea față de mamă
1. Separă imaginea de mamă de imaginea educatoarei
Imaginea mamei în conștiința unui adult poate fi adesea foarte contradictorie și poate provoca emoții complexe. Unii nu își pot permite să fie supărați pe mamă, în timp ce alții, dimpotrivă, nu pot vedea în spatele supărării sentimentele calde. În această situație, este necesar să separăm în conștiința noastră două lucruri:
a) Există mama ca organism care v-a purtat în pântece și v-a dat naștere, oferindu-vă toate resursele ei, v-a protejat și v-a hrănit.
b) Există mama ca personalitate separată, care v-a educat și a construit într-un fel sau altul relația cu voi, fie corect sau nu.
Întregul negativ pe care oamenii răniți din copilărie îl simt față de mamă se îndreaptă către a doua parte. Prima parte merită cel puțin recunoștință. Prin separarea acestor două imagini, eliberați spațiu pentru recunoștință, căldură și posibilitatea interacțiunii ulterioare cu mama, chiar dacă ați fost foarte afectați.
2. Recunoaște furia și exprimă-ți supărarea
Reamintiți-vă momentele în care ați simțit durere, supărare, dezamăgire, etc. Le puteți scrie pe o foaie de hârtie sau puteți să le treceți în revistă în memorie. Lăsați emoțiile să apară și să fie alături de voi, nu încercați să scăpați imediat de ele. Recunoașteți-vă dreptul la aceste emoții.
Apoi, dacă aveți ocazia să aveți o discuție directă, puteți să le exprimați direct mamei. Totuși, este important să faceți acest lucru într-un mod ecologic, folosind enunțuri de tipul “eu”, altfel există riscul ca încercarea dvs. de a clarifica relația să fie percepută ca o agresiune.
Nu așteptați scuze, regrete sau remușcări. Poate că mama dvs. va dori să le exprime, dar s-ar putea să nu o facă. Poate că va deveni supărată sau se va simți ofensată, sau poate va încerca să vă dea motive. Nu vă concentrați pe ce veți primi în schimb, pe cuvintele celuilalt. Valoarea exprimării sentimentelor stă în procesul în sine, nu doar în reacția celuilalt.
Dacă nu aveți posibilitatea sau dorința de a vorbi personal cu mama, puteți să-i scrieți o scrisoare sau să puneți o poză cu ea în fața voastră și să-i spuneți tot ceea ce aveți pe suflet privind imaginea ei. Vorbiți și scrieți până când simțiți că emoțiile scad, tensiunea se diminuează și corpul se relaxează.
3. Pune-te în locul mamei tale
Cum a fost copilăria mamei tale? Cum a fost viața ei, condițiile în care te-a născut? Nu toate femeile care devin mame sunt într-adevăr pregătite pentru asta. Acest lucru este valabil în special pentru mamele tinere. Desigur, acest lucru nu scuză atitudinea ei rece sau aspră față de tine.
Cu toate acestea, dacă vă veți pune în poziția ei de azi, dintr-o perspectivă matură, și încercați să vedeți lumea prin ochii ei, vă va fi mai ușor să înțelegeți motivele acțiunilor și comportamentului ei. Poate acolo veți găsi explicațiile de care aveați nevoie pentru a elibera supărările copilăriei.
Iertarea nu este întotdeauna posibilă, iar asta este în regulă
Iertarea este o alegere și nu sunteți obligat să o faceți. Uneori, o persoană nu poate ierta părinții, oricât de mult ar încerca, sau nu vrea să facă asta. Uneori, comunicarea cu mama poate fi atât de distructivă și poate aduce atâta suferință, încât este mult mai bine să nu o mai faceți deloc.
Acest lucru este, de asemenea, în regulă. Nu vă învinovățiți pentru că nu puteți avea sentimente calde față de mama voastră. În cele din urmă, principala voastră responsabilitate este să aveți grijă de voi și de viața voastră.
