Știi că doar în singurătate descoperim cele mai importante adevăruri despre viața noastră. Fără așteptările celorlalți, putem vedea cine suntem cu adevărat. Știi ce înseamnă să fii singur. Aceasta nu este singurătatea care îți provoacă acel sentiment apăsător și panică.
Singurătatea într-un context negativ este ceea ce se întâmplă atunci când te convingi că nu mai meriți legături. Singurătatea este ceea ce se întâmplă atunci când crezi că dragostea este ceva ce primești doar atunci când ești suficient de bun, ceva ce primești atunci când joci după anumite reguli stricte impuse de cei de la care îți dorești cel mai mult să o primești.
Acest tip de legătură nu este, de fapt, o legătură.
Este foame.
Este vanitate.
Este atașament.
Iar legătura adevărată este o stare de flux liber, în care împărtășești prezența cu ceilalți, și mult mai mulți oameni doresc să fie conectați cu tine decât probabil îți imaginezi. Legătura este conștientizarea că, chiar și atunci când viața îți oferă o perioadă de singurătate, nu ești niciodată complet deconectat.
Ești parte din fiecare persoană pe care ai iubit-o vreodată.
Ești parte din fiecare loc în care ai fost vreodată.
Cineva are grijă de tine, chiar dacă aceia care au grijă de tine nu mai sunt prezenți în viața ta de zi cu zi.
Ai aproape întotdeauna cel puțin o persoană care ține la tine suficient de mult încât să rămână lângă tine chiar și în cele mai grele momente.
Cu toții credem că, trăind într-o societate atât de hiperconectată, ar trebui să fim mai puțin singuri ca niciodată. Nu doar că putem menține legătura cu toți cei pe care i-am cunoscut vreodată, dar putem și să observăm fiecare detaliu al vieții lor desfășurându-se în fața noastră. Niciodată până acum, oamenii nu s-au simțit atât de înconjurați de alții în acest mod.
Aici se află problema.
Ceea ce câștigăm în „conexiune”, pierdem în context.
Oamenii obișnuiau să plece din orașele lor, să-și schimbe prietenii, întâlnindu-se din când în când, dar în general lăsând detaliile personale pentru cei care creșteau alături de ei.
Acest lucru este benefic, deoarece ne oferă spațiu pentru a ne găsi o nouă identitate în loc să fim prinși în încercarea de a satisface toate acele identități pe care le-am creat, care s-au adunat împreună pentru a mărturisi cine suntem astăzi.
Ne simțim cel mai singuri când suntem străini față de noi înșine, iar într-o lume în care toți se uită la noi, suntem mai degrabă fragmente din ceea ce ar vrea ei să fim decât întregul pe care dorim să-l devenim.
Nu știm unde ne aflăm, deoarece percepțiile noastre despre noi sunt legate de așteptări. Avem fețe diferite pentru oameni diferiți, și undeva, în mijlocul presiunii constante de a fi altcineva, pierdem ceva.
Adevărata noastră esență.
Eu-ul nostru autentic.
Eu-ul care știe că suntem constant și fundamental conectați unul cu celălalt.
Eu-ul care știe că nu avem nevoie de sute de prieteni pentru a fi întregi.
Nu avem nevoie nici măcar de o duzină de prieteni.
Viața nu este un concurs de popularitate.
Nu este vorba despre cine este mai bun în ce și cât de mult.
Este vorba despre o conexiune reală, care constă în disponibilitatea de a ne arăta așa cum suntem și în conștientizarea faptului că suntem întâmpinați exact acolo unde suntem.
Fără ajustări.
Fără schimbări.
Fără ascunderi.
Când avem o astfel de conexiune autentică, descoperim un sentiment de unitate pe care nu l-am putea aduna niciodată doar privind fragmente din viața cuiva. Începem să înțelegem că acele îndoieli subtile, fricile abia perceptibile, curiozitatea profundă – sunt universale. Indiferent cât de diferiți suntem și cât de diferite pot fi experiențele noastre, nu există experiență umană pe care să nu o fi trăit cineva, cel puțin într-o versiune similară.
A ajunge la această înțelegere nu este foarte ușor.
Trebuie să vedem cu adevărat prin masca a ceea ce am crezut că este conexiune, încercând să o întărim în realitate.
Trebuie să renunțăm cu adevărat la încercarea de a-i mulțumi pe toți cei pe care ni-i putem imagina, pentru a reveni la noi înșine.
Când viața ne oferă o perioadă de singurătate, trebuie să găsim în noi curajul de a dormi singuri, de a mânca singuri, de a sta noaptea în pat și de a ne gândi dacă totul va fi bine cu noi.
Încercați să găsiți iubire în acele momente pe care viața vi le-a oferit pentru a fi singuri.
Încercați să găsiți iubire atunci când vă amintiți că deja faceți parte din ceva mult mai mare decât cine sunteți, de unde ați venit și unde vă veți întoarce.
Încercați să găsiți iubire în faptul că, poate, vi se oferă șansa de a vă cunoaște pe voi înșivă, astfel încât să puteți prezenta acea persoană cuiva.
Și, poate, aceasta va fi partea din voi care v-a lipsit tot acest timp.
