Anxietatea se formează ca rezultat al unei interacțiuni complexe între factori biologici, genetici, de mediu și psihologici, iar cauzele sale nu sunt pe deplin înțelese. De obicei, ea apare din combinația unor vulnerabilități genetice cu situații stresante sau traumatice din viață. Iată o prezentare a principalilor factori implicați:
Factori genetici și biologici: O istorie familială de anxietate crește riscul, sugerând o predispoziție genetică. Pe plan biologic, anxietatea implică reacția “luptă sau fugi” a corpului la amenințări percepute, care poate deveni exagerată în tulburările de anxietate. Probleme de sănătate fizică, cum ar fi afecțiuni cronice, pot declanșa anxietate.
Factori de mediu și experiențe de viață: Evenimente traumatice, izolarea socială, traume din copilărie sau evenimente negative (cum ar fi pierderi, stres la muncă sau școală) pot contribui semnificativ. Presiuni societale, lipsa de suport pentru sănătatea mintală sau preocupări legate de mediu (cum ar fi schimbările climatice) pot amplifica anxietatea.
Factori psihologici: Anxietatea poate fi declanșată de frica de situații sociale, stres cotidian sau percepția disproporționată a amenințărilor. Ea este o reacție normală la stres, dar devine problematică atunci când persistă și interferează cu viața zilnică.
Anxietatea are întotdeauna aceeași bază: încercarea de a controla ceea ce nu poate fi controlat. Sănătatea, viitorul, banii, copiii — toate sunt domenii în care omul are influență, dar nu și control absolut. De aceea apare anxietatea: mintea încearcă să țină totul sub control, dar lumea oricum funcționează după propriile legi.
Pentru a nu mai fi prizonierul anxietății, e important să îi vezi structura. Anxietatea se compune din trei elemente: primul — gândul că „ceva va merge prost”; al doilea — imaginea unei catastrofe în minte; al treilea — reacția fizică a corpului (tensiune, respirație accelerată, încordare). Când toate acestea se amestecă, pare că te scufunzi. Dar dacă le separi, deja e mai ușor: există gând, există imagine, există corp. Nu sunt același lucru.
Anxietatea nu dispare prin reprimare sau distragere. Ea slăbește atunci când omul recunoaște sincer: da, incertitudinea va exista mereu. Viitorul nu poate fi controlat. Banii nu vor oferi niciodată garanții absolute. Copiii nu vor trăi fix după așteptările tale. Sănătatea nu se supune întotdeauna planurilor tale. E o realitate neplăcută, dar tocmai ea eliberează. Pentru că atunci când nu mai lupți cu incertitudinea, anxietatea își pierde terenul.
Ce funcționează în mod real
Definește concret ce anume te sperie. Nu „totul se va prăbuși”, ci „mi-e teamă că îmi voi pierde locul de muncă” sau „mi-e teamă că copilul nu va reuși”. Când ai claritate, poți lucra cu asta.
Întreabă-te: „Ce voi face dacă se întâmplă?” În momentul în care există un plan, anxietatea scade, pentru că situația nu mai este o amenințare difuză, ci o sarcină concretă.
Adu-ți atenția în prezent. Nu „ce va fi peste un an”, ci „ce am acum?”. De cele mai multe ori, constați că acum ești în siguranță: ai un acoperiș, mâncare, respiri, ești viu. Restul este în viitor, iar până când nu a venit, tu trăiești aici și acum.
Anxietatea este rezultatul obiceiului de a trăi în viitor. Soluția este să revii în prezent și să fii dispus să accepți incertitudinea cu onestitate. În clipa în care omul încetează să mai caute garanții, încetează și să hrănească anxietatea. Și atunci viața devine mai simplă și mai liberă.
