Este o rană care nu se vindecă. În orice caz, va dura timp – câteva luni sau câțiva ani, pentru a accepta ceea ce s-a întâmplat. Durerea mentală dispare temporar, apoi se reîntoarce cu o putere și mai mare. Durerea nu va dispărea complet, poate doar să se atenueze de-a lungul anilor. Iar asta poate dura mult timp. Cu greu vei găsi vreo modalitate de a face față durerii.
Nașterea, viața și moartea sunt verigile aceluiași lanț. Viața omului nu are excepție. În viața fiecăruia vine un moment în care trebuie să înfrunți moartea celei mai apropiate și dragi persoane – tată, mamă, copil, soț, soție.
Cum să supraviețuiești durerii și să te împaci cu acest fapt al vieții?
1. Recunoașterea faptului morții
Acceptarea pierderii unei persoane dragi poate fi foarte dificilă. De regulă, omul nu este pregătit pentru asta. Evenimentul ne ia câteodată prin surprindere, chiar dacă o rudă este grav bolnavă de multă vreme.
Prima dată apare negarea. Nu vrem să recunoaștem ce s-a întâmplat. În ciuda suferinței, ne agățăm inconștient de cel decedat: încercăm să comunicăm cu el, să ne cerem iertare, ne străduim să ne exprimăm dragostea.
2. Acceptare
La început, persoana îndurerată nu este capabilă să accepte ceea ce s-a întâmplat. Sentimentele de furie, resentimente, nedreptate ale acestei lumi o domină. Se instalează disperarea, gânduri constante despre deznădejdea situației. Incapacitatea de a fi de acord cu ceea ce se întâmplă și de a accepta.
Cel care a pierdut o persoană dragă începe să se învinovățească pe sine, pe medici, pe rude, pe soartă, pe însuși decedatul. În acest moment nu realizează că acest lucru s-a întâmplat deja și că totul este în mâinile lui Dumnezeu. Nimic pe lumea asta nu ne aparține.
3. Trăitul în durere
În primul rând, trebuie să acceptăm ideea că durerea nu va dispărea niciodată complet. Și oricât de greu ți-ar fi, trebuie să te împaci cu acest gând.
Nu trebuie să te lupți cu durerea mentală – orice rezistență provoacă o reacție. Dimpotrivă. Este necesar să o simți, să te conectezi cu ea, să o lași să treacă prin tine, să o asculți, să „trăiești” această durere. Permite-ți să simți această durere.
Trebuie să arunci emoțiile acumulate, să plângi, să respiri. Lasă lacrimile să curgă.
4. Eliberarea sufletului
Moartea este întotdeauna subită. Este pur și simplu imposibil să fii pregătit pentru asta.
Sufletul tău este chinuit de gânduri și sentimente că nu ai avut timp să spui ceva foarte important unei persoane dragi, nu ți-ai exprimat dragostea, nu i-ai acordat suficientă căldură și atenție, nu ți-ai cerut iertare și nu ai iertat-o, nu ați terminat treburile comune.
Aceste sentimente și emoții, din păcate, nu scurtează calea spre eliberare. Suferința nesfârșită nu va schimba absolut nimic. Trebuie să găsim puterea în noi înșine să eliberăm sufletul celui decedat.
Dar cum să dai drumul?
Lăuntric, cu inima, spune-i la revedere persoanei iubite, eliberează-i sufletul în Lumină, în Lumile Superioare, în Împărăția Cerurilor. Mulțumește-i pentru tot ce a făcut pentru tine în această viață.
Cel mai bun mod este să scrii scrisori.
Da, pe hârtie poți să-ți exprimi toate sentimentele care te copleșesc. Cere-ți iertare pentru gândurile, emoțiile și acțiunile pe care le-ai făcut, exprimă-ți dragostea și recunoștința, chiar dacă relația voastră nu a fost simplă.
Câte scrisori trebuie să scrii?
Până să simți ușurare – până scapi de piatra din suflet, până când ghețarul se topește din inimă, până când lacrimile îmbibate în amărăciune se usucă.
5. Conștientizare și umilință
Va dura un an sau doi, poate mai mult, când durerea pierderii începe să se atenueze treptat. De-a lungul timpului, sentimentele de pierdere definitivă și de negare vor fi înlocuite cu un sentiment de amintiri frumoase și conștientizarea importanței faptului că o persoană dragă rămâne în această viață atât timp cât îți vei aminti de ea.
Treptat apare conștientizarea că AICI suntem doar oaspeți temporari. Într-o zi va trebui să lași totul în lumea fizică. Va trebui să învățăm să ne despărțim de cursul obișnuit al vieții.
A supraviețui unei pierderi nu înseamnă a uita.
Acceptarea nu înseamnă trădare.
Mai devreme sau mai târziu, plecarea unei persoane dragi din această lume te face să privești viața într-un mod nou. Treptat vine acceptarea acestui fapt ca este inevitabil și conștientizarea că trecutul nu poate fi adus înapoi.
Pentru a face față pierderii unei persoane dragi, amintiți-vă principalele puncte:
– Acceptarea pierderii nu înseamnă trădare sau uitare.
– Găsiți o persoană cu care să vă împărtășiți durerea, care este capabilă să vă înțeleagă și să vă susțină.
– Te vei schimba, la fel ca și atitudinea ta față de viață, oameni, Univers. Nu vei mai fi la fel, dar vei putea continua să trăiești și să fii fericit.
Oricât de dificile sunt experiențele tale, încearcă să găsești putere, energie și iubire necondiționată în tine pentru a simți din nou toate culorile vieții cât mai curând posibil.