Îngerii sunt încredințați să păzească pe fiecare dintre noi, cei credincioși. Ei ne arată tainele Lui Dumnezeu, ne învață virtuți și ne apără de rău.
O mică povață:
Un călugăr în căutarea sfințeniei a descoperit că un înger stătea lângă o casă și plângea ca un om. Apropiindu-se de el, călugărul l-a întrebat: “De ce plângi?” Și îngerul a răspuns: “Mi s-a încredințat să-l păzesc pe acest om, iar acum a intrat într-o casă necurată, la o femeie necurată și rămâne acolo mult timp. Mi-e teamă ca să nu-și piardă sufletul. Va aduce el pocăință? Unde va merge sufletul lui?”
Într-adevăr, îngerii Lui Dumnezeu se roagă pentru noi, ne susțin, îndreaptă dorințele noastre nechibzuite. Uneori ni se poate întâmpla să dorim să facem ceva rău, dar îngerii ne îndeamnă cu gânduri bune, pașnice, să ne abținem de la faptele rele.
Ei ne amintesc că trebuie să facem voia Lui Dumnezeu. Faptele noastre sunt cântărite ca pe o balanță, pentru că Ochiul nevăzut privește întreaga noastră viață, întreaga noastră natură. Și faptele pe care le facem, acelea primim ca răsplată.
Altui călugăr i s-a arătat într-o viziune un comandant cu armata sa mărșăluind spre Persia. Și iată că o femeie necurată îl ispitea într-o casă, dar el a înfrânt această ispită, a alungat-o și a rămas curat. În viziune, îngerul l-a condus pe călugăr peste câmp și l-a întrebat:
– “Ce vezi?”
– “Văd un câmp împânzit cu războinici uciși.”
– “Vezi ceva în plus?”
– “Da, văd un spațiu gol unde nu zace niciun războinic ucis.”
– “Ei bine, știi,” i-a spus îngerul, “acest loc era destinat ție. Dacă ai fi păcătuit în acea noapte, ai fi căzut în luptă acolo, dușmanii te-ar fi omorât.”
Prin urmare, orice faptă trebuie cântărită, analizată și trebuie să ne temem de păcat. Când păcătuim, Îngerul Păzitor ne părăsește, iar demonii ne conduc și, odată cu răutatea noastră, în noi se instalează un demon cu aceeași putere. Dacă aducem pocăință, Dumnezeu ne miluiește, ne împacă cu Sine și Îngerul Păzitor revine la noi. Într-adevăr, demonii înșiși nu au autoritate nici măcar asupra porcilor.
Adesea ne neglijăm, începem să visăm și să păcătuim cu gândurile, iar apoi brusc conștientizăm păcatul și oprim cursul gândurilor rele. Credem că am reușit singuri, dar de fapt nu a fost nimeni altcineva decât Îngerul Păzitor a avut grijă de noi. Însă când perseverăm în păcat, îngerii plâng și se îndepărtează de noi.
Unii percep îngerii ca ființe mitice și îndepărtate, dar ei sunt chiar lângă noi, mai aproape decât credem. Însă îi putem alunga ușor prin păcatele noastre: faptele, cuvintele și chiar gândurile. Să fim, deci, vigilenți asupra noastră în permanență, pentru a nu îndepărta aceste ființe luminoase ale Lui Dumnezeu, oferite să ne ajute și să aducă binele.
Însă câte cazuri minunate de salvare din partea îngerilor există! Aici nu le-am putea enumera pe toate! Cei care cunosc astfel de cazuri, să le scrieți în comentarii!
Pace și mântuire tuturor!
